Un nou material despre România a apărut în publicația „The American Conservative”. Will Collins a vorbit despre situația politică a țării din ultimele luni și a punctat felul în care teoriile conspirației, istoria și sentimentul anti-sistem au produs „scântei”. Acesta se întreabă dacă nu cumva politica din România și conflictul ideologic prezent aici este un „preview” al viitorului țărilor occidentale.
După ce au stârnit anxietate și furie cu materialul lor despre retragerea militarilor americani din România, jurnaliștii de la „The American Conservative” revin cu un nou articol despre situația politică din țara noastră. Will Collins, autorul textului, a intervievat mai mulți conaționali de-ai noștri și a „luat pulsul” situației actuale.
Mai exact, el observa un amalgam al acuzațiilor de „distorsionare a alegerilor” cu furia împotriva „establishmentului” și teorii ale conspirației. Drept urmare, întrebarea acestuia e dacă nu cumva această dinamică va domina politica occidentală în ansamblul ei, pe viitor?
În concret, este vorba despre apariția în mai multe țări a anumitor curente de gândire, considerate a fi periculoase de unii, iar de alții „legitime”. Dilema este unde se trasează „granița fină” dintre nemulțumirea unui anumit segment al populației, respectiv intervenționismul statului pentru a „apăra” interesele, sau valori ale sale.
Politica haosului
Collins a descris interacțiunile avute cu doi votanți ai lui Călin Georgescu. El s-a declarat surprins de faptul că doi dintre tinerii cu care a vorbit erau angajați la multinaționale, în domeniul IT.
Observația făcută de american este una care vine să confirme un trend vizibil și în alte țări europene, dar și peste Ocean. Anume, bărbații tineri se află în avangarda actualului curent de furie și nemulțumire la adresa a ceea ce lumea percepe a fi „establishmentul”. Motivele sunt diverse, iar anumiți politicieni, cel mai elocvent exemplu recent fiind însuși Trump, au reușit să speculeze doleanțele acestui segment sociologic. România nu face rabat de la aceste tendințe, numai că specificul țării noastre este unul aparte, în ochii profesorului american care a scris articolul.
„Eu am votat doar cu persoana care creează cel mai mare haos pentru că asta va încurca sistemul/establishmentul cel mai tare.” Acesta a fost unul din mesajele tinerilor cu care a discutat Collins.
„Georgescu este retardat, dar eu l-am votat pentru că celelalte variante erau de a pune ștampila pe candidații mafiei care au distrus țara timp de 35 de ani,” a precizat un alt român intervievat de Collins.
Este cât se poate de clar că dorința de „a arde casa din temelii” e ceea ce îi „mână” pe unii la urnele de vot. Ea este atât de puternică pentru unii oameni, precum it-iștii care au vorbit cu Collins, încât ei sunt dispuși să treacă peste reținerilor lor pentru a a-și alimenta această furie. Mânia este atât de mare încât ea depășește în ochii lor inclusiv conspirațiile vehiculate de acest nou val de politicieni.
Progresul economic al României, de necontestat
Autorul s-a preocupat să descrie istoriei recentă a României, pentru a „picta” o imagine cât clară cititorilor săi americani. Collins a vorbit despre regimul comunist de dinainte de 1989 și nu a ezitat să-l califice drept brutal, inclusiv în comparație cu altă țări socialiste din estul Europei.
Regimul de dinainte de Revoluție acaparase puterea atât de mult, încât în țara noastră nu s-a putut forma niciun lider autentic anti-comunist, așa cum au fost Václav Havel în Cehoslovacia, sau Lech Wałęsa în Polonia. În schimb, tot foștii comuniști au rămas la conducerea statului chiar și după tranziția către democrație. Collins dorește astfel să transmită ideea că sistemul de fapt s-a perpetuat în ultimele decenii, iar de aici și furia multora.
Profesorul a relatat în articolul său și conversații avute cu români care s-au împotrivit lui Georgescu. El a atras atenția faptului că inclusiv ei, deși îl dezavuează pe fostul candidat, înțeleg „priza” pe care el a avut-o la anumiți votanți, întrucât ei sunt nemulțumiți de mersul lucrurilor și îi consideră responsabili pe cei care s-au aflat la cârma țării în tot acești ani.
Deși în rândul conservatorilor americani există un „iureș” de anti-europenism, la unii chiar ură față de Uniunea Europeană, Collins nu se numără printre aceștia. Americanul, care predă la Universitatea Eötvös Loránd în Budapesta, a notat progresul vizibil al țării noastre, odată cu aderarea la UE. El face chiar o comparație cu Ungaria și menționează faptul că, la mai mulți indici economici, România a depășit țara unde el își desfășoară activitatea.
La fel ca și în celelalte state din Europa de Est, tranziția de la vechea economie planificată către piețele libere a fost portretizată drept un succes pentru Occident. Cu toate acestea, și în România, la fel ca în alte țări din regiune, drumul a fost presărat cu crize constituționale, candidați îndoielnici, sau campanii electorale „bizare”. Chiar și așa, toate aceste hopuri nu au împiedicat integrarea regiunii, și implicit a României, în UE și NATO.
Inclusiv votanții lui Georgescu, în speță tinerii abordați de Collins, recunosc beneficiile apartenenței României la Uniunea Europeană, cu atât mult cu cât industria în care ei activează, IT, a avut un „boom” în țara noastră după aderarea la „familia europeană”. Posibilul referendum pe care fostul candidat l-ar fi declanșat pentru a determina ieșirea din UE îi speria.
„Am muncit din greu ca să intrăm în UE, iar el ar strica relația noastră cu Uniunea,” a spus unul dintre ei în articol. Celălalt fan Georgescu a spus și el că apartenența la UE este „un lucru fantastic”, deși avem mai degrabă un rol de subordonare față de Bruxelles, în ochii lui.
Collins a avut șansa să meargă la protestele pro-UE din Piața Victoriei, de pe 15 martie. El a relatat și despre interacțiunile avute cu mai mulți oameni de acolo. Dincolo de faptul că aceștia au povestit și ei beneficiile despre care s-a vorbit în articol, resimțite chiar pe pielea lor la locul de muncă, ei nu s-au sfiit să își exprime supărarea față de JD Vance și afirmațiile sale la adresa României.
România, un preview
În condițiile în care perspectiva dominantă pe partea dreaptă a eșichierului politic din SUA, în legătură cu alegerile din România, a fost marcată de Elon Musk, Mario Nawfal, sau JD Vance, articolul lui Collins poate aduce o „optică nouă” asupra situației țării noastre. Mai exact, abordarea destul de echilibrată, cu declarații din ambele tabere, poate ajuta la prezentarea unei „imagini” mai apropiate de adevăr pentru conservatorii americani, față de unele variante „trunchiate” care circulă în spațiul lor mediatic.
Toate acestea fiind spuse, este totuși clar că tot ce am trăit în ultimele luni în România trebuie interpretat în cheia unei polarizări din ce în ce mai accentuate, care se observă pe plan global.
Logică profesorului, cum că situația din România este o mostră a viitorului politic al Occidentului, nu trebuie ignorată. Scena politică din atâtea țări a ajuns să fie dominată de confruntarea sistem versus antisistem și asistăm la o explozie a unei retorici periculoase, cu multă agresivitate.
Există fel și fel de întâmplări, cea mai recentă în Franța (cazul Marine Le Pen), acolo unde anumite decizii pot inflama o parte a societății. Pe de altă, evitarea luării lor provoacă disperare în alte segmente ale populației. Foarte probabil, astfel de episoade, dominate de o dinamică de polarizare excesivă, se vor repeta în viitorul apropiat.
