La aproape doi ani de la preluarea guvernării de către laburiști, Anglia se îndreaptă spre cele mai importante alegeri locale din ultimii ani, pe 7 mai, în timp ce, în Scoția și Țara Galilor, se va decide componența viitoarelor foruri legislative.
Exact ca în Statele Unite, în Marea Britanie nu se organizează alegeri locale simultan în toate localitățile din țară. În schimb, în fiecare an, au loc scrutine în diverse zone ale țării. Anul acesta, miza este foarte mare, însă, urmând a se vota componența a 136 de consilii locale, fiind puse la bătaie peste 5.000 de mandate. În toate cele 32 de districte ale Londrei vor fi alegeri, alături de alte orașe importante precum Birmingham, Newcastle, Manchester, Leeds, sau Sheffield.
Totodată, în două din țările care formează Regatul Unit, Scoția și Țara Galilor, cetățenii sunt chemați la urne pentru alegerile aferente parlamentelor naționale, diferite de Parlamentul Regatului Unit de la Londra. Cele două legislative au anumite puteri, oferite prin delegare de la Londra, în domenii precum Sănătate, Educație sau Agriculturii. Politica externă și Apărarea au rămas în atribuțiile Westminsterului.
Alegerile din 7 mai vor indica direcția Regatului Unit și vor oferi o oportunitate de a verifica dacă se confirmă tendințele politice din ultimele luni și săptămâni.
Printre acestea, Reform UK, formațiunea de dreapta condusă de Nigel Farage, speră să își reconfirme statutul din sondaje, acela de partid cu cea mai mare susținere în rândul populației. Totuși, va conta și scorul obținut: una este dacă formațiunea depășește 30% și alta dacă se oprește în jurul a 25%.
Green Party of England and Wales, condus de Zack Polanski, speră să își continue traiectoria ascendentă, inclusiv după victoria în alegerile parlamentare parțiale din circumscripția Gorton & Denton (Manchester), când candidata formațiunii i-a învins atât pe rivalul de la Reform UK, cât și pe adversara de la Partidul Laburist. A fost primul mandat parlamentar din istoria verzilor câștigat în nordul Angliei.
Verzii speră ca alegerile locale din 7 mai să le consolideze poziția de principală formațiune de stânga din Regatul Unit, după ce au depășit laburiștii în unele sondaje recente. Totodată, formațiunea lui Zack Polanski este cotată, în anumite măsurători, cu un scor apropiat de cel al Reform UK, devenind principalul challenger al partidului lui Farage în acest moment.
Laburiștii, aflați la guvernare, încearcă să evite un dezastru electoral la aceste alegeri locale, după ce au scăzut cu peste 15 puncte procentuale în sondajele naționale față de scorul obținut în 2024, când au câștigat alegerile parlamentare cu o majoritate largă. Erorile și ezitările lui Keir Starmer și ale cabinetului său, în ciuda îndeplinirii unor promisiuni din campanie, au alimentat un val de nemulțumire față de actuala guvernare, accentuat de contextul economic dificil.
Conservative Party (UK) speră să oprească pierderile electorale din ultimii ani și să recupereze parțial terenul pierdut, după ce a cedat constant votanți în favoarea Reform UK. Sondajele indică o stabilizare în jurul intervalului 17–20%, iar miza este evitarea unei scăderi sub acest prag, ceea ce ar sugera continuarea declinului.
Liberal Democrats (UK), conduși de Ed Davey, vizează, la rândul lor, un rezultat solid, pentru a consolida trendul ascendent din ultimii doi ani. La alegerile parlamentare din 2024, liberal-democrații au obținut cea mai mare reprezentare parlamentară din ultimul secol, de pe vremea când partidul era condus de H. H. Asquith.
În ceea ce privește alegerile locale din 7 mai, estimările celor de la Britain Elects indică următoarea distribuție a mandatelor: Reform UK ar putea obține 1.689 de mandate (de la 78 în prezent, în consiliile vizate), Verzii ar ajunge la 1.087 (de la 170), conservatorii ar scădea de la 1.134 la 754, liberal-democrații ar crește ușor la 741 (de la 663), iar laburiștii ar înregistra o scădere semnificativă, de la 2.196 la 616.
Keir Starmer, în pericol de a-și pierde funcția
Sondaj fYouGov legat de cotele de încredere ale politicienilor importanți din Marea Britanie
Pe fondul scăderii popularității actualului guvern, poziția lui Keir Starmer la conducerea partidului se clatină, iar înlăturarea sa de la șefia laburiștilor ar implica și schimbarea premierului.
Încă de anul trecut s-a cerut demisia lui Starmer, fiind vizibilă atât scăderea popularității partidului, cât și a premierului, pe fondul dezamăgirii electoratului față de prestația guvernului. S-a vorbit inclusiv despre o posibilă înlocuire cu Andy Burnham, primarul laburist din Manchester, care beneficia de o imagine publică mai favorabilă.
Acest lucru se reflectă și în sondajul realizat de YouGov în aprilie anul acesta: Andy Burnham are cea mai ridicată cotă de încredere în rândul politicienilor britanici, în timp ce Keir Starmer înregistrează un scor de încredere de -45%, fiind devansat negativ doar de ministra sa de finanțe, Rachel Reeves.
Starmer a reușit, la conferința laburistă de la Liverpool de anul trecut, să oprească tentativele de înlocuire, susținând un discurs considerat „foarte bun”. Cu toate acestea, presa britanică a speculat constant că rivalii săi interni așteaptă alegerile din mai pentru a lansa o nouă ofensivă, în contextul unui posibil rezultat slab al partidului.
Pentru a deveni lider al partidului, este necesar statutul de parlamentar, condiție esențială și pentru funcția de premier. Andy Burnham a încercat să candideze la alegerile parțiale pentru circumscripția Gorton & Denton, sugerându-se că obiectivul ar fi fost tocmai îndeplinirea acestei condiții pentru a-l putea succeda pe Starmer. Conducerea partidului, percepută ca fiind apropiată de actualul lider, i-a blocat însă candidatura, astfel că Burnham a rămas în afara Westminsterului. În final, candidata Partidului Verde a câștigat mandatul, oferind formațiunii un impuls semnificativ.
În prezent, se conturează alte două nume care ar putea prelua conducerea lui Starmer, în eventualitatea declanșării unui vot intern. Pentru inițierea acestui proces, un candidat trebuie să obțină sprijinul a 20% dintre parlamentarii laburiști.
Primul nume este Angela Rayner, fost vicepremier care a demisionat anul trecut, iar al doilea este Wes Streeting, actualul ministru al sănătății.
Angela Rayner este susținută de aripa de stânga a partidului, asociată cu curentul „brownite”, inspirat de fostul premier Gordon Brown. Deși este considerată favorită în unele analize, problemele legate de taxe, care au dus la demisia sa din guvern, ar putea afecta această poziție.
Wes Streeting este sprijinit de aripa de centru, așa-numiții „blairites”, adepți ai fostului premier Tony Blair. O eventuală ascensiune a sa ar putea atrage o parte din electoratul moderat, care altfel s-ar orienta spre conservatori sau liberal-democrați. În același timp, o astfel de opțiune ar putea accentua distanțarea votanților de stânga, deja nemulțumiți de orientarea percepută ca fiind prea centristă a actualei conduceri.
Londra, speranța laburiștilor
Harta YouGov cu rezultatele la care se așteaptă la alegerile pentru consiliile celor 32 de districte londoneze
Hartă YouGov cu pronosticurile pe cartierele Londrei
YouGov: Scorurile estimate pentru fiecare partid la nivelul districtelor
În ultimii ani, deși laburiștii au obținut scoruri bune la nivel național, mai ales în perioada 2022–2024, capitala Regatului Unit a rămas fieful formațiunii. Londra continuă să fie regiunea în care laburiștii înregistrează cele mai bune procente.
Aceștia se mențin pe primul loc, fiind singura regiune din Marea Britanie în care conduc, cu un scor de 26–27% (cu aproximativ 10 puncte peste media națională). Verzii se situează la 21–22%, conservatorii pe locul trei, cu 17%, iar liberal-democrații pe locul patru, cu 15–16%. Deși Reform UK domină în mare parte a Regatului Unit, în Londra ocupă doar poziția a cincea, cu 13–14%.
În Londra sunt puse în joc 1.817 mandate de consilier local, din totalul de peste 5.000 la nivel național. Având în vedere sistemul majoritar uninominal într-un singur tur, în care alegătorii pot vota un număr de candidați egal cu numărul mandatelor din circumscripție, acest lucru ar putea avantaja Partidul Laburist. Sistemul neproporțional favorizează partidul clasat pe primul loc într-o circumscripție, care poate câștiga, teoretic, toate mandatele disponibile.
Ponderea mare a mandatelor din Londra, raportată la restul țării, ar putea ridica scorul general al laburiștilor și i-ar putea oferi lui Keir Starmer o gură de oxigen politică, permițându-i să își mențină poziția, cel puțin pe termen scurt. În acest context, alegerile din 7 mai sunt privite de unii drept un veritabil referendum asupra premierului.
Reform UK, în poziție de forță
Partidul condus de Nigel Farage este considerat favorit de majoritatea analiștilor înaintea scrutinului. La ultimele alegeri parlamentare, formațiunea a obținut peste 14% din voturi, dar doar cinci mandate, din cauza sistemului electoral majoritar.
În prezent, același sistem ar putea lucra în favoarea partidului, întrucât acesta conduce în sondaje și ar putea transforma avantajul în mandate, potrivit estimărilor presei britanice. La nivel local, tendința este similară: Reform UK a câștigat deja sute de mandate de consilieri în ultimul an, în diverse scrutinuri.
Formațiunea pare să fi depășit clar conservatorii în competiția pentru statutul de principal partid de dreapta. Pentru Farage, dezvoltarea structurilor locale este esențială, iar creșterea numărului de consilieri reprezintă un pas important în strategia de a câștiga o majoritate parlamentară și, eventual, funcția de premier.
Totuși, mai multe alegeri recente, precum cele din Gorton & Denton sau scrutinul parțial din Caerphilly (Parlamentul Țării Galilor), au arătat că electoratul anti-Reform se poate coagula în jurul candidatului cu cele mai mari șanse de a învinge partidul lui Farage, indiferent de afilierea acestuia.
Astfel, deși Reform UK are în prezent cel mai mare bazin de susținători, are și un nivel foarte ridicat de opoziție, posibil mai mare decât în cazul conservatorilor sau laburiștilor.
Conservatorii: lupta pentru locul doi
Kemi Badenoch s-a confruntat, la rândul său, cu opoziție internă, similar cu situația lui Starmer în Partidul Laburist. Timp de peste un an, părea probabilă pierderea poziției de lider după aceste alegeri.
Situația s-a schimbat după ce l-a expus pe principalul rival, Robert Jenrick, acuzat că intenționa să treacă la Reform UK. După prezentarea publică a dovezilor, în ianuarie, Badenoch l-a suspendat din partid și l-a demis din „shadow cabinet”, acesta alegând ulterior să se alăture Reform UK.
Acest episod i-a consolidat poziția atât în partid, cât și în rândul electoratului. În plus, prestațiile tot mai solide la sesiunea săptămânală de întrebări adresate premierului din Parlament au contribuit la stabilizarea imaginii sale de lider al opoziției.
După plecarea unor figuri de pe aripa dreaptă către Reform UK, Badenoch a reușit să redefinească profilul partidului. Conservatorii se pot delimita mai clar de formațiunea lui Farage, iar plecările au afectat și imaginea acestuia, întrucât noii veniți au fost percepuți ca oportuniști. Totodată, această resetare permite partidului să se distanțeze de propriile guvernări recente, evaluate negativ de o parte a electoratului.
Verzii: consolidarea pe stânga
Pentru Zack Polanski, miza este ca formațiunea sa să devină principala opțiune pentru electoratul de stânga. Sondajele arată că verzii au depășit laburiștii și, în unele cazuri, chiar și conservatorii, devenind principalul competitor al Reform UK.
Totuși, extinderea bazei electorale vine cu riscuri: formațiunea trebuie să evite alienarea votanților moderați. Un exemplu este controversa generată de reacția lui Polanski după un atac din Golders Green, care a atras critici și i-a oferit adversarilor muniție politică, inclusiv lui Keir Starmer.
Dacă verzii confirmă așteptările la scrutinul din 7 mai, vor putea susține credibil că sunt principala forță de stânga și un adversar direct pentru Reform UK.
Liberal-democrații: menținerea trendului
Liberal Democrats (UK), conduși de Ed Davey, încearcă să își mențină dinamica pozitivă. După alegerile din 2024, păreau chiar candidați pentru locul doi la nivel național.
În ultimele luni, creșterea s-a temperat, inclusiv pe fondul ascensiunii verzilor. Strategia lui Davey a fost de a se concentra pe circumscripții-țintă, nu pe scorul național, ceea ce a dus la câștigarea a 72 de mandate – cel mai bun rezultat din ultimul secol.
Partidul rămâne puternic în zonele urbane, universitare și în sudul Angliei, în special în rândul foștilor votanți conservatori moderați. Totuși, plafonarea în jurul a 15% la nivel național indică atingerea unui prag de creștere.
Scoția și Țara Galilor
Scottish National Party și Plaid Cymru au șanse reale să câștige alegerile parlamentare regionale.
În Scoția, SNP conduce în sondaje cu peste 15 puncte, iar liderul John Swinney promovează agenda independenței. În Țara Galilor, Plaid Cymru are un avans mai redus, dar ar putea obține pentru prima dată guvernarea.
O victorie simultană a celor două partide ar reprezenta o provocare semnificativă pentru unitatea Regatului Unit. În ambele regiuni, ascensiunea lor este legată de declinul laburiștilor.
Tendințe
Scena politică britanică traversează o transformare majoră. Pentru prima dată în decenii, laburiștii și conservatorii nu mai domină simultan topul sondajelor.
În acest context fragmentat, sistemul electoral majoritar poate produce rezultate disproporționate. Conform logicii asociate Legii lui Duverger, un partid precum Reform UK ar putea obține majoritatea parlamentară cu aproximativ 30% din voturi, într-un context de fragmentare puternică.
Pe termen mediu, nu este exclusă o dezbatere privind schimbarea sistemului electoral către unul proporțional, idee susținută inclusiv de Andy Burnham.
În același timp, votul tactic anti-Reform devine un factor relevant, ceea ce ar putea limita performanța electorală a formațiunii lui Farage, chiar și în condițiile unui sprijin popular ridicat.
