De-a lungul celor patru ani ai facultății a învățat de la lideri ai tehnologiei care ne schimbă viață de zi cu zi. Visul său încă din liceu a fost să rezolve, prin tehnologie, probleme cu care ne confruntăm zilnic. A ales să meargă în Silicon Valley, fiindcă aici este cel mai mare centru de inovare din lume.
În momentul de față este fondator al mai multor companii în domeniul informaticii și al inteligenței artificiale și este mândru să fie printre românii absolvenți ai unei facultăți de prestigiu din Statele Unite.
În prezent, se concentrează pe dezvoltarea de soluții bazate pe inteligență artificială, care să adreseze provocările actuale în domenii precum educația și mediul înconjurător.
Este convins că tehnologia are puterea de a transforma vieți și de a crea un viitor mai bun pentru toți. Continuând să inoveze și să colaboreze cu alți lideri din industrie, își propune să contribuie la construirea unui viitor sustenabil.
Daniela Bordei: Astăzi o să-l cunoașteți pe Răzvan. Răzvan Turcu, actualmente student în ultimul an la Berkeley. Bună, Răzvan!
Răzvan Turcu: Bună, Daniela!
Cum e viața la Berkeley?
E frumoasă California, în primul rând. Mi se pare unul din cele mai frumoase locuri. Poți să vezi marea și muntele în același timp, o chestie deosebită. La facultate viața este grea, pentru că este multă muncă, dar este și frumoasă, pentru că ești alături de mulți studenți în campus și îți faci conexiuni frumoase. Și sunt foarte multe oportunități.
Ce te făcea fericit când erai mic și ce te face acum fericit?
Acum, după ce am trecut de 20 de ani, parcă timpul trece tot mai repede și parcă în fiecare zi îți dorești să mai fii copil încă o dată, pentru că n-avem nicio grijă și era tot timpul fericit. Când eram mic, cred că cel mai mult îmi plăcea să stau cu prietenii, să mă joc. Astăzi satisfacție primesc de la compliment, când realizezi că ai muncit pentru ceva și ți-a ieșit. Cea mai mare satisfacție pe care o am acum.
Există loc de viață personală pentru un student la Berkley?
Da, evident că există și trebuie să ai o balanță tot timpul. Cu cât intri, însă, în cultura americană a muncii, își acaparează viața personală.
Citește și:
Ai terminat Liceul Lauder, emblema celor care vor să performeze în diplomație. Totuși, ai continuat cu Computer Science. Ce te-a făcut să faci această alegere?
De când am fost mic am fost pasionat de matematică, calculatoare, tehnologie etc. La Lauder, programa de diplomație, business și comunicare a venit mai mult ca o pasiune pentru mine. Și acum le combin, pentru că fac calculatoare și afaceri în același timp. Și mi-a prins bine.
Ai avut vreodată îndoieli legate de ceea ce vrei să faci sau ceea ce făceai la momentul respectiv?
Nu. Am știut că asta vreau să fac și n-am avut îndoieli legate de drumul pe care mi l-am ales. Îndoielile au venit mai degrabă din faptul că nu voiam să fi plecat degeaba în America, să zic așa. Dar, odată cu munca și cu realizările, trece și chestia asta. Oricum, în America, niciodată nu poți să le știi pe toate și înveți să trăiești cu chestia asta.
Ce ai învățat din relațiile tale trecute? Mă refer la relațiile cu prietenii.
Relațiile sunt cele mai importante. Orice în lumea asta este, de fapt, o relație dintre oameni. Și când te gândești la o instituție, de fapt, tot oameni sunt acolo, cei care lucrează în acea instituție. De la fiecare om înveți ceva. Unii oameni poate-ți dau o lecție, de la unii înveți mai multe chestii. Am învățat atâtea lucruri de la tine, de pildă, și m-am dezvoltat așa frumos.
Și eu învăț de la fiecare din voi. E un schimb firesc. Fiecare câștigă din întâlnirile profesor- elev. De la 1 la 10, cât de grea a fost plecarea de acasă? Ce te-a surprins cel mai tare?
Odată ce te urci în primul avion către facultate, îți dai seama cu adevărat că ești pe cont propriu, singur. Toți prietenii i-ai lăsat în urmă, familia, trebuie să te adaptezi, să îți faci prieteni noi, să te adaptezi la societate. Cred că asta e cel mai greu. Noi, românii, suntem un popor deschis la minte și învățăm să ne adaptăm la orice situație. Cultura asta pe care am dobândit-o aici, în țară, m-a ajutat foarte mult acolo.
Consider că cei 18 ani pe care-i petrecem acasă cu familia, cu prietenii, în școală, ne sunt suficienți atunci când ne luăm zborul. Ai simțit că avem de învățat câte ceva tot timpul? Mai ai ceva de învățat?
Da, niciodată nu e târziu să înveți câte ceva. Cred că progresul cel mai mare îl faci când ai șocurile acestea culturale. După experiențele astea devenim persoane mult mai puternice.
Cum te văd americanii și cum te văd românii după această experiență? Cum te văd americanii?
Americanii? Te văd ca pe un strain. Cultura e diferită acolo. Ei sunt obișnuiți cu alte vorbe, alte glume. Românii te întreabă mereu cum e în America și cel mai greu lucru este să răspunzi la întrebarea asta, pentru că trebuie să fii acolo ca să înțelegi, trebuie să ai această experiență.
Eu le zic e că e diferit, dar în esență e același lucru. Diferențele vin din faptul că nu suntem pregătiți pentru ceea ce vedem. Fiecare vede cât e pregătit să înțeleagă, necunoscând lucrurile, se pare totul nou. În esență, facem același lucru doar cu alte obiecte, între alți oameni și într-un alt loc. Cum îți vezi viitorul: aici sau acolo?
Am primit des întrebarea asta. Sunt de părere că nu știi niciodată ce îți va rezerva viața, dar, în același timp, nici nu trebuie să lași viața să te ducă unde vrea ea. Trebuie să ai și control asupra ei. Eu cred că o să rămân acolo câțiva ani, să mă lămuresc dacă vreau să stau toată viața acolo. Dar nu zic nu nici la perspectiva de a mă întoarce în țară la un moment dat, pentru că îmi place România. Cred că avem o țară frumoasă, cu oameni frumoși. Singurul lucru pentru care aș sta acolo sunt oportunitățile, care sunt inegalabile să zic așa.
La vârsta asta nici nu știm exact ce vrem. Mai ales că ați prins gustul libertății și al deciziilor luate singuri. Dar totuși, pentru tine ce contează mai mult la momentul ăsta? Banii sau experiența?
Experiența e cea mai importantă. Banii cred că sunt mai mult un rezultat al experiențelor. Nu înțeleg fuga asta după bani. Și la noi în țară am observat chestia asta. Banii ar trebui să vină ca un rezultat al persoanei care ești și al modului în care te-ai dezvoltat. Banii trebuie să-i meriți doar prin experiențe.
Facem multe prostii când suntem tineri. Toți facem. Așa învățăm, de fapt. Noi le numim prostii, dar ele, de fapt, sunt lucruri foarte serioase și importante pentru noi când suntem tineri. Există ceva pe care îl regreți, sau, din contră, ceva pe care n-ai apucat să-l experimentezi și ți-ai fi dorit?
Eu, în principiu, nu am regrete în viață, dar îți dai seama că unele chestii se puteau face diferit. Uite, de exemplu, faptul că am plecat și după aceea nu am mai venit pe la tine să te văd. Ăsta este un regret, un lucru pe care l-aș fi făcut diferit. În același timp, îmi pare bine să ne vedem acum și să analizăm cum am crescut și cum ne-am dezvoltat.
Să știi că oportunitățile le creăm tot noi și, dacă nu ne-a ieșit, înseamnă că nu trebuia să ne vedem atunci. Și dacă ne-a ieșit acuma, înseamnă că Universul a aranjat neapărat să ne mai revedem. Să spunem totuși oamenilor că nu suntem genul care nu ne-am văzut de 10 ani. Nu ne-am văzut doar de 2 ani, dar ne-am purtat în minte și în suflet în tot acest timp. Eu consider că un prieten nu trebuie să-l vezi în fiecare zi ca să-l numești prieten.
Da. Și, până la urmă, Universul și Dumnezeu le așează pe toate. Dacă pe o perioadă scurtă de timp ți se pare că ai o dezamăgire, dacă o gândești pe o perioadă mai lungă de timp, vei fi surprins cum se așează lucrurile!
Dacă ai putea să înveți ceva nou acum, ce ai alege să înveți?
În America au chestia asta cu sportul, pun foarte mare accent pe sport. La noi trebuie să faci o alegere la un moment dat în liceu, dacă vrei să faci multă școală sau un sport. Acolo le combini. Parcă mi-aș fi dorit să fiu un sportiv, să zic așa. În America am jucat tenis, de exemplu, și mi-ar fi plăcut să învăț mai mult tenis, să devin un tenismen și, în același timp, un student bun.
Așa s-a și născut ideea de Ivy Legue. Și chiar mă mir de ce nu sunt mai multe universități prinse în genul ăsta de organizare. Berkeley n-a fost niciodată interesată în a intra în așa ceva. Sau care e logica?
La Berkley avem și noi această cultură a sportului. Avem o echipă de fotbal american destul de bună. Ar trebui îmbinat maim ult sportul cu educația. Cu un corp sănătos ai și o minte sănătoasă. Sportul te învață mult să te disciplinezi…
Așa e, e vorba de disciplină și organizare. Orice persoană care face sport are o disciplină a muncii excepțională, pe care nu o regăsim la un copil. Plus că își consumă din energie așa se și responsabilizează altfel. Simte gustul victoriei mai repede decât alții și asta îl mobilizează. Ce ai schimba la felul în care ai fost crescut?
Nu cred că aș schimba nimic. Sincer, cred că așa au fost lucrurile să fie și cred că am avut o educație destul de bună…
Ai să rămâi să lucrezi în California sau vei încerca și altă zonă?
Da, acolo este centrul tehnologiei din lume. De acolo se dă ora exactă în tehnologie. De aceea am și ales să studiez la Berkeley, în Silicon Valley. Cred că o să rămân acolo, dar nu zic nu nici opțiunii de a mă muta în alt loc.
Răzvan îți doresc să rămâi acolo și să ne dai și nouă ora exactă din când în când, să faci în așa fel încât să rămâi fericit cu tot ce ai realizat până acum, cu tot ce ai trăit aici, în România, și felul în care ai fost format. Și să ne reîntâlnim într-un moment în care ne vei povesti despre firma ta și despre planurile tale de viitor. Îți mulțumesc mult că ai fost alături de noi.
Mulțumesc mult, Daniela!
Podcastul „Daniela Bordei: Despre viață cu sinceritate!” care a avut-o invitată pe Alexndra Dedu îl puteți asculta AICI
