Cameron Abadi și Adam Tooze au explicat, în cadrul podcastului „Ones&Tooze” al „Foreign Policy”, în ce constau diferențele dintre sistemul american și cel chinez de finanțare a sportivilor care concurează la Jocurile Olimpice.
Adam Tooze este editorialist economic la „Foreign Policy”, profesor de istorie și autor popular. Cameron Abadi este redactor-șef adjunct al FP.
Vă prezentăm fragmente relevante din dialogul celor doi:
Cameron Abadi: Olimpiada este un mare fenomen global acum și reflectă, de asemenea, rivalitățile globale. Iar printre țările care au crescut în cadrul Jocurilor Olimpice se numără China. Vreau să vă întreb despre abordarea sa față de succesul olimpic. China a fost descrisă ca având o strategie condusă de stat pentru acest eveniment. Este aceasta cu adevărat diferită de modelele de dezvoltare sportivă care sunt urmărite în alte părți ale lumii?
Adam Tooze: Cred că răspunsul scurt la această întrebare este nu. Așadar, dacă există o țară ciudată în ceea ce privește programul olimpic, nu este China, ci Statele Unite. SUA nu au o finanțare semnificativă din partea Guvernului federal sau a oricărui alt mecanism public a infrastructurii sale sportive uriașe și a succesului său olimpic uriaș.
Majoritatea celorlalte țări din lume au programe naționale sponsorizate de stat sau parteneriate public-privat cu loteria, de exemplu, care asigură un flux de fonduri.
Cât cheltuie țările
Australia, de exemplu, care se descurcă foarte bine la Jocurile Olimpice de vară, cheltuiește aproximativ 124 de milioane de dolari. Este o țară cu o populație de 26 de milioane de oameni, deci cheltuie aproximativ 5 dolari pe persoană.
Marea Britanie a cheltuit 220 de milioane de lire sterline pentru ciclul Tokyo pentru o populație de 67 de milioane de locuitori. Deci, din nou, este vorba de aproximativ 4 dolari pe persoană.
China, cu o populație de 1,4 miliarde de locuitori, de 20 de ori mai mult decât Marea Britanie, și-a majorat cheltuielile de la 1 miliard de dolari în 2021 la aproape 3 miliarde de dolari în 2023. Deci asta înseamnă aproximativ 2 dolari pe persoană.
Un program de cheltuieli publice destinate pregătirii sportivilor pentru Jocurile Olimpice cu adevărat excepțional întâlnim în Norvegia. O țară de 5 milioane de locuitori a cheltuit 400 de milioane de dolari în sponsorizări sportive de care beneficiază echipa sa olimpică. Asta înseamnă 80 de dolari pe persoană.
China domină Jocurile Paralimpice
China nu este în niciun caz excepțională. Aceasta nu este o poveste ca în epoca Războiului Rece, când Uniunea Sovietică concentra cantități mari de resurse în echipele sale sportive pentru a concura cu americanii.
Dcă vreți să vedeți un domeniu în care China domină total, acesta este Paralimpiada. Chinezii i-au zdrobit pe toți ceilalți la Jocurile Paralimpice de la Tokyo din 2020, câștigând un total de 207 medalii. Asta înseamnă cu 83 de medalii mai mult decât Regatul Unit, care a ocupat locul al doilea.
Chinezii au o infrastructură de antrenament gigantică exemplară pentru sportivii cu handicap: 13.000 de centre de fitness comunitare specializate în întreaga țară.
Citește și:
Este cu adevărat surprinzător faptul că și-au luat acest angajament și, evident, lăudabil din toate punctele de vedere.
Selecție timpurie
Ceea ce cred că îi sperie pe comentatorii occidentali legătură cu programele chineze de pregătire sportivă este faptul că începe atât de devreme.
China selectează sportivi promițători la vârste fragede și are un sistem de 2.000 de academii sportive de stat, în care acești tineri sunt supuși unor programe de pregătire intensive.
Acest lucru atrage, așa cum v-ați aștepta, acuzațiile occidentalilor că sportivii chinezi sunt doar niște roboței finanțați generos.
Răspunsul chinezilor este: „Suntem o țară imensă. Există încă o mulțime de oameni săraci în China. Noi luăm foarte în serios educația noastră. Modul în care facem acest lucru este să găsim oameni în toată țara și să îi promovăm prin intermediul acestor internate, academii sportive. Acesta este modul în care putem transforma o țară, care are încă 30% populație rurală și sute de milioane de oameni care trăiesc în sărăcie abjectă, într-una cu venituri specifice unei economii în curs de dezvoltare.
De asemenea, chinezii încearcă în mod deliberat să submineze imaginea sportivului- robot, încurajându-și sportivii să aibă aventuri în timpul Jocurilor Olimpice.
Un cuplu s-a logodit recent, după ce ea a câștigat o medalie de argint, așa că încearcă din răsputeri să se relaxeze și să proiecteze această imagine destul de diferită a Chinei.
Sistemul american
Dar nimeni, cred, nu trebuie să se adapteze la optica americană. America este excepțională în ceea ce privește nivelul extraordinar de scăzut de finanțare publică a activităților sale, în special în lumina succesului pe care îl obțin sportivii americani.
Acest succes se datorează în mod clar atât mobilizării resurselor private, cât și finanțării ample a programelor sportive din licee și colegii.
Cred că Stanford ocupă locul patru sau cinci în clasamentul național al câștigătorilor de medalii. Acest lucru nu este valabil pentru nicio altă universitate din lume. O caracteristică unică a societății și culturii americane.
