În dimineața asta nu am găsit deloc unt pe rafturile magazinului de lângă casă. A fost un caz singular pentru că la magazinele vecine untul era pe stoc. E prima dată când am experimentat situația asta, așa că mi-a atras atenția știrea Reuters. Potrivit agenției de presă, la data de 29 septembrie, prețul untului european pe piețele mondiale a atins recordul de 8.706 dolari pe tonă, ceea ce reprezintă o creștere de 83% comparativ cu anul trecut, conform celor mai recente date oficiale ale Comisiei Europene.
Prețurile untului ca materie primă au crescut în ultimele luni, atingând niveluri record în întreaga Europă. Conform analiștilor, majorarea cererii pentru unt, stocurile limitate și preferința procesatorilor de lapte de a redirecționa mai mult lapte spre produse mai profitabile, precum brânza, au generat această explozie a prețurilor.
Datele din Uniunea Europeană arată că producția de lapte a crescut cu 0,7% între ianuarie 2023 și iulie 2024, dar, în același interval, producția de unt a scăzut cu 1,6%, iar stocurile au atins niveluri istorice scăzute. Comparativ, producția de brânză a crescut cu 3,2%.
În Statele Unite, Departamentul Agriculturii a revizuit previziunile pentru 2024, estimând prețul untului la 3 dolari pe liră, o creștere de 15% comparativ cu anul precedent, parțial din cauza numărului mai mic de vaci și a randamentului scăzut de lapte.
Cum sunt afectați producătorii de lactate români
În cazul producătorilor de lactate din România, cca 80% din necesarul de unt ca materie primă este asigurat din import, în mare parte din din Polonia. Local are loc doar procesarea necesară obținerii produselor pe care le vedem la raft. Procentajul se păstrează și în cazul untului ca produs finit, expus la raft (cca 80% din brandurile de pe piață sunt mărci de import (Lurpak, Megle, President, Irishbutter, Kerrygold, aici includem și mărcile proprii precum Pilos sau K-clasic).
Un specific al pieței de consum din România constă în faptul că sunt preferate produsele lactate „proaspecte”, respectiv cele care nu au fost supuse unui proces de conservare pe termen lung, menținându-și astfel caracteristicile originale, gustul și valoarea nutrițională de la câteva zile până la maxim câteva săptămâni.
Trebuie păstrate în frigider (de obicei la temperaturi de 0-4 grade Celsius) pentru a-și menține calitatea.
Consumatorii in Occident preferă produsele lactate ambientale, respectiv cele care au fost procesate astfel încât să aibă o durată de valabilitate mai lungă și să poată fi stocate la temperatura camerei (lapte UHT ultra-pasteurizat, iaurt cu conservanți, brânză procesată).
Au o durată de valabilitate mai lungă, de obicei câteva luni sau chiar mai mult, și pot fi stocate la temperatura camerei, dar este recomandat să fie refrigerate după deschidere pentru a preveni deteriorarea.
Cum sunt afectați producătorii produselor de patiserie
Managerul unei patiserii din București ne-a declarat, sub protecția anonimatului, că orice creștere de preț a materiei prime (unt, zahăr, ciocolată) afectează marja de profit a companiei, deoarece în multe situații preferă să nu schimbe imediat prețul produselor finale (ex. cozonaci).
Contractele pe care le are cu marile lanțuri comerciale din România ar putea fi anulate ca efect al măririi prețurilor.
Cum sunt afectați consumatorii finali
Din perspectiva consumatorilor, tentația e să corelezi informația despre creșterea prețului materiei prime unt cu prețul final pe care îl vedem la raft pentru un pachet de unt.
În perioada 2019-2024 pe care o urmărim la PromoScore, prețurile în categoria de produse de tipul „unt nesărat > 80% grăsime” au fluctuat între -10% și +80%. Menționăm că acest grafic arată a medie a prețurilor afișate de marii retaileri pe care îi monotorizăm dar creșterea prețurilor este evidentă până la finalul anului 2022.” (Jeremy de France, owner PromoScore.io, aplicație care afișează în timp real o comparație a reducerilor aplicate de retaileri)
Grafic: PromoScore.io
Tendințe de consum în România
Trendurile health-conscious și înlocuirea grăsimilor trans cu untul în produsele alimentare au dus la o cerere crescută. De asemenea, creșterea popularității dietelor cu conținut ridicat de grăsimi (cum ar fi dieta ketogenică) a influențat pozitiv cererea pentru unt.
Conform datelor disponibile, consumul mediu de unt pe cap de locuitor se situează în jur de 2-4 kg/an. Aceasta poate varia semnificativ în funcție de regiune și de obiceiurile alimentare ale populației.
Din informațiile pe care le avem din industrie, în categoria lactate, untul reprezintă cca 2% ca nivel de volum de produse vândute, respectiv cca 10% ca valoare totală a vânzârilor generate.
Rolul untului în procesul de stocare al excesului de lapte
Stocarea excesului de lapte se face fie prin transformarea acestuia în lapte praf sau unt (așa se expplică faptul că untul este materie primă). Prima metodă este energofagă, așa încât acest proces nu este o opțiune competitivă pentru producătorii de lactate dar o detaliem în continuare pentru context.
Pentru obținerea laptelui praf, laptele este pasteurizat și apoi deshidratat prin metode precum evaporarea sau spray-drying (uscare prin pulverizare). Acest proces elimină în mare parte apa, rezultând un produs solid, care poate fi reconstituit cu apă atunci când este necesar.
Laptele praf este ambalat în recipiente etanșe pentru a proteja produsul de umiditate, lumină și oxigen, care pot afecta calitatea și durata de valabilitate.
Laptele praf se poate păstra timp de ani buni fără a necesita refrigerare. În plus, este mai ușor de transportat și de stocat comparativ cu laptele lichid.
Pentru obținerea untului, laptele este supus procesului de smântânire pentru a separa grăsimea din lapte. Grăsimea (smântâna) este apoi batută pentru a se separa untul de partea lichiă, zerul. Untul obținut poate fi porționat și ambalat în recipiente etanșe sau folii speciale de congelare, pentru a preveni arsurile de congelare și a menține calitatea. Ulterior, untul poate fi integrat ca materie primă în procesarea altor produse lactate.
Untul congelat poate fi păstrat timp de până la 6-9 luni fără a-și pierde calitatea.
O piață în creștere la nivel global
Veniturile din piața globală a untului sunt așteptate să ajungă la 42 miliarde de dolari în 2024, cu o creștere de peste 8% față de 2022, iar prognozele arată o expansiune anuală de 7% până în 2029, conform platformei de date Statista.
Regiuni precum America de Nord și Europa de Vest sunt printre cele mai mari consumatoare de unt, contribuind cu aproximativ 70% din consumul global.
Foto: Dreamstime.com, Pexels.com
