Bucureștenii care trec pe lângă clădirea Malmaison rar știu povestea din spatele zidurilor sale. În timpul regimului comunist, aici funcționa una dintre cele mai temute unități de anchetă a Securității. În acest loc au fost reținuți, interogați și torturați intelectuali, militari și opozanți ai regimului, printre care liderul țărănist Iuliu Maniu, scriitorul și monahul Nicolae Steinhardt, Corneliu Coposu, Ion Mihalache și Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, mama Monicăi Lovinescu.
Astăzi, această clădire este transformată radical: de la un simbol al opresiunii, la un spațiu al gândirii libere. /SAC @ Malmaison a devenit o platformă în care memoria colectivă se întâlnește cu arta contemporană, iar întrebările esențiale despre libertate, adevăr și manipulare pot fi din nou rostite – de data aceasta, prin imagini, sunet și gest.
Poate fi arta un antidot?
Aceasta este întrebarea-cheie a expoziției. Poate arta, cu toate formele sale, fi o armă împotriva populismului, propagandei și manipulării? Fără să devină propagandă ea însăși? Ce se întâmplă cu societatea în care trăim? Cine trage sforile? Mai putem distinge adevărul de manipulare?
Expoziția „Notes from Underground” nu oferă un răspuns, dar creează spațiul necesar pentru ca fiecare vizitator să și-l caute singur. Iar poate asta este exact ce avem nevoie acum – un spațiu de gândire, nu de convingere.
Deschisă până pe 25 mai 2025, expoziția reunește artiști din România și din întreaga lume care explorează realitatea politică și socială a zilelor noastre, dar nu prin discurs, ci prin imagine, instalație și emoție.
De ce ne interesează arta într-o lume atât de agitată?
Pentru că, așa cum spune Alex Radu, co-curator al expoziției, „arta poate dezvălui discrepanța dintre imaginea realității și realitatea însăși, lăsând un câmp nelimitat pentru libertatea de interpretare individuală și căutarea adevărului.” Într-o epocă în care ne simțim adesea copleșiți de știri false, de discursuri agresive și de o realitate care se schimbă de la o zi la alta, arta ne poate ajuta să vedem dincolo de aparențe.
Expoziția „Notes from Underground” nu vine cu răspunsuri clare, dar oferă o perspectivă. Este o invitație la reflecție, la interpretare și, poate, la trezire. Pentru că fiecare imagine sau lucrare conține în ea o iluzie, dar și un adevăr ascuns, care așteaptă să fie descoperit.
O oglindă a momentului nostru istoric
În această expoziție, vezi România – și lumea – prin ochii unor artiști care refuză să tacă. Lucrările vorbesc despre democrație și despre cum se prăbușesc valorile comune atunci când vocea mulțimii e manipulată. Despre frică, despre curaj și despre nevoia de a rămâne vigilenți.
Artiști precum Oliver Ressler sau Agnieszka Polska folosesc simboluri familiare – cum ar fi steagul sau miturile populare – pentru a arăta cum pot fi acestea folosite în scopuri periculoase. Alții, ca Geo-social Analytics Lab, analizează rețelele de dezinformare. Sunt și artiști români, precum Suzana Dan, Nicolae Comănescu sau Dragoș Lumpan, care traduc anxietățile noastre cotidiene în imagini puternice și personale. Detalii despre toți artiștii din expoziție, aici.
„Artele vizuale nu sunt doar despre estetică sau limbaj,” subliniază Alex Radu. „Este vorba despre cât sens pot transmite în înțelegerea vieților și anxietăților noastre într-un prezent care devine, în evoluția sa rapidă, la fel de greu de înțeles ca un hiperobiect.”
O cheie de intelegere a expoziției
Într-o conversație directă, Alex Radu – co-curator al expoziției Notes from Underground – a formulat o diferență esențială între rolul curatorului și cel al regizorului de teatru: dacă teatrul tinde să simplifice un mesaj pentru a-l face accesibil publicului larg, curatorul are sarcina de a amplifica un mesaj, astfel încât vizitatorii să plece acasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri, cu direcții de reflecție care depășesc cadrul imediat al lucrării. Din această perspectivă, devin esențiale acele lucrări care nu doar ilustrează tema centrală, ci o deschid către alte orizonturi.
Un exemplu este Logophony, lucrarea personală și politică semnată de Dimitrie Luca Gora. Lucrarea reinterpretează figura lui Beethoven – simbol al creației în ciuda tăcerii – prin imaginea unui frigider, obiect mut dar prezent în viața de zi cu zi. Titlul face trimitere la exercițiile de logopedie ale artistului și la ideea de voce fragmentată, dar perseverentă. Este, în esență, un portret al celor care încearcă să fie auziți într-o lume nepregătită să asculte.
Lucrarea Greeting Committee de Ana Prvački, un video de 3 minute, reevaluează eticheta socială nu ca gest formal sau elitist, ci ca expresie de empatie și responsabilitate morală. Artista propune o reflecție asupra modului în care ne raportăm unii la alții, subliniind că până și greșelile pot deveni ocazii de conexiune umană într-o relaționare marcată de emoții, prejudecăți și istorii personale.
Ca o preferință personală, îl menționez pe Federico Solmi care îl portretizează pe Donald Trump ca pe un personaj grotesc și autoritar, într-o parodie vizuală realizată cu foiță de aur și argint, culori stridente și detalii kitsch, simbolizând puterea ca spectacol și manipularea politică.
„Notes from Underground”
/ SAC @ Malmaison, București
Pana pe 25 mai 2025
Intrarea este liberă
