Țările europene trebuie să- și revizuiască în profunzime strategiile de apărare, care necesită investiții financiare substanțiale și schimbări structurale. Dublarea capacităților militare actuale în doi ani ar necesita creșterea cheltuielilor de apărare la 4% din PIB, repectic cu 320 de miliarde de euro anual, jumătate din această sumă fiind cheltuită pe echipamente, față de 25% în prezent, se arată într-o analiză Allianz Trade.
Doar Germania, Italia, Spania, Belgia și Țările de Jos au un deficit de investiții în echipamente militare de 135 de miliarde de euro (grafic 1). Pentru a reduce decalajul militar față de SUA va fi necesar să se recupereze aceste decenii de subinvestiții, nu numai prin creșterea cheltuielilor, ci și prin alocarea de noi fonduri către investiții productive și inovatoare.
În prezent, UE alocă aproximativ 25 % din bugetul său de apărare pentru echipamente noi și cercetare și dezvoltare, comparativ cu aproximativ 40 % în SUA.
INVESTIȚIILE ȚĂRILOR UE ÎN APĂRARE, ÎN BAZA REGULII DE 2% DIN PIB
(2014- 2024)
Acest scenariu necesită dedicare din partea industriei, inclusiv sprijin american semnificativ, și chiar și așa, realizarea unei astfel de expansiuni rapide ar putea fi o provocare.
Produsele militare au, de obicei, termene lungi de producție (pentru armele de calibru mic și muniție ar putea fi trei luni, iar pentru tancuri minimum șase luni; pentru rachete, avioane, elicoptere, sistemele de apărare antiaeriană și navele militare durează în medie între doi și trei ani și necesită multă forță de muncă (vezi tabel).
În plus, angajarea și instruirea de noi trupe (estimările merg de la 150.000 la 300 000) necesită, de asemenea, mult timp.
Deși este fezabil din punct de vedere economic ca Europa să își sporească capacitățile militare în mod independent, mai multe obstacole persistă, inclusiv potențialele restricții la export ale SUA și dependența de serviciile de informații și de satelit ale SUA.
În plus, capacitățile nucleare ale Europei sunt mult mai mici decât cele ale Rusiei, subliniind importanța strategică a sprijinului SUA.
O ANALIZĂ DETALIATĂ A PRODUCȚIEI MILITARE
Creșterea cheltuielilor pentru apărare ar putea stimula creșterea UE cu aproximativ 0,2-0,5 puncte procentuale. Aceasta se bazează pe ponderea achizițiilor UE, care a scăzut la 22% începând cu 2022, deoarece SUA a devenit principalul furnizor de bunuri militare al UE de la începutul războiului din Ucraina (56 % din importurile militare provin din SUA, în timp ce Europa furniza 52 % din acestea înainte de războiul din Ucraina).
IMPORTURILE UE DE PRODUSE MILITARE ÎN PERIOADA 2022-2023
Cu toate acestea, obiectivul UE de este 50 % din achiziții. În acest scenariu, creșterea PIB-ului Spaniei ar putea fi stimulată cu +0,8 puncte procentuale în cazul în care cheltuielile pentru apărare ar crește la 3% din PIB.
IMPACTUL DIRECT ASUPRA PIB-ULUI FIECĂRUI STAT MEMBRU UE ÎN CAZUL UNEI CREȘTERI LA 3% DIN PIB A CHELTUIELILOR CU APĂRAREA
Cu toate acestea, multe țări europene vor avea dificultăți în a crește cheltuielile pentru apărare fără a încălca normele UE privind deficitul. Creșterea cheltuielilor militare de la 2,2% din PIB pentru UE în medie în 2024 la 3,0% din PIB necesită cheltuieli anuale de +0,8% din PIB pentru Germania și până la +1,25% din PIB pentru Spania.
Aceasta ar conduce la deficite fiscale dacă nu sunt compensate prin alte măsuri. Pe baza cifrelor din 2024, creșterea structurală a cheltuielilor publice ar putea fi mai mari, de aproximativ 107,6 miliarde euro anual în . UEFinanțarea prin datoria națională ar crea tensiuni cu cerințele de consolidare fiscală, în special pentru Franța, Italia și Spania.
Stabilirea unei excepții permanente pentru apărare cheltuielile de ar necesita un proces de , reformă îndelungatcu noi propuneri care trebuie aprobate de Consiliul UE și de Parlament.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus recent activarea clauzei derogatorii pentru a permite membre statelor să crească cheltuielile de apărare într-un mod controlat. Cu toate acestea, clauza de salvgardare este o soluție temporară, deoarece nu poate fi utilizată permanent, lăsând nerezolvate problemele de finanțare pe termen lung. Iar acest lucru nu ar ajuta Germania, având în vedere frâna datoriei sale.