Ne aflăm într-o lume în care lucrurile par să se așeze din ce în ce mai mult într-o structură aproape ermetică, în care termenii „inovator” ori „revoluționar” nu mai răsună la fel de puternic precum odinioară.
Dacă acest lucru este valabil pentru aproape orice aspect al societății de astăzi (ex. științe, antreprenoriat, tehnologie), este valabil și în actuala conjunctură politică.
Observăm din ce în ce mai mult eforturi majore de a răsturna ordinea sedimentată post-revoluție, însă cu greu putem argumenta că o adevărată schimbare este vizibilă.
Adevărul este că, în ciuda numelor diferite care vin și pleacă de la putere, a costumelor și a automobilelor „liderilor” noștri politici, ceea ce ne interesează a rămas la fel.
Care este epicentrul puterii și de ce interesele, adeseori meschine, aparțin acelorași grupuri? Într-adevăr, aforismul „La vremuri noi, tot noi” a căpătat o infinită valoare socială mai pregnantă ca niciodată în ziua de astăzi.
Importanța sistemului dualist al partidelor politice este una deosebită și, pe bună dreptate, există în orice stat civilizat și democratic. Este o componentă vitală, una emblematică, pentru viitorul unei societăți libere, dar și un mecanism de cenzură și limitare a puterii care, așa cum spuneam mai sus, tinde să fie cumulată într-un singur punct.
Democratic este acel partid care conduce, dar care este limitat și ponderat (adus cu picioarele pe pământ, într-un limbaj mai uzual) de celălalt partid, reprezentând astfel interesele celeilalte componente sociale, ale cărei doleanțe trebuie imperativ reprezentate de o structură politică. Un vot, un interes, un reprezentant, o cale de mijloc – nimic mai simplu.
În teorie, totul este clar. Cu toate acestea, realitatea diferă. Acesta este motivul primordial pentru care, în majoritatea statelor civilizate ale lumii, prospectul unui candidat aparținând tipologiei „supereroului”, care vine și luptă în contra așezământului „vremelnic” instalat în scaun, devine din ce în ce mai dezirabil în rândul popoarelor. Este clar că imaginea candidatului independent se înfiripă din ce în ce mai mult în inimile oamenilor.
Candidatul independent nu poate fi decât acea persoană care judecă pentru sine, în baza propriilor sale convingeri, și urmărește cu adevărat interesul superior al votanților. Este acel individ născut din reproșurile constante și neremediate aduse formațiunilor politice care produc „lideri”, acea forță care, într-un moment ultim de descurajare, ia frâiele viitorului României în propriile sale mâini și hotărăște să se lupte cu acei titani, în speranța că, la eforturile sale, se vor ralia românii care, la rândul lor, nu mai pot duce dezamăgirea și supărarea.
Poate a venit timpul ca un astfel de candidat să ne câștige încrederea. Avem din ce în ce mai multă nevoie de cineva care să producă ceea ce promite și la care să ne putem uita cu toții și să spunem, cu toată sinceritatea, că „acest om ne prețuiește încrederea acordată prin vot”.
Foto: Presidency.ro
