Mai multe personalități din spațiul public românesc au inițiat și semnat o scrisoare deschisă adresată președintelui României, Nicușor Dan, premierului Ilie Bolojan și ministrului Apărării, Radu Miruță, scrisoare care ridică o serie de întrebări legitime privind direcția strategică a înzestrării Armatei Române în contextul Programului european SAFE.
Scrisoarea punctează faptul că războiul din Ucraina a schimbat profund mediul de securitate european și global, slăbind ordinea internațională construită după 1945 și readucând forța militară în centrul relațiilor dintre state.
În acest context, Uniunea Europeană a lansat programul SAFE, care oferă României o oportunitate majoră de a-și moderniza Armata, după decenii de subfinanțare. Experiența conflictului arată că tacticile și strategiile militare s-au transformat radical, în special prin utilizarea masivă a dronelor aeriene, terestre și maritime, care generează majoritatea pierderilor pe câmpul de luptă și fac vulnerabile concentrările clasice de trupe și blindate.
Pe acest fundal, se solicită transparență și dezbatere publică privind prioritățile de înzestrare, având în vedere costurile pe termen lung suportate de populație și lecțiile istorice ale echipării insuficiente a Armatei Române înaintea celor două războaie mondiale.
Oportunitate
Adaptarea doctrinei militare la realitățile războiului din Ucraina, integrarea masivă a dronelor în arhitectura de luptă, apărarea antiaeriană eficientă și protecția infrastructurii critice sunt teme serioase.
Necesitatea acestei adaptări a devenit evidentă pentru publicul larg după articolul publicat în data de 13 februarie a.c., de „The Wall Street Journal”, privind exercițiul NATO „Hedgehog – 2025”, găzduit de Estonia, unde zece operatori ucraineni de drone au reușit, într-un scenariu de exercițiu, să „anihileze” două batalioane aliate.
Citește și:
10 operatori ucraineni de drone au „anihilat” 17 blindate NATO și au „lovit” alte 30 ținte. Comandant NATO: „Suntem terminați!”
Programul SAFE este un mecanism financiar cu un calendar procedural strict. Planurile naționale au fost depuse până la sfârșitul anului 2025, iar România are termen până la 31 mai 2026 pentru semnarea contractelor individuale aferente programelor aprobate.
Ministrul Apărării, Radu Miruță, a precizat public, pe 17 februarie 2026, că ne aflăm într-o etapă critică: dacă aceste contracte nu sunt semnate până la sfârșitul lunii mai 2026, fondurile pot fi pierdute.
Suntem la doar câteva luni de un termen-limită decisiv.
Ce este SAFE
Pe 27 mai 2025, Consiliul Uniunii Europene a adoptat instrumentul financiar „Acțiune pentru Securitatea Europei – SAFE”, un instrument cu un buget total de 150 miliarde euro pentru finanțarea investițiilor în capabilități de apărare ale statelor membre UE, dar și pentru Canada și Marea Britanie și Ucraina.
SAFE permite și asocierea industriei ucrainene de apărare încă de la început. Programul include:
- perioadă de grație de 10 ani,
- dobânzi competitive,
- termen de rambursare de până la 40 de ani,
- posibilitatea acordurilor bilaterale cu state terțe.
La începutul lunii septembrie 2025, guvernul condus de Ilie Bolojan a anunțat că UE a aprobat României împrumuturi de 16.680.055.394 euro (valoarea totală a împrumuturilor acordate României este publicată AICI al Consiliului UE.
Fondurile aprobate pentru România prin mecanismul SAFE sunt structurate pe trei componente majore. Dincolo de cifrele impresionante, ele conturează direcția strategică a statului român pentru următorul deceniu.
Componenta de apărare presupune planificarea, pe următorii cinci ani, a unor achiziții de tehnică militară realizate în parteneriat european. Miza este dublă: creșterea capacității de luptă și integrarea României în lanțurile valorice ale industriei de apărare europene.
Componenta bugetară oferă cadrul financiar: un credit acordat în condiții avantajoase, cu o perioadă de grație de 10 ani și o rambursare întinsă pe 40 de ani. Practic, presiunea imediată asupra bugetului național este diminuată, iar investițiile pot fi accelerate.
Componenta de infrastructură direcționează 4,2 miliarde de euro către infrastructură duală – civilă și militară – în special segmentele autostrăzilor A7 și A8 (Pașcani–Siret și Pașcani–Ungheni), considerate esențiale pentru mobilitatea strategică în nord-estul țării.
În cifre agregate, distribuția este următoarea:
-
9,6 miliarde de euro pentru Ministerul Apărării Naționale,
-
2,8 miliarde de euro pentru apărare civilă și instituții din domeniul securității,
-
4,2 miliarde de euro pentru infrastructură duală.
Achizițiile și implementarea proiectelor trebuie finalizate până în 2030.
Întrebarea care rămâne, însă, este dacă această arhitectură financiară și tehnologică este completă. Pentru că, dincolo de platforme, sisteme și autostrăzi, o armată funcționează în primul rând prin oameni.
Cele 21 de proiecte MApN prin SAFE
„Sunt 21 de proiecte care au legătură cu MApN, în valoare de 9,53 miliarde euro: 10 proiecte vor fi achiziții în comun cu alte state, iar 11 vor fi derulate exclusiv de România”, a declarat ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță.
Sursa: AICI
O temă ratată: componenta umană
Scrisoarea deschisă pune accentul aproape exclusiv pe tehnologie: drone FPV, sisteme antiaeriene, capabilități maritime fără pilot, adaptarea blindatelor și a infanteriei la noul tip de conflict. Este firesc. Războiul din Ucraina a demonstrat fără echivoc că tehnologia a schimbat regulile jocului.
Dar în această dezbatere lipsește ceva esențial: resursa umană, omul. Ministrul Apărării a recunoscut existența unui deficit semnificativ de personal. Iar dacă Armata Română are deja un deficit major de oameni, întrebarea strategică nu este doar ce drone cumpărăm, ci cine le va opera, cine le va întreține, cine le va integra în doctrină și, mai ales, cine își asumă riscul direct al folosirii lor.
Tehnologia nu funcționează singură. În spatele fiecărui sistem modern există operatori bine pregătiți, tehnicieni, specialiști IT, personal C4ISR (sistem de Comandă, Control, Comunicații, Calculatoare, Informații, Supraveghere și Recunoaștere), comandă capabilă să integreze capabilitățile noi într-un concept coerent. Iar în spatele fiecărei misiuni există și un sistem medical care trebuie să fie capabil să salveze vieți atunci când lucrurile merg prost.
Războiul din Ucraina a arătat brutal cât de importantă este infrastructura medicală de front, evacuarea rapidă, îngrijirile medicale, recuperarea fizică și sprijinul psihologic. O armată nu înseamnă doar putere de foc. Înseamnă capacitate de regenerare.
SAFE oferă României o fereastră financiară rară: credit avantajos, perioadă de grație, rambursare pe termen lung. Dacă presiunea imediată asupra bugetului este redusă prin acest mecanism, atunci statul ar putea utiliza resursele interne pentru a consolida exact zona cea mai vulnerabilă – resursa umană.
Asta ar însemna investiții reale în centre moderne de recuperare pentru militarii răniți; structuri specializate pentru tratamentul stresului post-traumatic; modernizarea spitalelor militare pentru intervenții multi-traumă; echipamente individuale de protecție la standarde avansate; programe de retenție și atractivitate pentru personalul tânăr; stimulente pentru specializările critice – IT, drone, război electronic, apărare antiaeriană; valorificarea experienței veteranilor în instruire și doctrină.
Dacă aceste lucruri rămân secundare, apare un dezechilibru periculos: creștem nivelul tehnologic al platformelor, dar nu și reziliența umană a sistemului.
O armată performantă nu este doar suma capabilităților cumpărate. Este capacitatea de a genera, proteja și recupera oameni. Armata înseamnă oameni.
O armată care investește masiv în platforme, dar insuficient în protejarea și recuperarea propriilor militari transmite mesajul implicit că resursa umandă este pe plan secundar, iar acest mesaj, pe termen lung, poate deveni o vulnerabilitate strategică.
***
Textul integral al scrisorii deschise:
Către Președintele României, Nicușor Dan,
Prim-ministrul, Ilie Bolojan,
Ministrul Apărării, Radu Miruţă,
Excelențele voastre,
Războiul din Ucraina a generat riscuri de securitate majore la nivel european și global. Ordinea mondială stabilită după 1945 pe baza Chartei ONU pare acum puternic erodată, iar liderii politici din țările democratice înțeleg tot mai clar că viitorul devine mult mai imprevizibil în urma înlocuirii forței dreptului cu dreptul forței. Uniunea Europeană răspunde provocărilor actuale, lansând programul SAFE, prin care armatele noastre beneficiază de investiții masive în înzestrare militară, neglijate timp de decenii. Este o șansă uriașă pentru armata română de a beneficia de o consolidare semnificativă a capacităților necesare de apărare.
Așa cum corespondenții de război din teren, experții militari conectați la mersul războiului din Ucraina și analiștii civili, dar și mulți lideri politici și șefi ai serviciilor secrete din Europa au arătat, războiul din Ucraina a schimbat radical tacticile și strategiile militare, dar și modul de funcționare al societății pe timpul unei crize dramatice. Lecțiile războiului din Ucraina ar trebui asimilate în deciziile privind înzestrarea militară a țării noastre. Ne dorim o transparență reală și o dezbatere rațională cu privire la liniile strategice avute în vedere pentru achizițiile militare. Poporul român va achita timp de decenii aceste costuri, astfel că este necesară o comunicare clară și repetată a decidenților politici cu privire la logica întregului demers, aceasta fiind până acum deficitară.
Nu trebuie uitată experiența istorică dureroasă de dinaintea Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, când înzestrarea precară a armatei române a dus la înfrângeri catastrofale și la pierderi umane uriașe. Pentru a avea o forță militară capabilă să descurajeze un agresor, utilarea și pregătirea armatei române trebuie să fie adecvate războiului zilelor noastre bazat masiv pe drone și celui care se prefigurează în următoarele decenii. Spre exemplu, conform președintelui Zelenski, în 2025 armata ucraineană a provoacat pierderi invadatorilor ruși în proporție de 70% prin utilizarea dronelor aeriene, terestre și maritime, trendul fiind crescător în 2026 spre 80%.
Imaginile difuzate de presă de la exercițiile NATO desfășurate inclusiv pe teritoriul României în ultimul an au arătat scenarii de concentrare a blindatelor, artileriei și infanteriei în teren deschis. Or, un astfel de lucru este contraindicat într-un război în care dronele pot observa și distruge în foarte scurt timp concentrările militare astfel expuse.
Conform unui articol din Wall Street Journal, în exercițiul NATO Hedgehog 2025 din Estonia, în trupele aliate au „luptat” cu 10 operatori de drone ucraineni experimentați. Într-o singură zi, două batalioane NATO au fost nimicite de ucraineni, inclusiv toate cele 17 blindate utilizate. Iar trupele NATO nu au fost în măsură nici măcar să detecteze operatorii de drone ucraineni. Este încă un argument care atestă faptul că, la nivel de tactici, doctrină militară și instruire, trebuie realizate rapid schimbări majore.
Vedem cum Ucraina deschide 10 centre de export de armament în Europa în 2026. De ce nu se numără și România printre cele 10? Sau de ce nu este deschis un al 11-lea în țara noastră? Ucraina este acum cea mai pregătită democrație din lume în războiul dronelor. Ar fi înțelept ca armata română să se utileze și să se antreneze ținând cont de evoluțiile militare din țara vecină.
În același timp, și Rusia dispune de capacități și experiență asemănătoare cu cele ale Ucrainei. Un eventual conflict cu armata lui Putin reprezintă un risc despre care tot mai multe voci importante avertizează, risc care poate fi evitat în primul rând prin descurajarea militară și unitatea politică a Europei. Astfel că, în esență, efortul de înzestrare al armatei române considerăm că ar trebui să aibă ca prioritare deziderate și întrebări precum cele de mai jos:
1. În cazul unei invazii ar putea armata română dezvolta, pe baza fondurilor SAFE, măcar pe o arie limitată, o zonă de 20-25 km în care orice mișcare a unui potențial inamic să fie întâmpinată de răspunsul devastator al dronelor aeriene și terestre? Investim în capacități de drone FPV (First Person View) pentru un astfel de deziderat? Antrenăm suficienți operatori de drone FPV? Cât de amplă este colaborarea în acest sens cu cei mai experimentați parteneri, precum cei din Ucraina?
2. Poate armata română dezvolta rapid, pe baza experienței ucrainene, capacitatea de a doborî sute de drone de tip Shahed și zeci de rachete balistice și de croazieră în cazul unui atac din partea Rusiei? Ucrainenii doboară cu antiaeriana de la sol sute de drone rusești zilnic, dar România nu a doborât niciuna dintre cele 20 de drone rusești care au violat spațiul aerian al țării noastre și care ar fi putut răni sau ucide cetățeni români. Escortarea repetată a dronelor cu avioane F-16 nu este răspunsul militar eficient în raport cu doborârea lor cu apărarea antiaeriană de la sol.
3. Se înzestrează armata română cu drone maritime pentru a apăra litoralul Mării Negre și spațiul economic exclusiv al țării noastre de potențiale amenințări? Dronele ucrainene au distrus o treime din flota rusă și au obligat restul acesteia să se refugieze departe de teritoriul ucrainean. Va achiziționa țara noastră și submarine?
4. Ce programe de înzestrare și antrenament pentru infanterie, blindate și artilerie sunt avute în vedere în contextul extinderii capacităților de utilizare masivă, de către un potențial inamic, a dronelor pe câmpul de luptă?
5. Ce are în vedere statul român prin comunicare, informare, exerciții și dotare a serviciilor publice implicate în apărarea civilă? Mai ales în contextul în care am putea avea un inamic care să lovească deliberat spitale, școli, căi de transport feroviare, așa cum vedem că face Rusia de 4 ani în Ucraina.
Ne exprimăm îngrijorarea întrucât nu vedem deocamdată o direcție strategică clară pe baza unor răspunsuri detaliat explicate din partea autorităților cu privire la aspectele menționate. Iar disponibilitatea la dialog și la transparența par deocamdată precare într-o chestiune de interes public de maximă importanță pentru securitatea națională. Or, acest lucru nu poate fi favorabil decât inamicilor țării noastre și forțelor politice ori vocilor publice care mizează pe teorii ale conspirației și narațiuni antidemocratice și favorabile Moscovei.
Vă mulțumim anticipat pentru răspuns.
Cu stimă,
Semnatari:
Radu Hossu – activist și corespondent de război
Remus Cernea – corespondent de război
Bianca Bulgaru – corespondent de război
Alex Craiu – corespondent de război
Liliana Popescu – profesor universitar
Adrian Niculescu – profesor universitar
Gabriel Andreescu – profesor universitar
Dumitru Borțun – profesor universitar
Andrei Țăranu – profesor universitar
Marcel Bartic – profesor
Andrei Schwartz – analist politic
Vitalie Ciobanu – scriitor, publicist
