Venirea la putere a laburiștilor, conduși de premierul Keir Starmer, a părut a fi un capitol nou în relația bilaterală dintre Marea Britanie și China. Atât Londra, cât și Beijingul au căutat să se apropie diplomatic, începând cu vara trecută. Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, situația s-a schimbat în urma noii strategii a Downing Street 10 de a câștiga simpatia Casei Albe.
Anul trecut, pe 18 noiembrie, Keir Starmer și președintele Chinei, Xi Jinping, au avut un tête-à-tête în Brazilia, unde participau la Summitul G20. Aceasta a fost prima astfel de întrevedere între un premier britanic și liderul comunist din ultimii 6 ani.
La vremea aceea, presa britanică, inclusiv cea de stânga, a „pus tunurile” pe Starmer, nemulțumiți fiind de dorința sa de a-i face pe plac unui rival al Marii Britanii.
Cu câteva luni mai devreme, reprezentanța Chinei în Marea Britanie a încercat să demareze iar un proiect foarte controversat, care fusese prima dată respins în decembrie 2022. Era vorba despre construirea unei noi ambasade a Republicii Popular Chineze, chiar în inima Londrei.
Dorința chinezilor părea că va deveni realitate în ianuarie. Atunci, chiar în preajma călătoriei la Beijing a lui Rachel Reeves, ministrului britanic de Finanțe, poliția din capitala engleză a acordat un aviz pozitiv proiectului. Totul se întâmpla după ce ministrul de Externe, dar și ministra de Interne, au publicat o scrisoare prin care făceau apel la sprijinirea proiectului noi ambasade.
În vizita la Beijing, Reeves a vorbit despre importanța parteneriatului pentru dialog economic și financiar cu China. Aceasta a spus că platformă respectivă reprezintă calea către „relație consistentă, bazată pe respect” cu țara asiatică. La doar patru luni de atunci, retorica laburiștilor britanici s-a schimbat considerabil.
Nevoia de a menține relația „specială” cu SUA
Una dintre principalele diferențe față de anul trecut, când formațiunea stângistă a preluat guvernarea în UK, este războiul comercial dintre cele două mari puteri economice ale planetei: SUA și China.
Deși fosta administrație americană a impus anumite restricții de export către China, în special în privința microcipurilor, noua echipă de la Casa Albă a escaladat conflictul prin măsurile protecționiste pe care le-a luat.
În tot acest timp, președintele Trump și oamenii săi amenință țările europene cu retragerea trupelor americane de pe continent. „Establishmentul” londonez este conștient de pericolul unei astfel de strategii, fie ea una care ar putea să fie aplicată în viitorii ani, nu imediat.
O astfel de desfășurare ar însemna că țările din vestul Europei, în frunte cu Marea Britanie, ar trebui să își asume un rol mai mare în apărarea continentului. Lucrul acesta ar însemna o reînarmare masivă, ceea ce ar necesita resurse multe în plus, aspect greu de realizat în actualul context economic global. Dincolo de fondurile suplimentare necesare, este vorba și despre factorul uman, în sensul că UK pur și simplu nu are suficienți soldați care să îndeplinească sarcina.
Conducerea britanică înțelege din precedentele istorice că este în interesul ei să asigure libertatea țărilor europene față de de un regim, un conducător, cu ambiții expansioniste, „chitit” să stăpânească toată regiunea. Fie că a fost vorba de Napoleon, sau Hitler, Marea Britanie a fost nevoită să își apere teritoriul de un risc iminent de invazie.
Pentru a nu se mai ajunge acolo, concepția britanicilor este de a „ține în frâu” un astfel de pericol, tocmai prin asigurarea siguranței continentului și descurajarea agresiunilor militare. Fără aliații americani, obiectivul acesta este greu de realizat, dată fiind interdependența armatelor statelor NATO de SUA, atât din perspectivă militară, cât și în ceea ce privește „intelligence-ul”.
La fel de important, miza este însă și una financiară pentru Marea Britanie. Țara este una dintre puținele care are un deficit comercial cu SUA. Chiar și așa, ei nu au fost scutiți de taxele vamale impuse de Trump. Lor li s-a aplicat rata standard de 10% încă de la bun început. Când Casa Albă a anunțat o amânare temporară a cotei „reciproce, în schimb aplicându-se acea rata standard pentru aproape toate țările din lume pe o perioadă de 90 de zile, britanicii au rămas cu aceeași cotă. Totuși, ei speră ca președintele american să renunțe de tot la orice barieră comercială.
SUA este cel mai mare partener comercial al Marii Britanii. Aproape 13% dintre importurile britanice vin din Statele Unite, iar peste 21% dintre exporturi merg pe „celălalt mal al Atlanticului”. Așadar, tarifele vamale lovesc puternic economia din „regat”.
Administrația din America a indicat însă că dorește să ajungă la acorduri comerciale cu cât mai multe țări posibile. Conducerea de la Londra a fost printre primele care să sesizeze asta, încă de dinaintea impunerii tarifelor. În timpul vizitei la Biroul Oval din februarie, Starmer a punctat că dorește să finalizeze un deal cu SUA cât mai repede.
Tocmai din aceste nevoi există o necesitate pentru Londra să rămână aproape de Washington. Așadar, având în vedere abordarea lui Trump, guvernul britanic are nevoie să îi câștige simpatia prin gesturi de loialitate, pentru a putea beneficia în continuare de avantajele colaborării îndeaproape cu cel mai important aliat al său.
Combaterea influenței Chinei
În ultimele săptămâni, au existat o serie de decizii în Marea Britanie menite să contracareze Beijingul. Dacă în ianuarie autoritățile „îi dădeau înainte” cu proiectul noii ambasade chineze la Londra, acum poliția „bate în retragere” și spune că nu poate să asigure un perimetru în zona ambasadei, în cazul protestelor mai mari de 100 de oameni. Evident, o astfel de interpretare ar putea fi foarte ușor folosită pentru blocarea avizelor necesare.
Citește și:
Există și speța „British Steel”, o societate deținută de chinezii de la Jingye Group. Astfel chinezii au control asupra singurei uzine din Marea Britanie, cea de la Scunthorpe, care produce oțel pe baza cuptorului de oxigen (BOF Steel – zis și „virgin steel”), din materia primă, nu din oțel reciclat. Astfel, combinatul siderurgic are o valoare strategică foarte mare.
Patronatul chinez a spus în martie că dorește să închidă combinatul, întrucât înregistrează pierderi zilnice de 700.000 de lire sterline, deoarece a crescut mult prețul materiei prime a oțelului.
Pentru guvernul laburist, aceasta era o catastrofă fiindcă era vorba de peste 3.000 de oameni care ar deveni șomeri chiar într-unul din fiefurile formațiunii, ceea ce ar fi catastrofă pentru imaginea partidului.
În plus față de asta, inclusiv industria militară americană importa oțel fabricat de acel combinat pentru diverse componente ale tehnicii militare. Americanii și așa erau nemulțumiți de faptul că adversarii lor geopolitici preluaseră acțiunile „British Steel”.
Astfel, Starmer a fost nevoit să convoace Parlamentul într-o sesiune extraordinară, sâmbăta pe 12 aprilie, în timpul vacanței parlamentare. Era prima dată de la războiul pentru Insulele Falklands când se proceda așa.
Guvernul s-a oferit să acopere el pierderile și diverse alte costuri, pentru ca uzina să poate continua să funcționeze, dar Jingye Group a refuzat. Drept urmare, Parlamentul, la inițiativa guvernului, a intervenit de urgență și a preluat controlul asupra „British Steel”, urmând foarte probabil să naționalizeze compania. Pentru moment, autoritățile au reușit să aducă de urgență materie din SUA, Australia și Suedia pentru a nu se sista activitatea.
Pe de o parte, este vorba de calcule electorale, mai ales că mâine au loc alegeri locale foarte importante, în mai multe regiuni din Marea Britanie. Partidul lui Nigel Farage, Reform UK, este pe un trend ascendent, iar laburiști caută cu disperare să nu piardă electorat. Astfel, au apelat la salvarea combinatului.
Cu toate acestea, speța era una importantă și pentru SUA, fiind vorba de securitatea lor națională. Analiștii politici din „regat” au punctat că măsura va fi foarte bine primită și la Washington.
Totodată, guvernul de la Londra a interzis achiziționarea din fondurile GB Energy a unor panouri solare produse în China, unde s-ar fi folosit inclusiv munca forțată a minorității uigure. Ambasada Chinei a reacționat furioasă la auzul veștii.
Nu în ultimul rând, Downing Street a cerut un audit pentru a putea evalua concret pierderile înregistrate față de Shein, care utilizează o portiță legală pentru a plăti taxe mai mici. Mai exact, exact vorba despre coletele sub o anumită valoare, care sunt scutite de anumite „biruri”.
Britanicii s-au alăturat atacurilor asupra rebelilor Houthi
Echipa Trump și-a manifestat în nenumărate rânduri nemulțumirea față de lipsa de implicare a armatelor europene în diverse privințe. Unul dintre exemple este scandalul „Signalgate”, acolo unde s-a putut observa în conversațiile făcute publice disprețul lui JD Vance, sau Pete Hegseth, față de aliații europeni, anume că nu se alătură atacurilor asupra rebelilor Houthi din Yemen.
Aceștia blocau transportul vaselor comerciale prin Strâmtoarea Bab el-Mandeb, un punct critic pentru comerțul mondial. Drept consecință, importurile sufereau întârziere mari, alături de costuri sporite.
Britanicii au simțit oportunitatea de a mai câștiga apreciere din partea lui Trump. Astfel, s-au alăturat și ei operațiunii din Yemen, care constă în principal în bombardamente aeriene.
Rămâne de văzut în ce măsură toate aceste gesturi le vor aduce beneficii în relația cu Washingtonul. Este clar însă că laburiștii au adoptat o retorică și tactică mult mai agresivă față de China, simultan cu încercarea de „a-i face pe plac” lui „unchiului Sam”.
