Col. (r) Doru Paraschiv a fost dat afară din Armată în 2014. La acea vreme era unul dintre cei mai eficienți ofițeri de contraspionaj ai Direcției Generale de Informații a Armatei (DGIA).
Atât de eficient încât a ajuns să intre în posesia unor dovezi care, susține el, demonstrează „lipsa de loailitate” a președintelui de atunci Traian Băsescu față de România. Din acest motiv a fost aspru pedepsit. In 2014 a fost dat afară din Armată, prin intervenția directă a fostului său șef, gen. Marian Hăpău, fost director al DGIA.
În exclusivitate pentru „Independent news”, col. Paraschiv va publica, începând de astăzi, mărturii despre activitatea sa de ofițer de contrainformații, inclusiv despre, spune el, „fraudarea alegerilor prezidențiale din 2009”, la care servicul secret al Armatei a fost un pion principal.
Este pentru prima dată când cineva din interiorul Sistemului vorbește despre aceste lucruri. Dovezile fraudării sunt la DGIA, indică col. Paraschiv. Controlul civil al serviciilor secrete este, însă, o glumă în România, motiv pentru care este puțin probabil că vor ieși vreodată la lumină, punctează el.
Vă prezentăm primul episod al mărturiei col. (r) Doru Paraschiv:
„Notariatul Ioanei Băsescu
În cursul activității mele contrainformative am intrat în posesia unor informații noi, care o legau pe fiica președintelui, Ioana Băsescu, de anumite interese de afaceri rusești. Asta în timp ce tatăl ei susținea public că vrea să înscrie România pe axa Washington- Londra- București și nu vrea să transforme Marea Neagră într-un <<lac rusesc>>.
Nu îmi mai amintesc cu precizie când s-a întâmplat asta. Era, însă, cu mult înainte de anul 2009. Pe la Traian Băsescu, pe la Palatul Cotroceni, se perindau foarte multe persoane care aveau conexiuni cu firme, în acționariatul cărora erau personaje cu puternice legături cu Rusia.
Veneau pur și simplu la Palatul Cotroceni ca să discute direct cu Traian Băsescu. În multe dintre aranjamentele pe care le făceau la Cotroceni era folosit Mircea Băsescu, fratele lui Traian Băsescu, pe care eu personal l-am găsit membru în boardul mai multor astfel de firme.
Multe dintre ele erau înființate ad- hoc, pentru o anumită afacere punctuală pe care o puneau la cale. De exemplu, făceau import de muniție. Înființau o firmă, iar în board era Mircea Băsescu.
Am mai aflat că anumite contracte care se perfectau prin notar erau încheiate la notariatul Ioanei Băsescu.
Fac un salt peste timp, până în 2013, înainte de a fi eu mazilit. Probabil, investigațiile care o vizau pe Ioana Băsescu a fost cauza înscenărilor în baza cărora mi s-a retras certificatul de securitate nivel „Strict Secret de Importanță Deosebită” (SSID).
Mă trezesc într- o dimineață, în jur de ora 8.00, cu un telefon de la șeful meu, care era la Ploiești la ora aia, Dorel Ababei, care mă întreabă pe un ton amical- întodeauna vorbea foarte amical cu mine- dacă am deschis caz pe Ioana Basescu.
I-am spus că nu. El nu obișnuia să îmi pună întrebări punctuale despre cazuri. Am înțeles rapid că întrebarea venea de la București, de la șeful meu Marian Hăpău, care, probabil, auzise câte ceva.
Când se temeau să nu le descopăr fărădelegile, începeau să mă tatoneze prin cei apropiați, să vadă ce fac, ce-am mai făcut, ce pun la cale. Eu aveam mecanisme profesionale care să-i împiedice să afle aceste lucruri. Le aflau foarte târziu.
Eu nu deschisesem caz pe Ioana Băsescu, ci pe alte situații unde se coroborau aceste informații. La acel moment investigam ceea ce se întâmpla în toată România, nu numai în Dâmbovița și Prahova, respectiv interferența aproape pe față a Federației Ruse, prin serviciile lor de informații și prin zona economică, pentru a îngenunchea cam tot ce exista în România în zona metalurgică și petrolieră.
Povestea cu vânzarea OMV nu o dezvolt, dar nu sunt strain de ea. Acum era vorba de Lukoil și NIS Petrol, compania din Serbia. Și erau niște oameni importanți – inclusiv din conducerea serviciilor noastre, din SRI, din SIE, pentru că generalul Silviu Predoiu nu era străin de lucrurile astea- care știau tot ce se întâmplă pe rețeaua asta de lucru România – Belgrad, România – Viena, România – Elveția, România- Italia.
Și, la acel moment când eu prinsesem o informație de valoare, au perfectat o afacere cei de la Lukoil România, NIS Petrol și mai era o companie, iar contractul l-au finalizat la Cabinetul notarial „Ioana Băsescu”.
Îmi amintesc că pe atunci era Programul „Prima Casă” pentru tineri și, ca să intri mai repede în posesia celor 50.000 de euro de la stat trebuia să faci actele la notar Ioana Băsescu și totul mergea pe repede-înainte. Cu succes.
Așadar, familia Băsescu încasa o parte din bani din aceste zone economice conectate cu Rusia prin intermediul notariatului Ioanei Băsescu.
Încă o informație relevantă pe care am aflat-o în cursul investigațiilor mele: la un moment dat, au ieșit discuții publice, și chiar au fost și mișcări de protest, legate de ce se întâmpla la ALRO Slatina, cu implicarea rușilor aproape pe față, cu implicarea lui Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Elena Udrea. Erau știri în presă și a apărut atunci un domn procuror care ancheta afacerile cu fier vechi în care era implicat și Bercea Mondial.
Informațiile sale confirmau ce aflasem eu, în dezvoltarea unui caz, în legătură cu ce urma să se întâmple și ce s-a întâmplat la ALRO Slatina, respectiv privatizarea a fost făcută cu dedicație către interpușii Federației Ruse (…).
Toate aceste elemente mi-au ridicat serioase suspiciuni legate de loialitatea lui Traian Băsescu față de România, de interesele țării noastre. Am conștientizat la acel moment că era persoana nepotrivită pentru a fi președinte. Toată clica asta din jurul lui Traian Băsescu era conectată la interesele rusești.
Am dovezi care demonstrează că fostul meu șef Marian Hăpău este conectat la zona de interese rusești. Aceste dovezi sunt în lucru la DIICOT”.