În urma atentatului terorist din 30 aprilie, în regiunea Cașmir administrată de India, au murit 26 de persoane, majoritatea hinduși. Autoritățile de la New Delhi au promis atacuri retaliatorii, după ce au descoperit că persoana care a orchestrat atentatul era fost militar în forțele speciale pakistaneze. Răspunsul a venit în urmă cu trei zile, când armata indiană a lovit țara vecină. Situația riscă să degenereze, iar conflictul ar putea escalada în perioada următoare.
Istoria dintre cele două țări este una zbuciumată, relația bilaterală fiind presărată cu multe momente violente. Ambele țări au obținut independența față de Imperiul Britanic în august 1947. Din păcate, în cele 8 decenii subsecvente, au existat numeroase conflicte între cele două state vecine.
India, majoritar hindusă, și Pakistan, majoritar musulmană, s-au duelat pe controlul mai multor teritorii, precum regiunile Jammu și Cașmir, chiar și Bangladesh, fostul Pakistan de Est.
Au existat mai multe războaie, precum cele din 1947, 1965, sau 1971, când Bangladeshul și-a câștigat independența. Totodată, a mai existat conflictul din Kargil, în 1999, dar și insurgențele din Cașmirul indian, respectiv în provincia Balochistan a Pakistanului, ambele alimentate de cele două rivale.
Neînțelegerile se întind și pe alte planuri, inclusiv geopolitic, unde fiecare stat caută să se impună pe plan internațional în detrimentul celuilalt, în Asia de Sud. Totodată, o altă sursă de tensiune este accesul la apă, domeniu în care cele două guverne au reușit să agreeze tratate bilaterale.
2025, anul unei noi dispute
Situația din ultimele zile reprezintă cel mai jos punct din ultimele două decenii în relația bilaterală New Delhi-Islamabad. Cu aproape un miliard și jumătate de locuitori, India este cel mai populat stat din lume. Pakistan are aproape 250 de milioane de oameni, ceea ce pune țara pe locul cinci în același clasament.
Ambele state sunt puteri nucleare. Din informațiile publice, Pakistan ar dispune de 170 de focoase, în timp ce India ar avea 180.
O altă temă delicată este cea a minorităților religioase. La recensământul din 2011, peste 14% din populația Indiei era musulmană, în special din regiunile Jammu și Cașmir. De cealaltă parte, 2% din locuitorii Pakistanului sunt de religie hindusă, ei fiind majoritari în sud-estul țării, lângă granița cu India. În mod istoric, în jur de 15% din populația din Pakistan era hindusă, dar, după partiția teritoriilor făcută de britanici în 1947, mulți s-au refugiat în țara vecină.
De-a lungul secolului XXI, au existat diverse incidente, inclusiv atentatul de la Mumbai în 2008, soldat cu 173 de morți și peste 300 de răniți. Cu toate acestea, date fiind tensiunile existente pe plan mondial în acest moment, episodul de anul acesta riscă să aibă repercusiuni grave.
Atentat
Pe 22 aprilie, cinci indivizi au atacat la Pahalgam, în Cașmirul indian, un grup de turiști hinduși. Printre victime, s-au numărat însă și un turist creștin, dar și un localnic musulman. A fost vorba de 26 de decedați și alți 20 de răniți. Motivul, conform autorităților indieni, ar fi fost acela de a perturba liniștea și stabilitatea în regiunea unde s-a produs atentatul. De câțiva ani, odată cu relaxarea reglementărilor impuse de New Delhi, zona respectivă avusese parte de un influx de turism și creștere economică.
Premierul indian s-a întors de urgență în țară din Arabia Saudită, unde efectua o vizită oficială. După ce investigatorii au descoperit că unul dintre cei care a comis tragedia a fost luptător în forțele speciale ale armatei pakistaneze, prim-ministrul Narendra Modi a luat o serie de decizii, motivate de faptul că partea indiană a considerat că vecinii lor sunt de vină, încurajând terorismul transfrontalier.
Mai exact, India s-a autosuspendat din Tratatul privind Apele Indusului, semnat în 1960. În felul acesta, au tăiat accesul Pakistanului la o sursă importantă de apă. Au existat și diplomați expulzați, vize revocate și granița a fost închisă. Nu în ultimul rând, tot comerțul bilateral a fost sistat.
De partea cealaltă, Islamabadul a anunțat la rândul său că își suspendă participarea din Acordul de la Shimla, menit să rezolve orice dispute apărute cu India. Mai mulți reprezentanți ai Indiei au fost expulzați, spațiul aerian al țării a fost închis pentru aeronavele vecine, dar și comerțul cu India a fost blocat.
Atac
Totul a escaladat însă pe 6 mai, când indienii au tras cu mai multe rachete în Cașmirul pakistanez. Apoi, în următoarea zi, armata Indiei a declanșat operațiunea Sindoor, prin care nouă locații de-a lungul graniței au fost țintite, în regiunile Cașmir și Punjab, în zonele aflat sub control pakistanez.
Indienii au folosit aeronave tip Rafale, model franțuzesc, și au atacat inclusiv cu celebrele rachete „Storm Shadow”, utilizate frecvent și de Ucraina. Totodată, aceștia ar mai fi folosit și drone „SkyStriker”, produse de israelienii de la Elbit.
Oficiali ai armatei Pakistanului au declarat că au doborât cinci avioane ale Indiei, fără ca acestea să fi reușit să pătrundă în spațiul aerian al țării. Un reprezentant al serviciilor de inteligență franceze a confirmat pentru CNN că cel puțin o aeronavă a fost doborâtă.
Indienii au pretins că au omorât o sută de militanți islamiști care se adăposteau în Pakistan și că ar fi distrus un sistem anti-aerian aparținând armatei rivale. Totodată, ei au spus că Pakistanul a lansat o serie de bombardamente de artilerie, atacând sate din India. New Delhi s-a lăudat inclusiv că a reușit să blocheze o salvă de rachete venite de peste graniță folosind în premieră sistemul anti-aerian rusesc S-400.
Pe 8 mai, pakistanezii au raportat că India a trimis mai multe drone care au atacat ținte inclusiv în cele mai mari orașe ale țării, Karachi și Lahore. Un jurnalist a confirmat pentru Reuters că în Lahore s-au putut auzi explozii, acolo unde New Delhi afirmă că a lovit ținte militare.
Istorie tensionată
În mod istoric, Pakistanul a fost țara care a avut relații mai strânse cu Occidentul, în timp ce India a fost mai degrabă aliniată URSS-ului. Încă din anii 50, Pakistan a avut o colaborare strânsă cu SUA, mai ales dintr-o perspectivă militară. Americanii au construit mai mult baze secrete în timpul Războiului Rece, prin care supravegheau activitatea Uniunii Sovietice.
Apropierea Washingtonului față de vecini nu a fost primită cu ochi buni de India. Cu toate acestea, în timpul Războiului sino-indian din toamna lui 1962, ajutorul american a fost decisiv pentru New Delhi. Atunci, președintele Kennedy a amenințat Beijingul că va trimite un portavion în Golful Bengal, pentru a-i putea proteja pe indieni.
În ciuda acestui lucru, americanii, dar și britanicii, au refuzat să le acorde indienilor armament de ultimă generație, în special avioane moderne. Indienii au fost nevoiți să apeleze la sovietici, care, deși inițial se poziționaseră drept neutri în acel război și au acceptat tacit invazia chineză, au trimis în cele din urmă avioane MiG-21 țării hinduse.
Momentul critic în Războiul Rece a fost însă în 1971. Atunci, India a intervenit militar în Bangladesh, unde a învins armata pakistaneză și bengalezii și-au declarat independența. Ulterior, ei au dorit să invadeze și Pakistanul, dar SUA s-a opus vehement atunci și a trimis un portavion acolo în sprijinul Islamabadului.
La aceea vreme, Statele Unite aveau nevoie de Pakistan pentru intermedierea negocierilor cu China maoistă, dorind să profite de ruperea acestora de URSS. Pe fondul acestei dinamici, New Delhi și Moscova au semnat un tratat de colaborare și prietenie tot în acel an, care a dus la o apropiere între cele două capitale, inclusiv până în zilele noastre.
Pe măsura ce au trecut anii și Războiul Rece s-a încheiat, SUA au căutat să își îmbunătățească relațiile cu India, ceea ce a dus simultan și la o oarecare alienare a Islamabadului. Desigur, în timpul războiului din Afghanistan, colaborarea americanilor cu Pakistan a fost foarte importantă. Cu toate acestea, după 2021, Washingtonul, indiferent că au fost republicanii, sau democrații la putere, au căutat să se alinieze cu India.
Totul s-a întâmplat pe fondul ascensiunii Chinei, care a devenit principalul rival al Occidentului. Republica populară comunistă a rămas însă un rival și al Indiei. Relația dintre cele două țări s-a răcit dramatic în ultimul deceniu, din cauza iredentismului chinezesc. Deși ambele state sunt în BRICS, ele duc o luptă acerbă pentru a domina regiunea Asiei de Sud.
În schimb, Pakistanul a avut, de la independența sa, relații bune cu Beijingul, în ciuda faptului că nu se aflau în aceeași tabără în Războiul Rece. Alianța dintre China și Pakistan s-a bazat în mare parte pe amenințarea comună în ochii celor două țări, anume India.
Ce zice restul lumii
Ultimele decenii au însemnat chiar o apropiere și mai mare a Pakistanului și Chinei, care au dezvoltat împreună inclusiv armament și tehnică militară, precum avioane de luptă. În schimb, India a intrat în alianța „Quad” formată inițial de ei, SUA, Japonia și Australia în 2007 contra Chinei, reapărută apoi în 2017.
Deși este cât se poate de clar că India și SUA și-au intensificat colaborarea la un nivel fără precedent în istoria comună, New Delhi continuă să aibă o relație apropiată și cu Rusia. India a refuzat să condamne Kremlinul pentru invazia Ucrainei din 2022. Ba mai mult, ei au fost esențiali în pentru ruși în efortul lor de a „fenta” sancțiunile Occidentului. De cealaltă parte, Pakistanul a oferit multe arme și muniție de artilerie Kievului, fără a confirma însă în mod public informația. Islamabadul chiar ar avea probleme în prezent în a riposta eficient contra Indiei, întrucât ar fi trimis prea mult Ucrainei.
Dacă Jawaharlal Nehru, premierul Indiei dintre 1947 și 1964, se ruga insistent de americani să le trimită avioane moderne, acum SUA se roagă de India să le cumpere. Inclusiv Donald Trump i-a făcut o propunere recent lui Narendra Modi să achiziționeze mai multe aeronave de tip F-35, dar New Delhi ezită să le achiziționeze. Pe parte de armament, ei s-au axat în principal pe cel rusesc, Moscova fiind dornică încă din timpul Războiului Rece să îl ofere, în schimbul alianței dintre cele două țări. Refuzurile lui JFK și Harol MacMillan de a oferi armament și asistență militară în anii 60 au lăsat „urme profunde” pentru establishmentul indian, care până în zilele noastre nu a trecut peste supărare.
În schimb, când vine vorba de țări occidentale, indienii au avut și au o colaborare foarte strânsă cu Franța, partenerul lor strategic de la care și-au înzestrat atât forțele aeriene, cât și cele navale. Parisul a dus o politică diferită față de anglo-americani în timpul Războiului Rece, fiind influențați de viziunea lui Charles de Gaulle. Aspectul acesta continuă și în prezent, abordarea franceză fiind deseori diferită, chiar dacă nu cu mult, de cea a Washingtonului.
Explozie pe burse
Companiile chinezești din domeniul apărării au explodat pe burse în zilele trecute. Totul s-a întâmplat pe fondul tensiunilor indo-pakistaneze, ei fiind furnizori importanți ai Islamabadului. Este clar că, deși public sunt destul de reținuți, în spatele ușilor închise situația este diferită, iar Beijingul este de partea Pakistanului.
Moscova, în schimb, rămâne în tabăra aliatului indian, mai ales după ce New Delhi a lăudat rachetele antiaeriene furnizate de ruși. În ciuda pașilor făcuți de Kremlin pentru a îmbunătăți relația cu Pakistanul pe timpul fostului premier Imran Khan, rușii nu le vor întoarce spatele indienilor, în special în condițiile în care aceștia au devenit principalul cumpărător de țiței rusesc.
După îndepărtarea și arestarea fostului prim-ministru Imran Khan, inclusiv cu sprijinul armatei, Pakistanul își manifestă dorința de a rămâne aproape de SUA, în ciuda prieteniei strânse cu China. Sub conducerea fostului lider, retorica sa anti-occidentală a răcit relațiile cu Washingtonul, care se spune că s-a aflat în spatele debarcării sale.
SUA se află într-o poziție foarte interesantă, dar delicată în același timp. Trump a declarat că își dorește pace și că el se înțelege bine cu ambele tabere. Cu toate acestea, răspunsul său pare unul ezitant, nedornic să intervină clar de partea cuiva. Rubio a declarat și el că SUA monitorizează îndeaproape situația și că discută cu ambele părți.
Schimbare de paradigmă
Acțiunile Casei Albe ar putea schimba total paradigma în regiune, așa cum predecesorii Richard Nixon și John F. Kennedy au făcut-o. Este clar că dacă SUA intervine clar de partea uneia dintre țări, relația cu cealaltă se va răci, chiar și pe termen lung.
Așadar, americanii ar putea să se implice decisiv de partea Indiei și să spere că astfel la câștigarea încrederea lor, neavând însă nicio garanție că o vor „rupe” de Rusia. Pe de altă parte, și-ar „cimenta” relația cu unul dintre principalii rivali ai Chinei. Cu toate acestea, ar pierde un aliat tradițional, Pakistan, care s-a dovedit în trecut a fi de „nădejde” în mai multe situații. O implicare mai mare de partea Pakistanului ar avea efectele inverse, și ar „durea” mai ales în perspectiva combaterii Chinei, acolo unde India are un rol foarte important.
Europenii au făcut și ei apel la pace și o dezamorsare a situației. Deși ezită să aleagă o tabără, Uniunea Europeană a făcut eforturi consistente în ultima vreme de a „ademeni” India și a negocia un acord bilateral comercial. Ar fi foarte important pentru Bruxelles un astfel deal, mai ales în contextul taxelor vamale impuse de SUA.
Astfel, este puțin probabil ca ei să intervină de partea Pakistanului, mai ales în contextul în care Narendra Modi a fost foarte activ în relaționarea cu liderii europeni, precum Emmanuel Macron, Giorgia Meloni, Donald Tusk, sau șefii politici din țările nordice.
