Fostul director al Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), Ernest Oberländer Târnoveanu, a fost invitatul primului episod al podcastului „ZI DE MUZEU!”, produs de Fundația Prietenii Muzeului Național de Istorie a României (PMIR).
„Contractul pe care l-am semnat cu Muzeul Drents este un contract- cadru, o anexă a Hotărârii de guvern 518/2004. Acest contract este prevăzut în legislația românească și este folosit de toate muzeele românești, care împrumută sau participă la organizarea de expoziții în străinătate.
Este contractul pe care l-am folosit pretutindeni, la toate expozițiile sau participările la expoziții pe care le-am făcut din China, până în Canada, din Olanda, până în Italia, trecând prin Franța, Belgia, Spania, Portugalia, Ungaria”, a precizat el.
Oberländer- Târnoveanu a catalogat acuzațiile ministrului Culturii, Natalia Intotero, și a altor oficiali ai ministerului, potrivit cărora nu ar fi negociat un contract acoperitor cu Muzeul Drents, drept „stupide și absurde, ce nu dovedesc decât intenția de a dezinforma opinia publică.”
„Era mai simplu ca toți cei care au făcut aceste declarații, să se uite ce cuprinde un contract-cadru și să vadă în ce măsură Muzeul Național a respectat acele prevederi.
Din practica mea îndelungată – am fost vreme de 14 ani și președinte al Comisiei Naționale al Muzeelor- vă pot spune că toate contractele sunt verificate după o grilă, asemănătoare unei grile de punctaj la examen, încât tu, funcționar din Ministerul Culturii, poți să constați dacă există sau nu există în contractul tău prevederile din contractul cadru.
De asemenea, Legea 182/2000 este instrumentul legal pe baza căruia se fac expoziții. Nu există posibilitatea să primești aviz și certificat de export dacă acest contract nu corespunde pe de-a-ntregul prevederilor din contractul- cadru. Acest lucru este absolut exclus”, a explicat fostul director al MNIR.
Gafa unui secretar de stat
El a punctat că „acest contract cu Muzeul Drents a fost acoperitor pentru nevoile expoziției”.
„Acest contract a fost acoperitor la 23 de expoziții din 24. Repet, toate contractele pe care le-am încheiat cu muzee din China, din Europa, din Statele Unite și Canada au aceleași prevederi, inclusiv ultimele două mari expoziții pe care le-am organizat la Muzeul Național Arheologic de la Madrid și la Muzeul Național Roman de la Roma. Nu există nicio deosebire în ceea ce privește cerințele privind securitatea. Din momentul în care transportul trece frontiera în Olanda, întreaga responsabilitate privind securitatea bunurilor culturale din anexa 1, adică anexa care însoțește acest contract și contractul de asigurare, aparține la Drents Muzeum”, a subliniat Oberländer- Târnoveanu.
El a adăugat că, după ce secretarul de stat în Ministerul Culturii, Diana Baciuna, a dat publicității contractul, deși clauza de confidențialitate îi interzicea acest lucru, partea holandeză a tăiat toate canalele de comunicare cu partea română.
„Colegii olandezi au comunicat echipei noastre, care s-a dus să demontreze și să repatreze expoziția, că, din momentul în care noi am dezvăluit date confidențiale din contract, nu vor mai comunica pe marginea anchetei”, a pus Oberländer- Târnoveanu.
