Un espresso memorabil depinde mai puțin de gradul de prăjire și mai mult de modul în care apa trece prin cafeaua măcinată. Recent, cercetătorii au descoperit că legile fizicii, care explică modul în care gazele traversează vulcanii sau cum apa curge prin scoarța terestră, pot fi aplicate cu precizie pentru a obține extracția ideală.
Potrivit unui studiu publicat în jurnalul Royal Society Open Science, popularizat de Science News, procesul de preparare a cafelei urmează modele matematice similare cu cele din geologie.
Fabian Wadsworth, specialist în științele pământului la Universitatea Ludwig-Maximilians din München, a utilizat experiența sa în vulcanologie pentru a crea un model care calculează viteza de curgere a apei prin cafeaua presată, transformând o artă subiectivă într-o știință exactă.
Cheia succesului stă în uniformitate și în controlul riguros al timpului de contact între apă și particulele de cafea. Specialistul explică faptul că barista trebuie să se asigure de omogenitatea boabelor măcinate și de presarea unitară, pentru a preveni situațiile în care apa circulă mai rapid prin anumite zone ale amestecului. În timp ce o cafea prea compactă duce la un gust amar, o densitate prea mică nu reușește să extragă suficientă aromă sau cofeină.
Cercetarea subliniază că dimensiunea granulelor are un impact semnificativ asupra permeabilității, o dublare a mărimii acestora crescând fluxul de patru ori. Această abordare interdisciplinară demonstrează că soluțiile pentru micile plăceri ale vieții pot veni din înțelegerea fenomenelor colosale ale naturii, oferind instrumente matematice noi pentru a regla presiunea și debitul aparatelor.
