Miliardarii tech americani care-l susțin pe Donald Trump, precum Elon Musk și Peter Thiel, sunt adepții doctrinei acceleraționiste și obsedați de apocalipsă. Cum intră această concepție în conflict cu „democrația liberală”?
Recent, jurnalistul și eseistul Mihnea Măruță, a vorbit, în podcastul „Vorbitorincii” al lui Cătălin Striblea, despre o ideologie care, deși pare marginală, a devenit doctrina neoficială a noii drepte americane din jurul lui Donald Trump.
Acceleraționismul, filosofia rupturii totale
Ideologia în cauză este acceleraționismul. Originar din gândirea unui filozof britanic excentric, Nick Land, acest curent susține că progresul tehnologic și dezvoltarea capitalismului sunt îngrădite de democrație. Prin urmare, democrația trebuie depășită, ocolită sau chiar distrusă.
Accentul cade pe eficiență în orice sistem birocratic, orice consultare publică, orice proces legislativ devine o piedică. Idealul? O societate condusă de elite tehnologice, pe modelul companiilor din Silicon Valley, unde deciziile sunt luate de sus în jos, de un CEO vizionar și aplicate imediat. Un viitor, imaginat de Mihnea Măruță, în care statul California este condus de Apple.
De la Peter Thiel la J.D. Vance: o rețeană ideologică cu impact politic
Unul dintre personajele centrale ale acestui univers este miliardarul Peter Thiel. Acesta nu este doar un fondator de companii tech (PayPal, Palantir), ci și un ideolog. Thiel a scris, cu mult înainte de apariția publică a lui Trump, că „democrația nu mai este compatibilă cu libertatea”. Pentru el, societatea ideală este una condusă de elite private, nu de majorități electorale ignorante.
Thiel este mentorul și finanțatorul vicepreședintelui J.D. Vance, dar influența sa se extinde la întreaga doctrină „techno-reacționară”. Măruță nu doar remarcă acest lucru, ci insistă asupra legăturilor personale și financiare, arătând cum această rețea ideologică a ajuns să influențeze politicile de stat ale Statelor Unite.
Monarhia AI – un nou absolutism algoritmic
În centrul acestui sistem de idei se află un concept bizar și tulburător: capitalismul și inteligența artificială (AI) sunt una și aceeași forță.
Conform lui Nick Land, care a fost preluat de alți gânditori din ecosistemul Thiel, AI-ul este o entitate care va conduce omenirea, pentru că „vine din viitor”. Este o metaforă pentru un viitor care nu mai poate fi oprit: o lume condusă de algoritmi, unde deciziile sunt luate de mașini, nu de oameni.
Această logică duce la ceea ce Măruță numește „Monarhia AI”: o societate post-democratică, post-națională, unde liderul este un manager general, iar cetățeanul este redus la rolul de acționar. Votul devine un simulacru; deliberarea democratică este suprimată. Este o viziune care amestecă futurismul tehnologic cu o obsesie medievală pentru autoritate absolută.
Rețelele sociale – catalizatorul disoluției sociale
O altă idee centrală,e xprimată de Mihnea Măruță, este rolul rețelelor sociale în deformarea psihologică a omului contemporan. Pentru prima dată în istorie, fiecare individ se compară permanent cu „vârfurile” planetei: cei mai bogați, cei mai fericiți, cei mai celebri. Rezultatul? Frustrare, depresie, anxietate și, mai ales, o dorință acută de a distruge ordinea existentă, percepută ca fiind de vină pentru această nefericire.
În această logică, Măruță vede o explicație pentru succesul populismului, pentru atracția ideologiilor nihiliste și pentru prăbușirea oricărui consens social. Rețelele nu doar distribuie informație, ci devin instrumente de inginerie psihologică globală.
Europa – bastionul unei lumi muribunde?
Unul dintre contrastele esențiale surprinse de Măruță este diferența fundamentală de orientare: America accelerașionistă trăiește obsedată de viitor (chiar de sfârșitul lumii), în timp ce Europa este „o civilizație care încă mai crede într-o viață decentă aici, acum”.
Uniunea Europeană este, încă, un spațiu al deliberării, al echilibrului și al prioritizării vieții cotidiene în fața fanteziilor apocaliptice.
Tocmai de aceea, Măruță sugerează că Uniunea Europeană este următoarea țintă: trebuie slăbită, făcută irelevantă, transformată într-o colecție de state-corporații. Din această perspectivă, suveranismul din țari precum Ungaria, Polonia, sau chiar Romania, devine o unealtă a marii demolări, nu o mișcare de independență.
România – prinsă la mijloc
Pentru Mihnea Măruță, România este prinsă între două epoci: pe de o parte, valul occidental acceleraționist, pe de alta, refluxul naționalist de tip Ceaușescu. Țara noastră nu are, încă, un proiect coerent de viitor. Clasa politică este lipsită de viziune, iar societatea e prinsă între nostalgii și anxietăți.
Soluția sugerată? Să devenim jucători („players”). Să fim capabili să înțelegem marile mutații geopolitice și ideologice, să ne adaptăm inteligent, să profităm de potențialul nostru geostrategic. Măruță propune chiar o direcție concretă: atragerea nomazilor digitali, crearea unui mediu prietenos pentru elitele viitorului.
Concluzie: o alegere în fața istoriei
Reflecțiile lui Mihnea Măruță conturează o imagine sobru-lucidă asupra unei epoci în care realitatea se accelerează spre un necunoscut tulburător. Ideea că inteligența artificială, capitalismul global și elitele financiare s-au contopit într-o singură forță de modelare a lumii este una neliniștitoare, dar poate fi un apel la vigilență.
România, Europa, cetățeanul contemporan se află între două viziuni: o lume a controlului absolut, a eficienței algoritmice și a autoritarismului tehnologic, și o lume care încă mai crede într-o viață trăită liber, cu respect pentru demnitate, diversitate și echilibru.
Este timpul ca fiecare societate să decidă: vrem să accelerăm spre singularitate sau să rămânem oameni într-o lume imperfectă, dar umană?
