„Achiziția mult așteptată de vehicule de luptă pentru infanterie (IFV) de ultimă generație din România atrage o atenție din ce în ce mai mare din partea observatorilor din industria de apărare, pe măsură ce apar întrebări cu privire la transparența procesului de selecție”, scrie publicația „Defense Industry Europe”.
„Există îngrijorări crescânde că măsurile luate în favoarea unei anumite platforme ar putea submina încrederea în transparența achiziției de vehicule de luptă pentru infanterie (IFV) din România. Finanțarea SAFE poate ușura presiunile bugetare pe termen scurt, dar ridică semne de întrebare cu privire la menținerea valorii industriale în România”, punctează publicația, într-un articol datat 6 martie a.c.
Potrivit acesteia, „surse bine informate spun că au apărut îngrijorări cu privire la faptul dacă programul continuă să funcționeze într-un cadru complet competitiv.”
„Deși nu a fost anunțată nicio decizie oficială, unele surse avertizează că semnalele timpurii percepute ca favorizând o anumită platformă ar putea submina încrederea în integritatea procesului de achiziție.”
Potrivit unei surse militare, care a dorit să rămână anonimă din cauza caracterului sensibil al subiectului, o echipă din Germania a companiei Rheinmetall a purtat recent consultări cu autoritățile militare române privind cerințele tehnice. Această mișcare ar putea fi interpretată ca pregătind terenul pentru selectarea vehiculului de luptă al infanteriei Lynx al Rheinmetall, produs în prezent în fabricile companiei din Germania și Ungaria.
Unii observatori și-au exprimat îngrijorarea că specificațiile operaționale ar putea fi ajustate sau potențial reduse în moduri care să se alinieze mai strâns cu caracteristicile unei anumite platforme, în loc să reflecte o evaluare strict bazată pe capacități a cerințelor operaționale pe termen lung ale României.
Generalul-maior în rezervă Dan Grecu, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AORR), a declarat că restrângerea prematură a concurenței ar putea slăbi puterea de negociere a guvernului.
„Programele majore de achiziții în domeniul apărării ar trebui structurate astfel încât să ofere statului beneficii maxime, nu numai în ceea ce privește securitatea, ci și în ceea ce privește interesele economice, industriale și strategice. Excluderea potențialilor concurenți încă din etapa cererii de informații înseamnă renunțarea voluntară la puterea de negociere și permiterea furnizorului să dicteze condițiile”, a spus Grecu.
El a adăugat că menținerea unui proces de licitație competitiv este esențială și din punct de vedere financiar, sugerând că chiar și o diferență de preț de doar 5% într-un program de această amploare ar putea reprezenta aproximativ 150 de milioane de euro în cheltuieli suplimentare și că negocierea exclusivă cu un singur furnizor ar putea să nu servească interesului național pe termen lung al României. Acest lucru contrastează puternic cu climatul fiscal recent al României, caracterizat de măsuri de austeritate și reduceri ale pensiilor militare.
„Pentru o țară care dorește să-și consolideze credibilitatea ca stat lider al flancului estic al NATO, integritatea achizițiilor publice are o importanță strategică. Decizia finală privind IFV va determina nu numai capacitatea blindată de nouă generație a Forțelor Armate Române, ci și structura pe termen lung a ecosistemului industrial de apărare al României – și încrederea părților interesate din industria internațională de apărare care observă procesul”, a declarat un observator al industriei, citat de „Defense Industry Europe”.
Programul MLI (Mașina de Luptă a Infanteriei) al României este efortul planificat de mult timp al țării de a achiziționa vehicule de luptă pentru infanterie de generație următoare. Programul are ca scop livrarea a câteva sute de vehicule blindate cu șenile pentru a înlocui platformele învechite din era sovietică, care sunt încă în serviciu în cadrul Forțelor Armate Române.
Fiind una dintre cele mai mari inițiative de modernizare terestră în curs de desfășurare în Europa de Est, programul a atras o atenție internațională semnificativă, marii producători din domeniul apărării concurând pentru a furniza vehicule blindate de ultimă generație, propunând în același timp diferite niveluri de cooperare industrială și producție locală în România. Printre ofertanți se numără Rheinmetall din Germania cu Lynx IFV, Hanwha Aerospace Romania cu Redback, BAE Systems cu platforma CV90 și General Dynamics European Land Systems cu familia ASCOD.
Dezbaterea privind transparența survine într-un moment în care România se poziționează din ce în ce mai mult ca un stat cheie al NATO pe flancul estic al Alianței, asumându-și un rol tot mai important în descurajarea regională și modernizarea apărării. Decidenții politici români au subliniat în repetate rânduri că programele majore de achiziții în domeniul apărării ar trebui să genereze o valoare industrială semnificativă la nivel național, inclusiv producție locală, integrare de sisteme și capacitate de susținere pe termen lung.
Finanțarea SAFE ridică semne de întrebare cu privire la impactul industrial la nivel național
Decizia privind IFV se desfășoară pe fondul intenției României de a utiliza instrumentul Uniunii Europene „Acțiunea pentru securitate în Europa” (SAFE) pentru a sprijini finanțarea achizițiilor în domeniul apărării. Cadrul SAFE este conceput pentru a consolida producția de apărare din UE, dar ar putea favoriza indirect furnizorii cu facilități de producție existente în alte părți ale Uniunii Europene, mai degrabă decât în România.
Deși finanțarea susținută de SAFE poate ușura presiunile bugetare pe termen scurt, aceasta reprezintă în cele din urmă o finanțare bazată pe împrumuturi pe care România ar trebui să le ramburseze în timp. Mai mult, propunerile axate pe producția din afara României – chiar dacă aceasta se află în Uniunea Europeană – pot genera niveluri relativ mai scăzute de valoare industrială internă în comparație cu modelele construite în jurul unei localizări mai profunde, a transferului de tehnologie și a producției interne.
În cadrul unei conferințe recente organizate de Banca Națională a României (BNR), președinta Comisiei pentru apărare a Senatului, Nicoleta Pauliuc, a subliniat această preocupare, întrebând cât din valoarea economică a contractelor majore de apărare rămâne efectiv în România.
„Știm ce cumpărăm”, a spus Pauliuc. „Ceea ce nu știm este cât din banii proveniți din aceste contracte rămâne efectiv în România – nu ca promisiune, ci ca angajament contractual măsurabil. Din fiecare euro contractat, câți cenți ajung la o fabrică românească, la un inginer român, la un furnizor român?”
Conform regulilor SAFE, cel puțin 65% din valoarea contractului trebuie să fie produsă în Uniunea Europeană. Pauliuc a subliniat că, deși acest lucru garantează producția europeană, nu asigură că activitățile de fabricație, integrare a sistemelor sau susținere pe termen lung vor fi ancorate în România.
