După victoria Azerbaidjanului în conflictul din Karabah și reintegrarea completă a regiunii, influența Rusiei în zonă s-a redus simțitor. Baku, din ce în ce mai încrezător în forțele proprii și în sprijinul Turciei, pare hotărât să-și reducă dependența de Moscova.
Relația dintre Azerbaidjan și Rusia a intrat într-o nouă fază, marcată de prudență strategică și interese divergente, dar bine mascate sub aparențe diplomatice.
Joi, la Dușanbe, a început întâlnirea dintre președintele Rusiei, Vladimir Putin, și liderul Azerbaidjanului, Ilham Aliev. Faptul că cei doi lideri s-au întâlnit arată că, în ciuda divergențelor, canalele de comunicare rămân deschise. Este mai degrabă un joc de poziționare decât un parteneriat autentic.
Tensiunile dintre Rusia și Azerbaidjan au trecut dincolo de simple divergențe diplomatice. În spatele cortinei, se desfășoară o confruntare geopolitică majoră, cu implicații energetice, economice și de securitate pentru întreaga regiune euroasiatică. Mulți analiști s-au întrebat ce a dus la această ruptură tăcută, dar profundă, dintre Kremlin și administrația de la Baku.
Pentru opinia publică, conflictul a început să fie discutat după două episoade tensionate: doborârea unui avion civil deasupra Groznîi, în decembrie 2024, și refuzul președintelui Ilham Aliev de a participa la parada de 9 mai 2025 de la Moscova.
Însă acestea au fost doar pretexte. Adevărata cauză a rupturii este uriașa pierdere de influență și bani a Rusiei, generată de ascensiunea Azerbaidjanului ca actor energetic strategic pe piața europeană.
Moscova pierde bani și influență din cauza Baku-ului
Rusia pierde miliarde de dolari și o parte uriașă din influența sa politică în Europa, iar Kremlinul consideră Azerbaidjanul vinovat de această situație.
Oficialii ruși au fost convinși 100% că Europa nu va supraviețui fără resursele energetice rusești și că, în ciuda sancțiunilor occidentale, țările UE vor continua în secret să cumpere gaz de la Gazprom.
Însă în planul atent calculat al Kremlinului a intervenit Azerbaidjanul, cu o doctrină energetică activă și cu un Coridor Sudic de Gaze deja operațional, care pornește de la țărmurile Mării Caspice și ajunge până în Europa Centrală.
Kremlinul a subestimat potențialul Baku-ului
Oficialii ruși au presupus că Azerbaidjanul nu dispune de suficiente rezerve pentru a furniza gaze întregii Europe. Astfel, Kremlinul a lansat dezinformări, susținând că gazul livrat de Baku ar proveni, de fapt, din Rusia.
Veniturile Rusiei din piața energetică europeană se ridicau la 250–300 miliarde de dolari pe an. Cine, dintre analiștii Kremlinului, și-a asumat un prognostic atât de dezastruos pentru Moscova?
Azerbaidjanul — soluția Europei după Ucraina
După declanșarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei și impunerea sancțiunilor globale asupra petrolului și gazului rusesc, Europa a fost nevoită să-și caute rapid noi surse de aprovizionare.
Azerbaidjanul a fost pregătit: din 2020, asigura livrări de gaze către sudul și estul Europei prin Coridorul Sudic.
Baku a propus Comisiei Europene acces la propriul gaz, la conductele sale și la livrări stabile. A fost semnat un Memorandum Energetic între Azerbaidjan și Bruxelles
Cerere în creștere pentru gazul azer
În rândul statelor care așteaptă să primească gaz azer se află: Germania, Polonia, Cehia și Ucraina. Aceasta din urmă a primit deja primele volume-pilot prin Ungaria.
Pe continentul european are loc un război energetic tăcut între Baku și Moscova, în care Azerbaidjanul are un scor devastator: 12–0 în favoarea Azerbaidjanului.
Germania, Polonia, Ucraina, Slovacia și Cehia, care se bazau pe gazul rusesc, vor trece la gaz azer în mod constant începând din 2026–2027.
Contracte de tranzit și rezerve strategice
Statele implicate în tranzitul gazului sunt: Azerbaidjan, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria și Slovacia.
Conform companiei British Petroleum, rezervele identificate în zona azeră a Mării Caspice includ:
– peste 2,8 trilioane m³ de gaze naturale
– peste 1,6 miliarde tone de petrol.
Doar zăcământul Shah Deniz conține aproximativ 1,4 trilioane m³ de gaze.
Azerbaidjanul asigură complet necesarul de energie al Georgiei și oferă securitate energetică regională. În același timp, încasează sute de milioane de dolari din tranzitul petrolului, gazului și al mărfurilor în cadrul Coridorului Mijlociu Est–Vest, care leagă China de Europa și invers.
Extindere spre Orientul Mijlociu
În vara lui 2025, a avut loc un eveniment istoric: semnarea unui Memorandum privind începerea livrărilor de gaz din Azerbaidjan către Siria.
În pregătire este și livrarea de gaz israelian prin Azerbaidjan, în cadrul proiectului TAMAR, folosind rutele TANAP–TAP–TAPI pentru transportul spre Europa Centrală.
În total, 12 țări primesc sau vor primi gaze azere: Turcia, Georgia, Italia, Grecia, Albania, Bulgaria, România, Ungaria, Austria, Germania, Slovacia, Ucraina și Siria.
Infrastructura energetică va ocoli Rusia
Proiectele „Coridorul Sudic de Gaze” și „Baku–Tbilisi–Ceyhan” permit transportul de resurse fără a implica Rusia.
În Rusia, aceste evoluții sunt percepute ca amenințări directe, iar autoritățile încearcă să lovească Azerbaidjanul prin represalii împotriva diasporei azere.
Ministrul rus al energiei, Serghei Țivilev, a admis: „Nu putem și nu suntem capabili să contracarăm pătrunderea Azerbaidjanului pe piața energetică europeană – nu avem suficiente resurse.”
Lovitură dură: contractul ExxonMobil
O altă veste proastă pentru Rusia a venit în 7 august 2025, când ExxonMobil și SOCAR au semnat la Washington un contract de 20 miliarde USD pentru dezvoltarea de noi zăcăminte de petrol și gaze în largul coastelor azere.
ExxonMobil extrage anual 30–40 milioane tone de petrol din zăcământul Tengiz din Kazahstan. Este de așteptat ca acest petrol să fie transportat prin Azerbaidjan, ocolind complet Rusia și lăsând Consorțiul Caspic (CPC) și terminalele din Novorossiisk fără volum.
Coridorul Zangezur și pierderea controlului rus în Caucaz
Deschiderea Coridorului Zangezur, numit și „Podul Trump (TRİPP)”, reduce complet influența Rusiei asupra rutelor logistice din Caucazul de Sud. Acest coridor permite Azerbaidjanului să diversifice comunicațiile rutiere, feroviare și de conducte cu Turcia și Europa, fără să depindă de Georgia.
În plus, prezența militară americană la granițele Armeniei cu Iran și Turcia a forțat Erevanul să ceară retragerea trupelor FSB și reducerea prezenței ruse în regiune.
Rusia în defensivă totală
Toate aceste evoluții — în care Azerbaidjanul a avut un rol central — au dus la un recul masiv pentru Rusia. Politica de diversificare energetică a Baku-ului a transformat țara într-un partener esențial pentru Europa și Orientul Mijlociu, de care depinde direct securitatea energetică a unor state-cheie din UE.
Final de partidă: Rusia a pierdut
Până la finalul anului 2025, Rusia a pierdut complet piața energetică europeană, cedând-o Azerbaidjanului. Este rezultatul unei politici prevăzătoare a Baku-ului, care a diversificat la timp rutele și partenerii.
Cu ce se va încheia conflictul dintre Rusia și Azerbaidjan? Nu se va încheia cu nimic concret, în afară de amenințări și presiuni asupra diasporei azere. Putin va încerca, poate, să repare relația, dar este prea târziu.
Rusia a pierdut controlul asupra Azerbaidjanul între 2020 și 2024, pierzând mai întâi controlul asupra Karabahului și apoi retrăgându-și trupele.
Între timp, în Rusia ard rafinării și terminale petroliere. Iar populația intră în toamnă și iarnă fără gaze, fără căldură și fără speranță.
