Europa a ieșit din sezonul rece cu rezervele de gaz la cel mai scăzut nivel din ultimii ani și cu prețurile pompate de războiul din Orientul Mijlociu și de competiția globală pentru gazul natural lichefiat.
Acum, continentul intră în cursa de refacere a stocurilor, astfel s-a produs o reorientare spre Caucazul de Sud privindu-l ca pe un furnizor care oferă ceea ce puțini alții pot garanta simultan, fiabilitate, stabilitate și absența condițiilor politice.
Stocurile europene la 30%, cursa contra cronometru
Potrivit News.az, la mijlocul lunii aprilie, depozitele subterane de gaze ale Uniunii Europene erau încărcate la aproape 30 de procente, reprezentând peste 32 de miliarde de metri cubi. Conform cerințelor Comisiei Europene, statele membre au obligația de a asigura un nivel de completare de 90 de procente în intervalul 1 octombrie – 1 decembrie.
Conform aceleiași surse, prognozele inițiale indicau că UE nu va reuși să atingă nici pragul de 70 de procente până la iarna viitoare, estimări care s-au dovedit mai pesimiste decât evoluția reală, deoarece, potrivit Today.az, „ritmul actual arată că Europa înregistrează progrese în diversificarea surselor de aprovizionare energetică.”
Iar una dintre aceste surse, din ce în ce mai prezentă în calculele energetice europene, este Azerbaijanul.
Azerbaijanul – de la furnizor marginal, la partener strategic
Conform News.az, în intervalul ianuarie-martie 2026, exporturile de gaz din Azerbaijan au atins 6,5 miliarde de metri cubi, din care 3 miliarde de metri cubi au fost livrate în Europa. În termeni absoluți, față de consumul total al continentului, cifra poate părea modestă, dar semnificația sa nu stă în volum, ci în direcție.
Potrivit Today.az, „cooperarea cu Baku implică fiabilitate și stabilitate și nu este influențată de situația politică.” Aceasta este, în esență, propunerea de valoare a Azerbaijanului față de partenerii europeni, anume „gaz fără condiții politice atașate”, livrat prin infrastructuri diversificate și cu o istorie de peste cinci ani de livrări comerciale fără întreruperi majore.
Livrările comerciale de gaz azer în Europa au început pe 31 decembrie 2020, iar în mai puțin de șase ani, Baku și-a construit reputația de furnizor fiabil, conform aceleiași surse.
Italia și TAP, coloana vertebrală a fluxului azer spre Europa
Italia rămâne principala poartă de intrare a gazului azer în Europa, prin Trans-Adriatic Pipeline (TAP), conducta care traversează Grecia și Albania pentru a ajunge în sudul peninsulei italiene.
Conform News.az, directorul general al TAP, Luca Schieppati, a anunțat că de la începerea operațiunilor comerciale, peste 47,5 miliarde de metri cubi de gaz natural au fost livrate Italiei prin conductă. La nivel european, prin TAP au fost furnizate în total peste 57 de miliarde de metri cubi, contribuind la diversificarea rutelor de aprovizionare.
Potrivit Today.az, conform companiei italiene Snam, în 2025 gazul transportat prin TAP a reprezentat aproximativ 16,5 procente din totalul importurilor de gaz ale Italiei și aproximativ 25 de procente din importurile de gaz prin conducte, excluzând GNL, o cotă care plasează Azerbaijanul drept al doilea cel mai important furnizor de gaz prin conducte al Italiei după Algeria.
Potrivit News.az, premierul italian Giorgia Meloni urmează să viziteze Azerbaijanul în mai sau iunie, cadrul energetic marcând drept unul dintre principalele componente ale relației bilaterale italo-azere.
Serbia, de la interconectare la centrală electrică comună
Un dosar energetic mai puțin vizibil în presa occidentală, dar cu implicații regionale semnificative, este parteneriatul Serbia-Azerbaidjan în domeniul gazelor. Potrivit News.az, în urma plasării în funcțiune a interconectorului Serbia-Bulgaria, Serbia importă gaz azer de trei ani consecutivi, iar volumul livrărilor s-a dublat în acest interval, ajungând la 2 milioane de metri cubi pe zi în 2025.
Conform Today.az, acordul dintre SOCAR și Srbijagas prevede livrarea a până la 400 de milioane de metri cubi de gaz anual pentru perioada 2024-2026, contract extins în aprilie al acestui an până la finele lui 2026.
Parteneriatul depășește însă simpla aprovizionare cu energie. Tot News.az menționează că în februarie 2026, la Belgrad a fost semnat un acord pentru construirea, cu sprijin azer, a unei centrale electrice pe gaz de 350 MW putere electrică și 150 MW putere termică lângă orașul Niš.
Conform aceleiași surse, cu ocazia vizitei sale la Belgrad în februarie, președintele azer Ilham Aliyev a descris relația bilaterală în termeni care depășesc tranzacționalul: „Cu ceva timp în urmă am început să exportăm gaz natural în Serbia, iar astăzi am decis să creștem volumele de export. Acum ne vom angaja și în transformarea gazului exportat în Serbia, ceea ce ne va permite să obținem cantități suplimentare de electricitate curată. Astfel, această acțiune va crea oportunități atât pentru piața sârbă, cât și pentru exporturi viitoare.”
Extinderea spre vest, Germania, Austria și noul perimetru al gazului azer
Conform Today.az, la mijlocul lunii ianuarie 2026, livrările de gaz azer au început în Germania și Austria, o extindere geografică semnificativă. Gazul azer intră în Europa prin TAP, traversează Grecia și Albania spre sudul Italiei, iar de acolo circulă spre nord prin infrastructura continentală.
SOCAR a semnat un contract pe zece ani cu grupul energetic german SEFE pentru livrarea a 1,5 miliarde de metri cubi de gaz pe an, un angajament pe termen lung care conferă relației Azerbaijan-Germania o dimensiune strategică solidă.
Ungaria, Slovenia, Cehia și extinderea cercului partenerilor
Interesul față de gazul azer se extinde și dincolo de partenerii deja consacrați, iar potrivit News.az, în decembrie 2025, compania maghiară MVM Group și SOCAR au semnat un acord pe doi ani care permite Ungariei să achiziționeze până la 0,8 miliarde de metri cubi de gaz la cerere în 2026 și 2027.
Conform aceleiași surse, Cehia a exprimat oficial interes pentru gazul azer, context în care Azerbaijanul este deja unul dintre cei mai mari furnizori de petrol ai țării, iar extinderea cooperării energetice pentru a include gazul caspian este activ luată în calcul.
În privința Sloveniei, ministrul Mediului, Climei și Energiei, Bojan Kumer, a declarat că Slovenia se află în proces de diversificare a surselor și rutelor de aprovizionare energetică, iar Azerbaijanul face parte din acest proces.
Cum și de ce Baku câștigă teren
Dincolo de cifre și contracte, există o logică geopolitică care explică de ce Azerbaijanul câștigă teren în calculele energetice europene cu o viteză mai mare decât sugerează volumele sale de export.
Cumpărând combustibil din Azerbaijan, partenerii europeni îl primesc fără povara politicii sau condiționalității unor diferende. Aceasta este diferența esențială față de gazul rusesc, care venea cu agenda geopolitică a Kremlinului incorporată în contract și față de GNL-ul american sau qatarez, al cărui preț fluctuează violent în funcție de competiția globală și de perturbările rutelor de navigație.
Gazul azer vine prin infrastructuri fixe, cu prețuri negociate pe termen lung, dintr-o țară care a ales, prin SOCAR, un model de parteneriat comercial orientat spre predictibilitate.
Conform News.az, „Azerbaijanul și-a câștigat imaginea de furnizor fiabil și partener onest”, evident, o reputație care, în contextul instabilității energetice post-2022, a devenit o „marfă” strategică în sine.
De la urgență, la o rețea structurală
Gazul azer a intrat în Europa ca o soluție de urgență în contextul crizei energetice declanșate de invazia rusă a Ucrainei. Cinci ani mai târziu, el este pe cale să devină o componentă structurală a securității energetice europene, cu contracte pe zece ani cu Germania, cu o centrală electrică comună cu Serbia, cu interese active din Slovenia până în Cehia și cu o conductă care și-a extins recent capacitatea.
Potrivit Today.az, „mai mult și mai multe țări europene iau cu certitudine în calcul cooperarea cu Azerbaijanul în planurile lor energetice”, o evoluție care, în mai puțin de șase ani de livrări comerciale, transformă Caucazul de Sud dintr-o periferie energetică a continentului într-un nod din ce în ce mai relevant al infrastructurii sale de aprovizionare.
