Un e-mail intern al Pentagonului, obținut de Reuters, a dezvăluit că administrația Trump evaluează opțiuni concrete pentru a pedepsi aliații NATO care au refuzat să sprijine operațiunile militare americane în războiul cu Iranul.
Printre opțiunile luate în calcul s-ar afla suspendarea Spaniei din Alianță și o revizuire a sprijinului diplomatic american pentru revendicarea britanică asupra Insulelor Falkland.
Ce conține e-mailul Pentagonului și de unde vine
Potrivit Reuters, documentul intern al Departamentului de Război al SUA, descrie opțiuni de politică externă menite să transmită un semnal puternic aliaților NATO, cu scopul declarat de a reduce „sentimentul de îndreptățire din partea europenilor”. E-mailul, care circula la niveluri înalte ale Pentagonului, a fost confirmat de un oficial american care a vorbit sub protecția anonimatului.
Printre opțiunile enumerate se numără și suspendarea din funcțiile importante sau de prestigiu în NATO a țărilor „dificile”, reevaluarea sprijinului diplomatic american față de „posesiunile imperiale” europene cu referire explicită la Insulele Falkland, administrate de Marea Britanie, dar revendicate de Argentina, și trimiterea unui mesaj că accesul, bazele și drepturile de survol reprezintă „minimul absolut pentru NATO”.
Secretarul de presă al Pentagonului, Kingsley Wilson, a răspuns: „Departamentul de Război va asigura că președintele Trump are opțiuni credibile pentru a garanta că aliații noștri nu mai sunt un tigru de hârtie și că își fac partea.”
Originea conflictului: bazele de la Rota și Morón
Tensiunea actuală are o dată de naștere precisă, anume 28 februarie 2026, ziua în care Statele Unite și Israel au lansat atacurile aeriene coordonate împotriva Iranului. În aceeași zi, premierul spaniol Pedro Sánchez a condamnat operațiunea ca o „intervenție militară nejustificată și periculoasă”, în afara cadrului dreptului internațional, și a anunțat că Spania nu va autoriza utilizarea bazelor militare comune, Stația Navală Rota și Baza Aeriană Morón, pentru operațiunile ofensive.
Ministrul de externe spaniol José Manuel Albares a declarat că „bazele nu sunt și nu vor fi folosite pentru această operațiune militară”, adăugând că guvernul spaniol nu va autoriza utilizarea bazelor „pentru nimic ce depășește acordul bilateral sau este incompatibil cu Națiunile Unite.”
Pe 30 martie, Spania a mers mai departe, închizând spațiul aerian național pentru aeronavele americane implicate în atacurile asupra Iranului. Ministrul apărării Margarita Robles a declarat că această poziție fusese clară „de la bun început”, descriind conflictul ca „profund ilegal și profund nedrept.”
Potrivit Reuters, Trump l-a criticat repetat pe Sánchez, numindu-l „laș” pentru refuzul de a se alătura blocadei navale americane în Strâmtoarea Hormuz, declarând că nu este „niciun Winston Churchill” și descriind portavioanele britanice drept „jucării”.
Contextul poziției spaniole nu poate fi desprins de o istorie proprie a relației Madrid-Washington, o istorie cu episoade dureroase care explică în parte fermitatea lui Sánchez.
Potrivit Independent news, privind relația Sánchez-Trump, premierul spaniol a adoptat în mod deliberat rolul de contraponderea europeană a Washingtonului, o poziție cu calcule electorale interne, dar și cu o bază reală în memoria colectivă spaniolă față de intervenționismul american.
Sánchez a avertizat împotriva „repetării greșelilor trecutului”, trasând o paralelă directă cu invazia Irakului din 2003, un conflict în care Spania, sub guvernul conservator al lui José María Aznar, a participat la coaliția condusă de SUA. Consecința a fost devastatoare prin atentatele din Madrid din 11 martie 2004, soldate cu 193 de morți, interpretate pe scară largă ca represalii pentru participarea la războiul din Irak.
Sánchez a formulat poziția guvernului său în patru cuvinte: „Nu războiului”, adăugând că „nu vom fi complici la ceva dăunător lumii și contrar valorilor și intereselor noastre doar din teama de represalii din partea cuiva.”
Marea Britanie și Insulele Falkland, vechea alianță pusă sub semnul întrebării
Cel mai surprinzător element al emailului Pentagon nu privește Spania, ci Marea Britanie. Potrivit Reuters, documentul include opțiunea de a reconsidera sprijinul diplomatic american pentru revendicarea britanică asupra Insulelor Falkland, un teritoriu pentru care Londra și Buenos Aires au purtat un război scurt dar sângeros în 1982.
Javier Milei, președintele libertarian al Argentinei, este un aliat declarat al lui Trump. Site-ul Departamentului de Stat notează că insulele sunt administrate de Marea Britanie, dar revendicate de Argentina, o formulare care lasă deja spațiu pentru interpretări.
A folosi această revendicare ca pârghie de presiune față de Londra ar reprezenta, simbolic, unul dintre cele mai dure semnale pe care Washington le-ar putea transmite unui aliat tradițional.
Trump l-a jignit în repetate rânduri pe premierul britanic Keir Starmer, care inițial nu a acordat permisiunea ca aeronavele americane să atace Iranul de pe bazele britanice, deși ulterior a acceptat misiuni defensive pentru protejarea cetățenilor britanici din regiune.
Ce înseamnă „suspendarea din NATO” și dacă este posibilă
Una dintre opțiunile concrete din emailul de la Pentagon, suspendarea Spaniei din alianță ridică imediat o întrebare juridică și instituțională, există un astfel de mecanism?
Oficialul american care a descris conținutul emailului nu a putut preciza cum ar putea fi executată o astfel de suspendare, iar agenția nu a putut identifica imediat un mecanism existent în Tratatul de la Washington care să permită excluderea unui stat membru.
Premierul Sánchez a respins direct știrea: „Nu lucrăm pe baza unor emailuri. Lucrăm pe baza documentelor oficiale și a pozițiilor guvernamentale”, a declarat el înaintea unei reuniuni a liderilor UE din Cipru, dedicată inclusiv clauzei de asistență mutuală NATO.
Chiar și fără un instrument formal de excludere, Washington poate reduce cooperarea în cadrul alianței, poate restricționa accesul la informații clasificate, poate muta forțele din bazele spaniole și poate bloca participarea spaniolă la structuri de comandă. Efectele practice ar fi limitate, dar semnalul politic ar fi devastator pentru coeziunea alianței.
Reacția europeană și alarma față de un NATO condiționat
Criza Spania-SUA testează, în fond, una dintre premisele fundamentale ale NATO, că articolul 5 al tratatului, apărarea colectivă este o obligație reciprocă necondiționată, nu un schimb comercial. Administrația Trump pare să conteste tocmai această necondiționare.
Potrivit Reuters, secretarul apărării Pete Hegseth a sintetizat poziția americană fără menajamente: „Nu prea ai o alianță dacă ai țări care nu sunt dispuse să stea alături de tine când ai nevoie de ele.”
Problema este că nu există un consens european privind caracterul legal al războiului cu Iranul, Franța, Germania și alte state și-au exprimat rezerve față de participarea directă, deși nu cu aceeași fermitate ca Spania. Dacă Washingtonul ar urma logica emailului Pentagon până la capăt, lista „aliațiilor dificili” ar depăși cu mult Spania.
