Global Ratings a afirmat recent ratingul suveran al României la BBB-/A-3 cu perspectivă negativă, o decizie publicată în afara calendarului obișnuit, tocmai din cauza crizei politice declanșate de moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan. Pe 18 mai, Fitch Ratings a publicat o notă de analiză care avertizează că riscurile la adresa consolidării fiscale multi-anuale a României sunt semnificative. Ambele agenții transmit același mesaj, în registre ușor diferite: România nu a retrogradat la „junk”, dar se află pe un platou de pe care coborârea este posibilă, dacă mai multe lucruri merg prost simultan.
BBB- este ultimul nivel de calitate investițională. Sub el se află BB+, primul nivel de fără rating de investiții, sau, în limbajul pieței, „junk”. Distanța este de o singură treaptă.
Ce înseamnă concret un rating „junk” pentru România
Înainte de a analiza scenariile, este esențial să înțelegem ce produce o retrogradare a rating-ului de țară privind investițiile pentru că efectele nu sunt liniare, ci în cascadă.
O mare parte din deținătorii instituționali de obligațiuni guvernamentale – fonduri de pensii, fonduri suverane, gestori de active cu mandate de investiție conservatoare – au restricții interne sau regulamentare care interzic deținerea de titluri sub calitate investițională. O retrogradare la BB+ ar declanșa vânzări forțate masive de titluri românești pe piețele externe.
Efectul practic s-ar reflecta în costul de finanțare al statului român, care ar crește brusc și semnificativ. La o datorie publică de circa 61,8% din PIB, proiectată pentru 2026, conform datelor S&P, și cu nevoile de finanțare externă estimate la 18% din PIB, o creștere a randamentelor obligațiunilor cu 150-200 de puncte de bază, consecință tipică a unei retrogradări la „junk”, ar însemna un miliard de euro sau mai mult în dobânzi suplimentare anual. Bani care nu există în niciun buget.
Leul s-ar deprecia semnificativ, amplificând inflația deja ridicată (10,7% în aprilie 2026, conform ambelor agenții). BNR ar fi forțată să crească ratele dobânzilor, sufocând și mai mult creditarea privată și creșterea economică.
Spre deosebire de retrogradarea din calitate investițională, retrogradarea la „junk” produce un cerc vicios cu dinamică proprie, o spirală sau o vrie care a avut loc și în Grecia în 2010, în Ungaria în 2011 și parțial în Turcia în 2018.
Unde se află România în prezent
S&P identifică cinci vulnerabilități structurale care definesc poziția actuală, astfel deficitul fiscal de 6,25% din PIB proiectat pentru 2026 reprezintă „unul dintre cele mai ridicate niveluri printre suveranii evaluați în Europa, Orientul Mijlociu și Africa.”
Creștere economică reală zero în 2026, cu contracție de 1,7% în primul trimestru, sub orice prognoză anterioară. Mai mult, nevoile de finanțare externă de 18% din PIB, cu investitori non-rezidenți deținând peste jumătate din stocul de datorie publică reprezintă un aspect important. Iar, inflația de 10,7% care blochează BNR de la relaxarea monetară, din nou, reprezintă un aspect non-optimist în principiu
De altfel, datoria publică aflată la 59,3% din PIB în 2025, ce înregistrează un maxim istoric, proiectată să continue creșterea spre 61,8% în 2026 și 63,3% în 2027 arată un dezavantaj cronic financiar pentru economia românească.
Scorul instituțional, cel mai slab dintre cele cinci componente ale metodologiei S&P este 4 din 6, reflectând „alegeri de politici procicilice” și „interferențe politice care subminează independența instituțională.”
Fitch adaugă contextul politic imediat, în care PSD a ieșit din coaliție în luna aprilie, a votat moțiunea de cenzură alături de AUR, iar Ilie Bolojan conduce un guvern interimar.
„Cadrul temporal pentru formarea unui nou guvern, precum și compoziția sa, prioritățile de politică și sprijinul politic pentru implementarea agendei sale rămân neclare”, notează Fitch. Vizibilitatea fiscală pentru 2027, an în care un candidat PSD era așteptat să preia funcția de premier s-a redus semnificativ.
Fereastra se îngustează
Ambele agenții consideră retrogradarea iminentă ca improbabilă. Există motive reale pentru această evaluare moderată.
Fondurile europene reprezintă ancora principală. S&P spune că România va primi în total 15 miliarde de euro din transferuri UE în 2026. Tot S&P precizează că din PNRR (RRF) se așteaptă 10,7 miliarde de euro în total pe 2026, dar distribuiți prin trei cereri de plată separate (care includ 7,12 miliarde granturi și 3,5 miliarde împrumuturi).
Fitch menționează că sumele blocate strict în acest an dacă jaloanele eșuează sunt de 7,3 miliarde de euro (4,6 mld. granturi + 2,7 mld. împrumuturi), reprezentând 1,8% din PIB. Termenul limită din august 2026 menționat de S&P este pentru depunerea cererilor de plată către Comisia Europeană, nu pentru pierderea definitivă a banilor, dar blocarea banilor produce aceleași efecte devastatoare pe termen lung.
Fitch notează că aceste fonduri, „1,8% din PIB, o sursă fundamentală de finanțare și stimul prin investiții publice” sunt esențiale pentru a preveni o recesiune în 2026.
Performanța fiscală a primului trimestru 2026 oferă o ancoră surprinzător de solidă, unde deficitul a coborât la 1% din PIB în primul trimestru, adică jumătate față de aceeași perioadă a anului precedent.
Măsurile adoptate de Guvernul Bolojan în 2025, creșterea TVA în august, înghețarea salariilor și pensiilor publice continuă să producă efecte chiar și sub un guvern interimar.
Consensul politic larg pentru continuarea consolidării remarcat atât de S&P cât și de Fitch este real. Toate partidele principale, inclusiv PSD, au votat bugetul 2026 care vizează un deficit de 6,2% din PIB. Nimeni nu vrea să fie asociat public cu prăbușirea accesului la fonduri europene sau cu o retrogradare la junk.
Când și cum ar putea surveni retrogradarea
Există o combinație de factori care, dacă se produce simultan, ar putea precipita retrogradarea. Nu fiecare factor individual este suficient, dar melanjul acestora, da.
Blocarea fondurilor europene din august 2026. Sunt două reforme critice care mai trebuie adoptate pentru deblocarea PNRR, anume, cadrul de stabilire a salariilor din sectorul public și reforma administrației publice. Ambele necesită votul Parlamentului. Un guvern interimar nu poate promova acte normative esențiale.
Dacă termenul de august trece fără adoptarea acestor reforme, 10,7 miliarde de euro rămân blocate. S&P formulează explicit: „Dacă România nu obține intrările de fonduri UE preconizate în 2026-2027, aceasta ar limita perspectivele de creștere economică, ar complica consolidarea fiscală și ar amplifica riscurile balanței de plăți.”
Formarea unui guvern slab sau întârziată. Un guvern minoritar PSD care nu poate controla agenda parlamentară, sau o coaliție care include AUR cu prețul abandonării unor reforme cheie, ar trimite un semnal negativ atât agențiilor de rating cât și Comisiei Europene.
Fitch are programată o reevaluare pe 31 iulie 2026, iar dacă la acea dată guvernul nu este format sau compoziția și agenda sa ridică semne de întrebare privind continuarea consolidării, probabilitatea unei retrogradări crește semnificativ.
Persistența sau adâncirea șocului energetic. Ambele agenții identifică explicitat riscul: „Un șoc energetic mai sever sau mai îndelungat care deviază așteptările de inflație pe termen mediu ale României și slăbește material creșterea sa, balanța de plăți și rezultatele fiscale” este scenariul de retrogradare explicit al S&P.
Conflictul din Iran și blocarea Strâmtorii Hormuz au produs deja inflație de 10,7%, nu în mod direct, dar a contribuit semnificativ și la acest aspect, iar dacă această presiune se prelungește sau se adâncește, BNR nu poate reduce ratele.
Consumul privat continuă să scadă, iar deficitul fiscal nu mai poate fi atins fără măsuri suplimentare pe care un guvern slab nu le poate promova politic.
Deteriorarea sentimentului investițional extern. Jumătate din datoria publică românească este deținută de non-rezidenți. Aceasta înseamnă că România este extrem de vulnerabilă la schimbările de sentiment pe piețele globale de capital, iar o „oprire bruscă” a finanțării externe, chiar și parțial, ar produce o presiune imediat vizibilă pe leu și pe randamentele obligațiunilor.
Fitch notează că incertitudinea politică internă „ar putea afecta suplimentar economia și submina încrederea investitorilor, ducând la deteriorarea condițiilor de finanțare și la o presiune mai mare pe cursul de schimb.”
Precedente relevante: Ungaria 2011 și Grecia 2010
Nu toate retrogradările la „junk” sunt identice, iar România nu este Grecia. Dar comparațiile istorice sunt utile pentru a calibra viteza cu care se poate produce deteriorarea.
Ungaria a fost retrogradată la „junk” de Moody’s în noiembrie 2011, urmată de Fitch și S&P pentru o datorie publică la 80% din PIB, un conflict cu FMI și politici economice nefavorabile. România are datorie mai mică, dar creștere mult mai lentă și un deficit structural mai mare. Ungaria s-a reîntors la investment grade în 2016 ceea ce relevă un proces de cinci ani de promovare în poziția inițială.
Grecia ilustrează viteza cu care se poate produce deteriorarea. Grecia a trecut de la A- la CCC în mai puțin de doi ani, sub influența unui triplu șoc dublat de criză politică, deficit fiscal masiv și pierderea accesului la piețele de capital. România nu are vulnerabilitatea fiscală grecească din 2010, dar are o expunere externă comparabilă și o bază de capital intern mult mai limitată.
Un caz mai relevant structural am avea prin Turcia, care, retrogradată sub calitate investițională de S&P în mai 2018, pe fondul inflației ridicate, deprecierii lirei și incertitudinii politice exprimă cu greu semne de revenire unde prețurile generale au explodat semnificativ.
Elementele comune cu România din 2026 ar fi inflația ridicată, presiunea pe monedă și incapacitatea BNR de a schimba ceva în această direcție. Însă, există și elementele diferite, iar faptul că Turcia nu era membră UE și nu beneficia de finanțarea europeană ca ancoră reprezintă „asul din mâneca României”.
Odată ce pierderea încrederii investiționale este declanșată, dinamica devine autoalimentată și greu de oprit fără măsuri de urgență credibile, fie un acord FMI (Ungaria), fie un plan de salvare european (Grecia), fie o inversare drastică a politicii monetare și fiscale (Turcia).
Ce trebuie monitorizat și când
Formarea unui nou guvern cu mandat clar de continuare a consolidării trebuie să aibă loc pănă la termenul evaluării secundare a Fitch, pe 31 iulie. Dacă la acea dată situația politică rămâne neclară, o acțiune negativă, nu neapărat retrogradare, dar posibil menținerea perspectivei negative cu avertisment explicit este probabilă.
Termenul pentru depunerea cererilor de plată PNRR la Comisia Europeană în august 2026 este din nou un punct de inflexiune. Dacă cele două reforme neadoptate nu sunt finalizate, decizia se amână, fondurile se întârzie și presiunea bugetară crește brusc.
În octombrie 2026, S&P are programată reevaluarea regulată, iar contextul acestei reevaluări cu noul guvern format sau nu, fonduri europene deblocate sau nu, deficit față de țintă, va determina dacă perspectiva negativă se menține sau dacă se acționează cu o retrogradare.
Aprobarea bugetului 2027 este testul final de credibilitate. S&P și Fitch au subliniat că pentru 2027 este necesară o consolidare fiscală suplimentară, de altfel, un deficit de 5,5% față de 6,25% în 2026. Dacă noul guvern nu poate adopta un buget credibil pentru 2027, retrogradarea la junk devine scenariul de bază, nu cel advers.
O singură treaptă și patru condiții
România nu va fi retrogradată mâine. Dar distanța față de junk este de un singur nivel, și nu a mai fost atât de mică în istoria modernă a ratingului românesc.
Retrogradarea ar necesita, în viziunea agențiilor, îndeplinirea simultană a cel puțin două-trei dintre următoarele condiții precum blocarea fondurilor europene din cauza nefinalizării reformelor și incapacitatea noului guvern de a adopta un buget credibil pentru 2027.
Astfel, agravarea șocului energetic din Iran cu impact persistent asupra inflației și deficitului, și deteriorarea sentimentului investițional extern cu presiune susținută pe leu și pe randamentele obligațiunilor ar trebui să exprime un exercițiu de simultaneitate corolat cu scenariile negative exprimate mai sus.
Niciuna dintre aceste condiții nu este inevitabilă. Toate sunt posibile dacă criza politică nu este rezolvată rapid și credibil.
„Implicațiile crizei politice actuale pentru credibilitatea planurilor fiscale pe termen mediu ale României și perspectivele de implementare sub o nouă administrație vor fi, prin urmare, esențiale pentru analiza noastră de credit suveran la reevaluarea programată din 31 iulie”, a scris Fitch pe 18 mai.
Aceasta este singura propoziție care contează din toată producția de analize din această săptămână. România are aproximativ zece săptămâni să formeze un guvern, să adopte reformele necesare PNRR și să trimită un semnal credibil piețelor. Nu este puțin. Nu este nici mult.
