Distanța dintre România și Arctica ne poate crea impresia că ceea ce se întâmplă în regiunea respectivă nu este neapărat relevant pentru țara noastră. Cu toate acestea, poate exista o influență. O creștere a importanței strategice a Arcticii ar putea înseamna o scădere a presiunii în regiunea Mării Negre.
Concret, dacă Arctica va deveni mult mai circulată de nave comerciale, iar Rusia va începe exploatarea intensă a resurselor din subsolul marin, prezența sa militară în regiune va trebui să crească. În prezent, Rusia dispune de aproximativ 32 de baze militare permanente în Arctica, precum și de circa 475 de baze nepermanente și avanposturi.
Chiar și cu această infrastructură, pentru a-și proteja interesele strategice, Moscova ar avea nevoie să își suplimenteze numărul de nave militare în zonă. În consecință, alte mări – inclusiv Marea Neagră – ar putea resimți efectele, printr-o eventuală relocare a unor nave de război către nord. Rusia are deja Flota de Nord, dislocată în Peninsula Kola, unde sunt staționate și submarine nucleare, aceasta urmând să fie întărită într-un asemenea scenariu.
În prezent, Marea Neagră are o importanță strategică majoră pentru Rusia. Gurile Donului reprezintă o „poartă comercială” către Moscova prin intermediul „Sistemului celor Cinci Mări”, care leagă bazinul Mării Negre de capitală printr-o rețea de căi navigabile și canale. Dacă însă traficul comercial din Arctica va crește, inclusiv pe fondul topirii gheții, Rusia ar putea dezvolta infrastructură portuară și logistică spre nord, reducând dependența de rutele sudice și baltice.
Pentru România, este în interes strategic ca aliații din NATO să exploateze cât mai mult resursele submarine ale Arcticii, întrucât acestea generează beneficii economice și reduc potențialul de câștig al Rusiei. Pe termen lung, veniturile obținute de Moscova din resursele arctice și din taxele aplicate pe „Calea Maritimă de Nord” ar putea consolida semnificativ economia rusă și, implicit, capacitatea sa militară, în condițiile în care resursele naturale alimentează deja efortul de război al Kremlinului.
În acest context, NATO a lansat în acest an Operațiunea „Arctic Sentry”, menită să asigure o supraveghere sporită și o prezență militară consolidată în regiune. Astfel de inițiative contribuie la întărirea poziției Alianței Nord-Atlantice și la descurajarea rivalilor strategici. Consolidarea NATO este esențială pentru România, care își bazează securitatea pe această structură.
România – potențial constructor de spărgătoare de gheață
În contextul competiției crescânde din Arctica, România deține un avantaj mai puțin cunoscut: experiența în construcția de spărgătoare de gheață. De-a lungul anilor, șantierele navale românești au construit astfel de nave pentru state străine, demonstrând un know-how apreciat la nivel internațional.
Spărgătorul de gheață australian „RSV Nuyina” a fost construit între 2015 și 2021 la șantierul naval Damen din Galați și testat ulterior în Țările de Jos. La momentul inaugurării, a fost descris de autoritățile de la Canberra drept cel mai avansat spărgător de gheață din lume. Nava, alcătuită din 229 de secțiuni asamblate modular, poate opera la temperaturi de până la -40°C și este utilizată pentru cercetare științifică în Antarctica.
Un alt exemplu este „Le Commandant Charcot”, navă ale cărei prime etape de construcție au fost realizate la șantierul Vard din Tulcea, finalizarea având loc în Norvegia. Considerat primul spărgător de gheață de lux, operat de compania franceză PONANT, vasul utilizează motoare hibride alimentate cu gaz natural lichefiat și este folosit atât pentru croaziere polare, cât și pentru misiuni științifice în Arctica.
Între 2010 și 2011, compania finlandeză Aker Arctic Technologies a construit la șantierul STX Europe din Brăila cinci spărgătoare de gheață din clasa „Mangystau”, destinate Kazahstanului pentru exploatarea câmpurilor petroliere din Marea Caspică. Calitatea acestor nave a determinat Canada să achiziționeze în 2021 una dintre ele, redenumită ulterior „CCGS Judy LaMarsh”, integrată în flota canadiană.
Oportunități strategice și economice
Regiunea arctică devine tot mai clar un spațiu de competiție geopolitică majoră, atât pentru resursele naturale, cât și pentru rutele comerciale emergente. În paralel cu implicațiile strategice – inclusiv eventuale efecte indirecte asupra Mării Negre – există și o oportunitate economică pentru România.
Pe măsură ce tot mai multe state își dezvoltă flote de spărgătoare de gheață pentru a asigura navigația și accesul la resurse, România poate valorifica experiența celor cel puțin trei șantiere navale capabile să construiască astfel de nave la standarde ridicate. Acestea vor juca un rol esențial atât în comerț, cât și în exploatarea resurselor arctice.
Prin obținerea unor noi contracte, România nu doar că ar beneficia economic, ci ar contribui și la consolidarea capacităților aliaților NATO, reducând decalajul față de competitorii geopolitici. În acest fel, țara ar deveni nu doar beneficiar al umbrelei de securitate a Alianței, ci și furnizor de capabilități strategice, cu potențial de a obține, în schimb, avantaje suplimentare pentru propria securitate pe flancul estic și în regiunea Mării Negre.
Spărgătorul de gheață „RSV Nuyina” al Australiei, construit la șantierul naval Damen Galați. Steagul României este arborat în această imagine la mijloc, alături de cel olandez și australian. Nava a fost descrisă de australieni drept „cel mai avansat” spărgător de gheață al lumii. Sursa AICI.
