Istoricul Karol Nawrocki, susținut de Partidul Dreptate și Justiție (PiS), a câștigat alegerile prezidențiale în Polonia, după ce a obținut aproape 51% în turul doi de scrutin, desfășurat duminică. Triumful său va avea un impact atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Nawrocki ar urma să fie învestit în noua funcție pe 9 iulie.
Dată fiind importanța strategică a Poloniei în regiune, dar și la nivel global, alegerile prezidențiale din această țară au fost intens mediatizate. După luni întregi de campanie care au polarizat poporul polonez, ciclul electoral se încheie cu succesul lui Karol Nawrocki.
Luni de zile, acesta s-a aflat constant în urma principalului contracandidat, Rafał Trzaskowski. Ba chiar, în luna martie, părea că existe șanse ca Nawrocki să rateze turul al doilea în detrimentul lui Sławomir Mentzen.
Inclusiv în seara celui de-al doilea tur de scrutin, Trzaskowski fusese cotat ca ușor favorit după primele exit-polluri. Cu toate acestea, pe măsură ce au apărut alte sondaje cu un grad de acuratețe mai mare, iar voturile au început să fie numărate, devenea clar că istoricul va fi noul șef de stat. Confirmarea a venit azi-dimineață, după anunțarea rezultatelor.
Este deja a treia oară consecutiv când polonezii aleg un președinte de la PiS, după victoriile lui Andrzej Duda, în 2015 și 2020. În ciuda izbânzii, formațiunea se află în opoziție parlamentară, după alegerile legislative din 2023. Așadar, noul președinte va avea de gestionat un guvern și un parlament de culoare politică diferită.
Coabitare sau confruntare?
Prim-ministrul actual al Poloniei, Donald Tusk, este un rival vechi al PiS, formațiune cu care concurează de peste două decenii. Premierul Tusk, care a fost în trecut președintele Consiliului European, între 2014 și 2019, este liderul Coaliției Civice (KO), principalul partid cu care s-a confruntat PiS.
Cele două formațiuni au alternat la putere, atât la guvern, cât și la palatul prezidențial, din 2005 încoace. Situația nu pare a se schimba prea curând, cu KO și PiS rămânând detașat pe primele două formațiuni în cercetările sociologice.
După ani în care PiS a deținut ambele funcții de conducere (premierul și președintele), între 2015 și 2023, fosta opoziție a reușit să obțină la limită victoria la parlamentare acum doi ani, pe fondul unei nemulțumiri generalizate la adresa coservatorilor.
Donald Tusk devenea din prim-ministru, post pe care l-a avut între 2007 și 2014, susținut de o coaliție diversă de partide, de la stânga până la centru-dreapta pe eșichierul politic.
În afara Coaliției Civice, care este principalul partid al coaliției, Tusk a fost susținut de alianța „A treia cale”, formată din formațiunea centristă „Polonia 2050” și gruparea de centru-dreapta „Partidul Popular Polonez”, respectiv alianța „Noua Stângă”.
Cele trei grupări au agreat atunci un program de guvernare și un acord politic prin care sperau să implementeze o serie de reforme ale statului polonez, dar și o serie de măsuri economice.
Marea problemă a fost, însă, că în ciuda faptului că partidele acelea au reușit să obțină majoritatea în ambele camere ale Parlamentului și să formeze un guvern, ele nu aveau majoritatea calificată de 60% în Sejm, camera inferioară a Legislativului, pentru a putea „trece peste” dreptul de veto al președintelui cu privire la propunerile legislative.
Astfel, președintele Andrzej Duda a devenit „principalul obstacol” în calea implementării agendei de către coaliție. Drept consecință, pentru alianța de la guvernare, victoria la alegerile prezidențiale era esențială pentru a putea astfel să elimine această „barieră” și a putea astfel să își îndeplinească promisiunile.
Cota de popularitate a premierului și a miniștrilor a avut de suferit tocmai din cauza eșecului de a impune anumite schimbări, totul pornind de la dreptul de veto al președintelui.
Așadar, angajamentele privind reformarea justiției și limitarea influenței magistraților numiți de PiS, modificarea legii avortului, numirile de ambasadori și în conducerea armatei vor putea fi toate blocate de Nawrocki.
Presa din Polonia speculează că noul președinte va uza de dreptul de veto chiar și mai mult decât predecesorul său, Nawrocki primind un mandat solid din partea polonezilor, care s-au prezentat la urne în număr mare.
Anticipate
Tot legat de discuțiile legate de planul intern, se speculează acum și pe seama unor alegeri legislative anticipate. Președintele nu poate dizolva guvernul, ci doar parlamentul, însă doar în anumite circumstanțe excepționale, prevăzute în Constituția Poloniei.
În acest context, Nawrocki nu va putea să forțeze imediat schimbarea guvernului, ci va trebui ori să încerce să „spargă” coaliția, ori să aștepte până în 2027 alegerile legislative și să spere că PiS va putea coagula o nouă majoritate parlamentară.
Jurnaliștii din Polonia vehiculează inclusiv varianta ca Donald Tusk să ceară un vot de încredere asupra guvernului în Parlament. Scopul ar fi de a obține o reconfirmare a sprijinului parlamentar pentru coaliție. Într-o astfel de situație, există însă și posibilitatea ca guvernul să pice, ceea ce ar putea însemna un nou premier, sau chiar alegeri anticipate.
Coaliția urma să renegocieze mai multe prevederi ale acordului, în eventualitatea victoriei lui Trzaskowski. Existau mai multe neînțelegeri și nemulțumiri, în special din partea partidelor mai mici.
Cu toate acestea, sondajele indică faptul că tocmai aceste partide ar obține scoruri mai mici în eventualitatea unor noi alegeri, ceea ce reduce posibilitatea forțării unor schimbări în relația cu KO prin amenințarea cu ruperea coaliției. Asta din cauza faptului că s-ar putea trezi în opoziție sau cu mai puțin aleși și astfel să ajungă de fapt într-o postură mai proastă decât acum. Cel mai probabil, va exista o rotativă, așa cum s-a întâmplat și la noi în țara în ultimii ani, în care partidele de la putere să alterneze anumite funcții cheie între ele.
Nawrocki, unul dintre principali aliați europeni ai lui Trump
Sprijinul administrației americane pentru candidatul PiS a fost cât se poate de vizibil în ultimele săptămâni. De la vizita în Biroul Oval, unde însuși Trump l-a întâmpinat pe Nawrocki, până la scrisorile din partea congresmenilor și evenimentele CPAC, toate acestea nu au lăsat niciun semn de „îndoială” cu privire la preferințele actualei conduceri americane.
Polonia era deja unul dintre principalii aliați americani în Europa, chiar și pe vremea președinției lui Joe Biden. Importanța relației cu SUA era conștientizată de ambii candidați, aspect reflectat și de consensul politic cu privire la nevoia de a crește procentul din PIB alocat apărării la 5%. Măsura aceasta a fost lăudată de administrația Trump, care dorește ca toate țările din NATO să urmeze pasul.
Dincolo de orice astfel de politici, cu Nawrocki ales de polonezi, se continuă afinitatea ideologică a administrației Trump cu președinția poloneză, aspect care datează încă din primul său mandat. Duda a reușit să cultive această conexiune care iată va continua și după plecarea.
Cu toate cele întâmplate, ar fi fost greu pentru Trzaskowski să replice fenomenul, dat fiind că era perceput de trumpiști drept omul lui Tusk, un apropiat al Uniunii Europene. De altfel, relația cu Bruxelles ar putea fi una dintre problemele mari ale lui Nawrocki, aspect care a contribuit inclusiv la pierderea guvernului de PiS.
Prim-ministrul în Polonia are un rol mai mare pe politică externă decât o are omologul din România. În cazul lor, premierul este chiar cel care reprezintă țara în Consiliul European, sau cel care nominalizează ambasadorii.
În perioada în care PiS a controlat ambele ramuri ale executivului, Uniunea Europeană înghețase toate fondurile destinate Poloniei, pe fondul relației reci cu Varșovia.
Lucrurile s-au schimbat însă după revenirea lui Tusk și banii europeni au reînceput să „curgă” spre Polonia, asta în ciuda faptului că Duda era încă președinte. Va rămâne de văzut cum va gestiona Nawrocki relația cu UE, entitate pe care a criticat-o mult în campanie.
Atâta timp cât Donald Tusk și KO rămân la guvernare, Bruxellesul cel mai probabil nu va tăia iar fondurile, pentru a nu-i pune într-o conjunctură delicată. În eventualitatea unei victorii în 2027 a PiS și a unui guvern „neprietenos” la Varșovia, va reapărea aceea posibilitate, care cel mai probabil va fi folosită ca o amenințare din partea Comisiei Europene în eventualele negocieri cu un astfel de executiv polonez.
