Președintele sud-african Cyril Ramaphosa a mers, miercuri seară, la Casa Albă pentru o vizită de lucru la omologul său din SUA. În Biroul Oval, Donald Trump l-a pus într-o ipostază delicată, după ce a prezentat un filmuleț cu o serie de acțiuni considerate a fi un îndemna la genocid împotriva albilor din Africa de Sud. Ce justifică atitudinea lui Trump?
În vârstă de 72 ani, Cyril Ramaphosa a fost ales de către Parlamentul din Africa de Sud ca președinte al țării în 2018. Ramaphosa provine din Congresul Național African (ANC), care se află la „cârma” țării din 1994, odată cu primele alegeri libere după apartheid.
ANC este fostul partid al marelui om de stat Nelson Mandela și este susținut de o bună parte a majorității negre a populației țării, de peste 80%. Faptul acesta a și dus la dominația politică din ultimele trei decenii ale formațiunii.
Demografia Africii de Sud relevă totodată și faptul că țara are și o populație minoritară albă, de aproape 7,5% din total. Aceasta este formată în principal de grupul etnic „afrikaneri”, descendenți ai foștilor coloniști olandezi (buri) care s-au stabilit pe pământurile țării încă de la 1652.
Ei au deținut puterea politică până în 1994, inclusiv prin implementarea regimului apartheid, bazat pe segregare rasială. Deși nu mai sunt la „frâiele” țării, segmentul acesta de populație rămâne foarte puternic și dominant în domeniul comercial, dar și în agricultură.
Legat de agricultură, au existat în ultimii ani mai multe cazuri de fermieri albi, afrikaneri, care au fost omorâți de tâlhari, majoritatea acestora fiind negri. De aici a plecat și nemulțumirea lui Trump.
În ultimul deceniu, baza de votanți al lui Trump, electoratul „MAGA”, s-a opus curentului „Black Lives Matter”, considerat a fi de fapt o ideologie de supremație neagră, care îi persecută pe albi. Așadar, pentru trumpiști, întâmplările din Africa de Sud cu proprietarii albi de terenuri uciși de către infractorii negri susțin punctul de vedere al MAGA,potrivit căruia, în lumea modernă, albii sunt „hăituiți”, iar negrii dispun de drepturi depline.
Revenirea lui Trump la Casa Albă a însemnat o politică dură, chiar brutală față de imigranții suspectați a fi venit ilegal, dar și față de diverse categorii de exilați, cu scopul de a goni din SUA cât mai mulți dintre ei. Așadar, într-un moment în care fel și fel de categorii sociale și etnice sunt mai degrabă presate să plece, noua administrație îi primește „cu brațele deschise” pe refugiații „afrikaneri”, lăudându-se cu primirea azilanților albi din Africa de Sud.
Acum o lună, administrația americană, prin Secretarul de Stat Marco Rubio, l-a expulzat pe ambasadorul sud-african, după ce acesta a dat mai multe declarații controversate la un eveniment. Ebrahim Rasul, diplomatul în speță, l-a acuzat pe președintele american că incită la „supremație albă” și că „încearcă să-i proiecteze pe albi drept victime pentru a stârni ură.” El se referea la afirmațiile repetate ale lui Trump despre crimele la adresa albilor din țara africană.
Cyril Ramaphosa și echipa sa, alături de adversarii lui Trump din diverse medii academice și politice, au încercat să explice de ce, în ochii lor, nu este vorba despre genocid. Aceștia argumentează că în Africa de Sud există un nivel foarte ridicat al criminalității și că sunt foarte multe victime, majoritatea fiind negre. Desigur, în acest context al infracționalității, este inevitabil să nu fie afectați și albii, mai ales că deseori dețin averi mai mari decât conaționalii lor.
Apropierea Pretoriei de Beijing
Dincolo de toate aceste atacuri, care pot fi unelte politice pentru a putea capitaliza sentimentul de frustrare a electoratului său față de minoritățile rasiale din SUA, nemulțumirea lui Trump și a echipei este sinceră în privința orientării Africii de Sud.
Membră fondatoare a BRICS, Africa de Sud este considerată a fi una dintre cele mai importante țări ale „Sudului global”. Intrarea în alianță a însemnat inevitabil o apropiere față de China, care s-a angajat inclusiv la dezvoltarea țării, pentru a forma un parteneriat credibil, care să le ofere comuniștilor de la Beijing influență asupra continentului.
China a investit masiv în Africa de Sud, cu precădere fiind vorba de sectoarele miniere, infrastructurii, energiei regenerabile sau industriei. Câteva exemple de proiecte ar Parcul industrial al lui Hisense, de lângă Cape Town, sau termocentrala Kusile din nord-estul țării.
Conform datelor publice, țara asiatică a pompat nu mai puțin de 25 de miliarde de dolari în Africa de Sud, în principal prin ambițiosul program de dezvoltare „Belt and Road Initiative”. Totodată, asta ar fi dus la crearea a peste 400 de mii de locuri de muncă.
„Colac peste pupăză”, realegerea lui Trump la șefia Statelor Unite nu a făcut decât să accentueze falia dintre Africa de Sud și SUA, care se produsese odată cu apropierea Pretoriei de Beijing.
În afara retoricii deosebit de agresive a lui Trump la adresa sud-africanilor din ultima vreme, tarifele vamale au fost și ele o lovitură pentru Pretoria, care a stricat și mai mult percepția lor față de SUA. Momentan, importurile din Africa de Sud sunt taxate conform ratei standard de 10%, însă după expirarea perioadei de „păsuire” impuse de administrația de la Washington până în iulie, acestea vor fi impozitate cu 30%.
Nici predecesorul de la Casa Albă, Joe Biden, nu a avut o relație foarte apropiată cu Cyril Ramaphosa. În timp ce Biden încerca să obțină sprijin pentru Ucraina și să constrângă Rusia, Africa de Sud nu numai că a refuzat să impună sancțiuni Moscovei, ci fregatele Kremlinului au putut ancora fără nicio jenă în porturile statului african.
Alianța cu Rusia și China este una oarecum firească, dat fiind contextul istoric. Uniunea Sovietică a finanțat și a oferit inclusiv sprijin militar pentru ANC în timpul regimului apartheid, cu o parte a membrilor săi mergând inclusiv în Rusia pentru studii. Așadar, ANC are această „conexiune” cu lumea comunistă, care este exploatată de Beijing, respectiv Moscova.
Oligarhii sud-africani din jurul lui Trump
La întâlnirea din Biroul Oval a participat și Elon Musk, cel mai bogat om al planetei, care a contribuit cu aproape 300 de milioane de dolari la ultima campanie electorală a lui Trump.
Deși în aparență el pare să aibă un rol mai redus acum în administrația, inclusiv prerogativele DOGE (Departamentului pentru Eficiență Guvernamentală pe care îl conduce) fiind diminuate, prezența lui de ieri confirmă faptul că rămâne un apropiat al lui Trump.
Musk s-a născut și a crescut în Africa de Sud, în plin regim apartheid, de care familia sa a beneficiat. Se pare că bunicul său matern era un mare susținător al acelui regim, așa cum povestea chiar Errol Musk, tatăl lui Elon.
Multimiliardul a atacat actuala conducere din Africa de Sud de nenumărate ori, pe diverse spețe. În principal, el s-a concentrat însă pe a cataloga crimele împotriva albilor drept genocid, în rând cu electoratul MAGA.
Dincolo de rivalitatea istorică și antipatia dintre ANC și comunitatea albă din Africa de Sud, Musk ar fi nemulțumit în special de faptul că Pretoria a blocat accesul Starlink în țară, invocând mai multe legi destinate „echității rasiale”. Furia lui Musk la adresa lui Ramaphosa a fost observată ieri și pe X, unde mai mulți utilizatori au punctat felul în care mogulul se uita la președintele sud-african, respectiv „plin de ură”.
O altă figură beneficiară a regimului apartheid din orbită lui Trump este David Sacks, consilierul său pe tehnologie și criptomonede. Acesta l-a acuzat ieri pe Ramaphosa că „face pe prostul”, cu privire la refuzul de a cataloga crimele împotriva comunități de „afrikaneri” drept genocid. Sacks este bănuit că a beneficiat și a speculat de pe urma investiților actualei administrații în criptomonede.
Nu în ultimul rând, lista de privilegiați ai apartheidului din preajma lui Trump îl conține și pe Peter Thiel, unul dintre co-fondatorii PayPal. Deși Thiel este născut în Germania, el a crescut și în Africa de Sud, în orașul Swakopmund, un refugiu celebru al foștilor naziști, fiind ultimul loc de pe planetă unde localnicii se salutau cu „Heil Hitler” și unde se sărbătorea aniversarea fostului dictator.
Thiel a contribuit și el în trecut la campaniile lui Trump, iar anul acesta a ținut un dineu în cinstea președintelui chiar înaintea inaugurării. Poate chiar mai important, JD Vance este considerat a fi „protejatul” lui Thiel, care l-a întâlnit pe actualul vicepreședinte în timp acesta era student și i-a rămas un sfătuitor. Afaceristul este totodată considerat a fi unul dintre „apostolii” acceleraționismului, mișcarea prin care miliardarii precum Thiel speră să revoluționeze planeta prin fuzionarea tehnologiei cu politicul. Acesta chiar a declarat în trecut că „nu mai crede în democrație”.
