Eșecul lui Trump de a adresa „elefantul din cameră”, anume faptul că un stat a atacat un alt stat independent, într-o dovadă clară de lipsă de empatie și umanism față de zeci de milioane de suflete, poate avea consecințe dezastruoase pe viitor. Mai mult, „recompensarea” agresorului printr-un plan de pace preponderent favorabil acestuia poate servi ca un imbold pentru alte regimuri, oriunde pe glob, să procedeze la fel, în detrimentul păcii mondiale. Acestea sunt principalele reacții în presa europeană, după ce planul de pace al lui Trump pentru Ucraina a devenit public.
La întâlnirea de la Londra de ieri, compromisă parțial după ce Marco Rubio nu a mai venit, delegația americană le-a predat celorlalți participanți un document de o pagină, care era de fapt planul de pace pentru Ucraina gândit de echipa de la Casa Albă.
Conținutul textului, despre care s-a speculat săptămâni întregi și care a fost intuit corect în mare măsură de presa internațională, pare să reconfirme temerile ucrainenilor. Zelenski a încercat inițial să se opună demersului, fiind nemulțumit de mai multe aspecte. Cu toate acestea, liderul de la Kiev nu a avut încotro și a cedat, după ce Trump a oprit ajutorul militar și a sistat schimburile de informații cu ucrainenii, în martie.
Acele câteva zile fără sprijin american au fost un adevărat „duș rece” pentru Armata Ucrainei, care a pierdut oameni și teritorii, mai ales în regiunea Kursk. Nu se vorbește momentan despre o nouă sistare a suportului militar din partea Washingtonului, dar dacă lucrurile vor evolua în direcția actuală, s-ar putea ajunge acolo.
Oficiali din actuala administrație americană, în frunte cu vicepreședintele JD Vance, au insistat să puncteze că propunerea făcută de partea americană este una finală și că este cea mai bună variantă posibilă pentru ambele state implicate în conflictul armat. Totodată, dacă ulterior nu se ajunge la o înțelegere, atunci Statele Unite sunt pregătite să iasă de tot din aceste negocieri, au mai subliniat aceștia.
Dacă Zelenski nu-și va da acordul pentru propunere, așa cum stau lucrurile la ora actuala, nu ar fi exclus ca Administrația americană să abandoneze Ucraina și să-și retragă ajutorul militar, așa cum a mai amenințat că o vor face. Aceasta ar fi cu atât mai plauzibil cu cât ar putea să-l folosească pe președintele ucrainean drept „țap ispășitor” și să justifice o astfel de manevră pe seama refuzului acestuia de a încheia „deal-ul lui Trump” pentru pace.
Ucrainenii au încercat să îl înduplece pe șeful de la Casa Albă prin memorandumul pentru accesul și exploatarea resurselor naturale ale țării de către americani. Acesta nu a fost semnat, după episodul din Biroul Oval, când a izbucnit scandalul în fața presei. Kievul și Washingtonul au reînceput negocierile pentru semnarea acelui pact, numai că ele nu s-au finalizat încă.
Cu toate acestea, dacă și rușii le oferă americanilor accesul la resursele lor naturale, spre exemplu în Zona Arctică, și posibilități de colaborarea în domeniul industrial, e posibil ca Trump să renunțe de tot la bogățiile Ucrainei, dacă aceștia nu accepta oferta lui. Pentru el, e ceva insultător ca ei să-l refuze, întrucât „nu au ași în mânecă”, așa cum reiterează mereu.
Nemulțumirile legate de plan
Rusia, în maniera sa tipică, a avut cerințe maximaliste. Printre acestea, se numără retragerea trupelor americane din țările NATO care au intrat după 1997, adică din Europa de Est. Dar, totodată, ei doreau să ia în stăpânire și zone ale Ucrainei pe care nu le cuceriseră militar, dar care le consideră că li se cuvin, întrucât au fost anexate prin lege.
După ce aceștia au început să resimtă presiunea americanilor, s-au mulțumit până la urmă cu propunerile „Unchiului Sam”, mai ales că ele nu sunt foarte nefavorabile lor și invazia ar fi justificată în acest condiții, în ochii poporului rus.
Sunt mai multe aspecte importante pentru Kremlin, dar unul dintre cele decisive, poate cel mai râvnit, este acela de a obține o relaxare, chiar o eliminare de tot a sancțiunilor impuse de Occident. Se pare că într-adevăr această posibilitate există, cel puțin din partea americanilor, mai ales în contextul în care Trump speră să poate face business cu Rusia. Foarte probabil, ar justifica asta prin nevoia de a contracara China și astfel a trebuit să se aproprie de Moscova, pentru a încerca ruperea parteneriatului Moscovei cu Beijingul.
Cu privire la teritorii, Rusia va rămâne în mare parte de facto în control asupra majorității zonelor cucerite. Aspectul acesta a devenit predictibil, după contraofensiva ratată a ucrainenilor în 2023.
Kievul a condiționat însă această prevedere de faptul că nu va recunoaște niciodată de jure anexarea vreunuia dintre propriile teritorii de către Rusia. Ei bine, planul american conține un punct unde se specifică faptul că Ucraina va trebui să accepte de drept alipirea Peninsulei Crimeea la Rusia.
Zelenski a ieșit public să conteste acest lucru, simțind că este nejustificat ca după ce țara a făcut atâtea sacrificii, să fie supusă la așa ceva. Era o formă de umilință inacceptabilă pentru majoritatea ucrainenilor. Lui Trump „i-a sărit țandăra” și a reacționat, precizând că Zelenski riscă să compromită acordul.
Ucraina a sperat totodată că Statele Unite va oferi o formă de garanție de securitate, mai ales în contextul în care Trump satisface dorința rușilor ca țara vecină invadată să nu intre NATO. Statele Unite refuză însă să contribuie la coaliția țărilor care vor asigura menținerea păcii după încetarea focului, în cazul în care se ajunge acolo.
Marea Britanie și Franța, principalii coordonatori ai acelui efort, sperau ca măcar SUA să poate oferi sprijin aerian pentru acoperirea trupelor europene. Militarii americani nici măcar nu ar fi trebuit să fie staționați în Ucraina, totul putea fi coordonat din Polonia și România.
SUA refuză însă să ofere aceste garanții. Rămâne de văzut dacă europenii vor purcede pe cont propriu. Starmer a precizat inițial implicarea SUA în „Coaliția celor dornici” e o cerință esențială pentru ca ea să existe. Și Zelenski a subliniat că pentru ca orice garanție de securitate să fie credibilă, trebuie ca și SUA să contribuie la ea.
Urmări
Liderul de la Kiev speră că va reuși să se întâlnească și să discute cu Trump la Vatican, weekendul acesta. Cei doi șefi de stat se vor afla acolo pentru înmormântarea Papei Francisc. De „peste Ocean”, nu pare să există momentan o intenție pentru o astfel de întrevedere.
În ciuda declaraților publice de la Kremlin, anume că ei își doresc încetarea războiului, Armata rusă continuă să bombardeze cu „nemiluita” Ucraina. Azi-noapte, 9 oameni au murit la Kiev, iar alți 80 au fost răniți, după un nou atac cu rachete. Zelenski a fost nevoit să își scurteze vizita în Africa de Sud.
Acordul propus de americani ar aduce o încetare a ostilităților pentru moment, dacă el este respectat de ambele părți. Aceasta pare să fie însă problema, anume dacă și cât va fi el aplicat de taberele implicate. Au mai existat Acordurile de la Minsk, după prima fază a războiului, acum un deceniu. Ele au funcționat parțial doar, întrucât, iată, peste câțiva ani, Rusia oricum a invadat. Una din justificările date Moscova pentru sângeroasa „operațiune militară specială” a fost tocmai nerespectarea de către Ucraina a respectivelor acorduri.
Mai mult ca sigur, dat fiind spiritul imperialist de care Kremlinul nu pare a se lecui, este foarte posibil ca ei să „testeze limitele” noii propuneri. Mai exact, dacă trupele occidentale într-adevăr vor apăra Ucraina, sau să încerce operațiuni de tip „false flag” și apoi să dea vina pe Ucraina și Occident. Acestea ar putea să servească apoi drept scuză pentru o nouă invazie pe viitor, care să fie bazată pe pretextul că „cealaltă parte nu a respectat înțelegerea”.
Pentru Trump, dincolo de implicațiile regionale în Europa, marea problema a abordării sale este faptul că legitimează atitudinea revizionistă, nu numai că o tolerează. Văzând că o astfel de abordare rămâne nepedepsită, nu ar fi de mirare dacă pe viitor vom mai vedea astfel de episoade, pe tot mapamondul.
Desigur, toată lumea se gândește la Taiwan, când vine vorba de un astfel subiect. Dar pe tot globul există regiuni „pe un butoi de pulbere”, care stau să „explodeze”. De la Cașmir, sau Orientul Mijlociu în Asia, până la regiunea Essequibo în America de Sud, acestea sunt doar câteva din posibile viitoare zone de conflict. Când Maduro s-a apucat în 2023 să „reîncălzească ciorba” în disputa pentru regiunea Essequibo, pe care o pretinde de la Guyana, mai mult ca sigur el a fost inspirat de acțiunile lui Putin în Ucraina și a considerat că represaliile la adresa liderului rus au fost insuficient de ferme.


















