„Marea Neagră nu mai este o simplă regiune de apă, ea va defini Europa.” Cuvintele senatorului USR Remus Negoi au surprins, poate mai bine decât orice altă afirmație a zilei, miza reală a conferinței „Black Sea Energy & Security 2026”, organizate miercuri, 29 aprilie a.c., de Navy League of the United States – Romania Council, sub patronajul Forțelor Navale Române. Evenimentul a adus laolaltă ambasadori, ofițeri de rang înalt, directori din industria energetică, cercetători și experți în securitate. „Independent news” a fost partener media exclusiv al BSES.
Conferința, structurată în două sesiuni principale, una dedicată amenințărilor la adresa securității maritime regionale și una concentrată pe securitatea energetică a confirmat un adevăr pe care comunitatea de securitate îl știe, dar pe care politicile publice întârzie să îl reflecte, anume, în Marea Neagră, energia și securitatea nu mai pot fi privite separat.
Un atac asupra unei conducte subacvatice este un act de război hibrid, iar o eventuală întrerupere a aprovizionării cu gaze are consecințe strategice echivalente cu o acțiune militară.
„Vocea Mării Negre” și de ce e nevoie de ea acum
Fostul ambasador al României în Japonia Ovidiu Dranga (ret.) a deschis lucrările cu o prelegere despre necesitatea construirii unui cadru regional coerent, pe care l-a numit „Crearea unei voci a Mării Negre „, o voce regională care, în opinia sa, „este necesară mai mult ca niciodată, iar implicațiile se întind de la Cercul Arctic până la Strâmtoarea Hormuz.”
Ambasadorul a evocat momentul fondator al Forumului Mării Negre din 2006, acum exact douăzeci de ani, când peste 500 de experți s-au reunit pentru a formula pentru prima oară o discuție regională structurată, bazată pe ceea ce el a descris drept „buna-credință între state și relații pașnice” și pe căutarea legitimității unui dialog colectiv.
Au urmat, în 2007, inițiativa „Black Sea EU”, și apoi summitul din 2008. Două decenii mai târziu, arhitectura de atunci pare insuficientă față de realitățile prezentului.
Ovidiu Dranga a identificat principalele amenințări active la adresa regiunii, grupate în câteva mari categorii: amenințări militare directe (mine maritime, militarizarea Crimeei, impactul asupra ecosistemelor din apele românești și bulgare), insecuritate alimentară, amenințări hibride și interferențe externe, bruiaj și falsificare GPS din partea Rusiei, care, cumulativ, perturbă navigația comercială și operațiunile offshore.
Ambasadorul a subliniat că Marea Neagră implică un cerc de actori care depășește cu mult riveranii direcți, de la potențialii candidați la aderarea la UE – Georgia, Moldova-, până la China, Statele Unite, Orientul Mijlociu și Asia Centrală.
Pentru Ovidiu Dranga, există patru motive care fac din Marea Neagră un spațiu de importanță globală, în primul rând pentru că este un teritoriu decisiv al conflictului actual (războiul Rusia-Ucraina) ce reprezintă ancora flancului estic NATO, cu exerciții militare de nivel înalt programate pentru 2026, care, de altfel, implică controlul strâmtorilor și rolul Turciei (Bosfor și Dardanele).
La acestea se adaugă activele subacvatice, rutele energetice alternative, securitatea alimentară, în special cerealele ucrainene, portul Novorossiysk al Federației Ruse și grupul de transport transcaspian.
Privind înspre viitor, Dranga a pledat pentru trecerea la „descurajarea prin refuz” același model adoptat de statele baltice pentru operaționalizarea NATO Sea Shield, pentru sprijinul activ al securității maritime ucrainene și pentru o cooperare instituționalizată care să includă Turcia.
Aria Neptun Deep- reziliență, sectorul industrial și tehnologie
Senatorului USR de Constanța Remus Negoi i-a revenit sarcina de a ancora discuția în realitățile imediate ale României. În discursul său, acesta a subliniat că portul Constanța este „poarta de est a Europei” și cel mai mare port al Mării Negre, o platformă de la care România poate construi credibilitate și atractivitate pentru investitori.
Mesajul central al intervenției a fost legat direct de „Neptun Deep” și reducerea dependenței energetice față de Rusia, construirea de noi conducte și finalizarea proiectului „Neptun Deep” sunt, în opinia sa, „poarta prin care România poate deveni deschisă și de încredere pentru investitori.”
ASELSAN și dimensiunea tehnologică a securității maritime
Deniz Yilmaz, Regional Business Development and Marketing Manager la ASELSAN, compania lider în apărare a Turciei, a prezentat capabilitățile tehnologice pe care industria de apărare le poate oferi Mării Negre.
ASELSAN și-a construit produsele pornind de la feedback-ul direct al clienților militari, dezvoltând vehicule de suprafață fără echipaj, vehicule subacvatice autonome și detectoare de mine submarine, capacități pe care, a subliniat Yilmaz, Mării Negre îi lipsesc și de care are nevoie pentru protecția conductelor și a infrastructurii subacvatice.
Lecțiile norvegiene în infrastructura subacvatice
Prof. Sissel Jore de la Universitatea din Stavanger, Norvegia, a oferit poate cel mai dens cadru conceptual și operațional aplicabil situației din Marea Neagră.
Este vorba de Total Defence (Apărare Totală – n.trad.), un model cu rădăcini în experiența celui de-al Doilea Război Mondial, care pornește de la premisa că un război lovește fiecare sector al societății și că societatea civilă trebuie să fie pregătită să sprijine forțele militare. Modelul a evoluat pentru a acoperi amenințările complexe, multi-fațetare ale prezentului, iar companiile private au ajuns să fie actori-cheie în gestionarea lor.
Citește și:
„Black Sea Energy & Security 2026” promovează importanța strategică a României la Marea Neagră. „Independent news” este partener media exclusiv
„Black Sea Energy & Security 2026” | Dr. Arnold C. Dupuy: „Relația dintre SUA și România este mult mai puternică decât politica”
Sabotajul conductelor Nord Stream în septembrie 2022 a reprezentat, în opinia cercetătoarei norvegiene, o veritabilă „„schimbare de paradigmă”, o schimbare de paradigmă care a forțat reconfigurarea întregului regim de securitate al infrastructurii energetice subacvatice.
Conform profesoarei norvegiene, companiile private dețin capacitatea operațională primară pentru monitorizarea și inspecția infrastructurii subacvatice, în timp ce Forțele Armate contribuie cu capabilități complementare, evaluări de informații și conștientizare situațională militară, ceea ce, în mod evident arată o cooperare de care actorii din Marea Neagră nu dau dovadă încă.
În cadrul sesiunii de întrebări, Jore a revenit cu un mesaj adresat direct audienței: „Nevoia de colaborare între companiile publice și private construiește și implică societatea civilă. Urgența unității și a supraviețuirii contribuie la colaborarea și facilitarea unor parteneriate cu țările de mare încredere. Agresorii nu aleg țintele catalogându-le drept militare, civile sau private, ele lovesc întotdeauna inclusiv sectoarele din cadrul civil, cât și cel privat. De ce nu ar răspunde aceste sectoare în mod unitar?”
Perspectiva japoneză: Indo-Pacificul conectat la Marea Neagră
Ambasadorul Japoniei în România, Takashi Katae, a oferit o perspectivă care a extins semnificativ cadrul geografic al discuției. Ambasadorul a subliniat importanța regiunii și transgresarea acesteia dincolo de granițele sale geografice, conectând Marea Neagră la zona Indo-Pacific și la arhitectura euroatlantică de securitate.
Mesajul central al ambasadorului Katae a gravitat în jurul statului de drept ca pilon al dezvoltării și al necesității de a nu schimba status quo-ul regional prin forță. „Mările trebuie să fie întotdeauna libere”, acesta fiind principiul fundamental evocat.
Japonia aduce în acest dialog expertiza și experiența navală, echipamente militare de apărare și o viziune privind interoperabilitatea care depășește granițele regionale. Prezența unui ambasador japonez la o conferință dedicată Mării Negre nu este o acțiune pur protocolară, ci mai degrabă reflectă conștientizarea faptului că securitatea energetică europeană și stabilitatea Indo-Pacificului sunt, în era actualei rivalități de mari puteri, interdependente.
Turcia, partenerul „natural” de la Marea Neagra
Ambasadorul Turciei în România, Özgür Kıvanç Altan, a livrat poate cea mai dinamică și mai personal angajată intervenție a conferinței, alternând între analiză geopolitică riguroasă și un umor dezarmant.
Ambasadorul a subliniat importanța Summitului de la Ankara pentru consolidarea alianțelor europene și a relației cu NATO și a proiectat un orizont ambițios pentru parteneriatul turco-român: „Următorii 20 de ani sunt cruciali pentru România și Turcia, care vor reprezenta o creștere economică semnificativă împreună. Cu un parteneriat ce implică atât comerțul și securitate Mării Negre, acestea vor reprezenta cheia succesului.” Amintind că această prietenie are rădăcini profunde, inclusiv într-un cadru sportiv, cu o mențiune „afectuoasă” la adresa lui Hagi și Popescu.
Cel mai important mesaj al ambasadorului Altan a fost privitor la autonomia energetică ca precondiție pentru creștere: „Faceți ceea ce este necesar. Avem nevoie de energie pentru toată această creștere care va veni, scopul e să nu mai cumpărăm nici o picătură de petrol în plus.”
De aceea, atât „Neptun Deep”, cât și câmpul „Sakarya” al Turciei sunt proiecte de importanță strategică dincolo de valoarea lor comercială.
Despre cooperarea militară navală în Marea Neagră, ambasadorul a menționat MCM Black Sea 2024, exercițiul de contracarare a minelor maritime care implică o triadă a aliaților riverani NATO: Turcia, Bulgaria și România.
„Suntem chiar aici, la 50 de minute distanță”, a spus ambasadorul, subliniind proximitatea strategică a Turciei față de orice scenariu de criză în Marea Neagră și, totodată apropierea de România.
Întrebat de jurnalistul Independent news despre posibilitatea ca Turcia să umple vidul strategic lăsat de o eventuală retragere americană din zona Mării Negre, ambasadorul Altan a replicat: „Uitați-vă la mediul înconjurător (referință la granițele Turciei) război în nord și război în sud. Aceste realități au adus Turcia în prim-plan, încercăm intens să punem capăt acestor războaie prin toate mijloacele.”
Referitor la percepțiile că Turcia ar urmări reconstituirea unei sfere de influență de tipul „Imperiului Otoman”, acesta a ripostat: „Scopul țării noastre de a deveni mai puternică este să coopereze, nu să domine. Încercăm să construim un cerc în jurul nostru din care toată lumea să beneficieze.”
Metafora completă a ambasadorului a inclus și o notă de realism strategic: „Avem soft power și hard power, de la baclavaua bună, serialele turcești și vizitele în Capadoccia, până la nevoia de a avea un baston mare în spate, dar fără să-l folosim.”
La un moment dat, ambasadorul a descris cu ironie ceea ce el a catalogat drept „un episod de schizofrenie al UE față de Turcia”, subliniind că „tot ceea ce este important pentru UE, Turcia face parte din el”, o referire implicită la rolul Turciei în securitatea energetică, migrație, apărare și controlul căilor maritime.
Securitate cibernetică
Rectorul Universității Maritime din Constanța, Prof. Gabriel Raicu, a adus la conferință o perspectivă esențială și adesea neglijată în dezbaterile de securitate energetică, anume dimensiunea cibernetică a infrastructurii maritime.
„Atacatorii sunt cu mult mai rapizi decât apărătorii.” Într-o lume în care sistemele energetice sunt sisteme profund digitale, platformele offshore, conductele, rafinăriile, terminalele de gaz natural lichefiat și navele care le conectează funcționează prin sisteme de control industrial, poziționare bazată pe satelit și infrastructură operațională tot mai mult dependentă de cloud.
Urgențe
Cea mai importantă concluzie a „Black Sea Energy & Security 2026” este aceea că Neptun Deep este proiectul strategic al momentului pentru România și arhitectura securității energetice de la Marea Neagră.
Cel mai mare proiect de producție de gaze din Uniunea Europeană în curs de realizare, cu prima livrare programată în 2027, reprezintă deopotrivă un activ energetic și o vulnerabilitate de securitate. Protejarea lui trebuie să fie introdusă pe agenda NATO și a UE, și nu privit ca o consecință implicită a altor angajamente.
Parteneriatul public-privat nu mai este opțional, iar modelul norvegian de „Apărare Totală”, prezentat de prof. Jore, demonstrează că securizarea infrastructurii energetice critice nu poate fi realizată nici exclusiv de stat, nici exclusiv de operatorii privați. Dialogul structurat, schimbul de informații și clarificarea responsabilităților sunt condiții sine qua non. În acest context, Nord Stream poate reprezenta o lecție pentru România și Marea Neagră.
Turcia este indispensabilă, piatra de temelie a Convenției Montreux, parteneră de securitate activă, aceasta nu poate fi administrată la periferia arhitecturii de securitate a Mării Negre. Parteneriatul turco-român, evidențiat cu amiciție de ambasadorul Altan, este un element-cheie.
O altă concluzie importantă a conferinței este că România avansează în multe domenii, dar, dintr-un punct încolo, apele devin mai tulburi, în special cele din Marea Neagră, unde e nevoie de infrastructură specială care să protejeze investițiile din „Neptun Deep”.
