Dorința Germaniei de a deveni liderul incontestabil al Europei pare că e mai aproape de realitate. Guvernul de la Berlin a negociat cu succes cu Comisia Europeană un plan fiscal pe mai mulți ani, prin care nemții își vor putea crește substanțial cheltuielile, angajându-se ca în viitor să își reechilibreze bugetul. În felul acesta, doresc să își restabilească forța pe continent și să își consolideze industria de apărare.
Veste bună pentru creștini-democrații și social-democrații din Germania. Guvernul a stabilit o strategie cu Bruxellesul prin care va putea să aloce bani mai mulți în viitorul apropiat pentru îndeplinirea mai multor ținte și obiective strategice.
Condiția cu care Comisia a fost convins să accepte o abordare mai flexibilă cu privire la normele fiscale a fost aceea ca, pe termen lung, mai exact în jurul anului 2029, nemții să revină gradual în limitele normale impuse de Bruxelles. Printre acestea se numără, spre exemplu, nedepășirea pragului de 3% în ceea ce privește deficitul bugetar.
Prin acest acord, Comisia nu va sancționa eventualele derapaje ale Germaniei în viitorul imediat legate de nerespectarea disciplinei financiare, ceea ce evident oferă flexibilitatea cancelarului Merz și cabinetului său pentru a putea îndeplini promisiunile de campanie.
Uniunea Europeană a modificat recent Pactul pentru Stabilitate și Creștere, ceea ce a dus la anumite schimbări în relația cu statele membre. Ca parte a noii abordări, țările Uniunii Europene au fost și sunt nevoite să se pună de acord cu Bruxulles- ul pentru a stabili un plan fiscal-structural. Acordul dintre Berlin și Bruxelles se referă la un astfel de plan.
Noul cancelar dorește astfel ca, prin noile investiții, Germania să își redobândească rolul de lider continental, după mai mulți ani în care a „șovăit” la mai multe capitole. Există astfel mai multe linii de dezvoltare, printre care parteneriatele cu diverși aliați, dar și industria de apărare.
Asumarea leadershipului
Războiul din Ucraina și amenințarea militară tot mai pronunțată a Rusiei reflectă o nouă realitate. Țările de frunte ale Uniunii Europene trebuie să demonstreze că sunt dornice să contracareze acest pericol, dacă doresc să fie credibile mai ales în ochii partenerilor lor de pe flancul estic.
După declanșarea invaziei din 2022, cancelarul de la acea vreme, social- democratul Olaf Scholz, a ținut celebrul discurs denumit „Zeitenwende” („punct de cotitură” în limba germană) de pe 27 februarie 2022. Acolo, și-a exprimat viziunea ca țara să își crească vertiginos cheltuielile alocate apărării, pentru a face față noului context. La trei ani de atunci, se poate spune că, în mare parte, afirmațiile sale de atunci au rămas la stadiul de promisiune.
În lunile care s-au succedat atacului rusesc din 2022 februarie, Germania s-a remarcat mai degrabă prin poziția ceva mai ponderată în relația cu Kremlinul, Olaf Scholz discutând deseori la telefon cu Vladimir Putin, în ciuda unor măsuri clare de a limita influența rusească, precum opțiunea pentru importurile de gaz natural lichefiat în detrimentul celui din conductele rusești.
Abordarea reținută nu a ajutat la percepția țării în rândul partenerilor occidentali. În primă fază, Regatul Unit a avut cea mai fermă reacție contra Rusiei. Cu toate acestea, în ceea ce privește stabilirea unui rol de leadership în Europa de Est, britanicii au fost dezavantajați mereu că nu mai erau parte a Uniunii Europene, ceea ce le limita destul de mult influența asupra țărilor din regiune.
Franța a dat și ea dovadă, în lunile imediat după declanșarea invaziei, de o reținere destul de mare față de Rusia, Emmanuel Macron precizând la un moment dat că nu trebuie ca țara invadatoare „să fie umilită”.
Cu toate acestea, Parisul și-a reconsiderat poziția mai repede și mai incisiv decât Berlinul, ceea ce i-a permis să joace un rol mai mare în speța conflictului din Ucraina. Francezii au oferit, printre altele, rachete „SCALP” și avioane de luptă ”Dassault Mirage” mult mai repede decât au oferit nemții rachete „Taurus”.
Epopeea cu tancurile „Leopard” a exemplificat perfect reticența fostului cancelar Scholz, care a costat-o pe Germania exact acel rol de leadership pe care îl caută acum. În cele din urmă, cancelarul Sholz a fost de acord să permită livrările de tancuri „Leopard” doar după ce Statele Unite s-au angajat că vor livra și ele tancuri „Abrams”. Toate țările dornice să ofere acele tancuri Ucrainei au fost nevoite să aștepte acceptul de la Berlin.
Franța și Marea Britanie au fost țările care și-au asumat conducerea „Coaliției de voință” pentru Ucraina, Germania fiind în planul al doilea, o nouă dovadă a ezitării lor.
În prezent, noua cancelarie face pași concreți pentru a recupera teren în urma acestor ezitări. Dincolo de retorica tot mai puternică împotriva Kremlinului și încurajarea Ucrainei inclusiv de a folosi rachetele „Taurus”, cu rază mai mare de acțiune, Germania pare a fi „vârful de lance” al noii inițiative americane de înarmare a Ucrainei.
Donald Trump l-a primit pe Mark Rutte zilele trecute la Casa Albă pentru a detalia modalitatea prin care statele europene din NATO își asumă rolul de a înarma cât mai repede Ucraina cu tehnica necesară, precum sisteme antiaeriene „Patriot”, urmând ca aceste țări să plătească Statelor Unite pentru a produce noi stocuri.
Atât Trump, cât și Rutte, au dat de înțeles că există mai multe state care contribuie clar, Germania fiind lăudată în mod special, după ani de zile de critici pentru ezitări.
Simultan, Germania își extinde prezența pe flancul estic, întărind ambițiile sale. Nemții coordonează grupul multinațional de luptă al NATO în Lituania. Acolo, Merz a anunțat că vor fi staționate permanent în străinătate primele trupe germane de la Al Doilea Război Mondial încoace. Aproximativ 5000 de militari germani vor fi cantonați acolo.
Stimularea industriei de apărare
O bună parte din banii de investiții suplimentari, obținuți prin planul agreat de Germania cu Comisia Europeană, vor fi alocați industriei de apărare. Aici, Germania are un handicap față de Franța.
Berlinul încearcă astfel să ofere stimulente companiilor autohtone de armament. Cea mai mare dintre acestea este „Rheinmetall”, care este, însă, abia a cincea companie de profil din Europa în ceea ce privește volumul de producție.
Există însă o strategie de extindere, menită tocmai să crească influența Germaniei în tot mai multe țări, prin crearea de noi facilități de producție. Spre exemplu, „Rheinmetall” a intrat inclusiv pe piața din România, achiziționând anul trecut „Automecanica” Mediaș. De altfel, tot aceeași firmă urmează de la anul să deschidă o unitate de producție chiar în Ucraina.
Competiția între Franța și Germania pentru leadershipul Europei este importantă pentru a stabili direcția viitoare a continentului, mai ales în privința relației transatlantice.
Franța a insistă de mai mulți ani ca Europa să aibă o autonomie strategică mai mare și, astfel, să își reducă dependența față de Statele Unite. În această cheie, președintele Emmanuel Macron s-a lăudat recent, la Summitul NATO de la Haga, că a reușit să negocieze o clauză prin care 65% din fondurile programelor SAFE și EDIP să fie folosite pentru a achiziționa armament produs în Europa. Întrucât francezii au cea mai puternică industrie de apărare de pe continent, le convine o astfel de măsură.
De cealaltă parte, nemții, care spre deosebire de francezi nu au arme nucleare, s-au bazat într-o măsură mult mai mare pe americani pentru propria securitate. Ei sunt mai favorabili Washingtonului, în comparație cu vecinii lor de la vest, acest aspect reflectându-se și în deschiderea mai mare față de achizițiile de arme americane.
Disputa dintre Franța și Germania în cazul dezvoltării noului avion de luptă FCAS exemplifică perfect dinamica la nivel înalt în Europa. Francezii au pretenții mai mari și își doresc controlul asupra proiectării și fabricării avionului tocmai datorită faptului că au o industrie de apărare mai puternică. Germanii sunt conștienți de asta și speră ca, pe viitor, să corecteze această situație prin investiții mai mari în acest domeniu. Planul great cu Comisia Europeană le permite nemților să devină competitivi.
