Uniunea Europeană a lansat una dintre cele mai ambițioase inițiative industriale din ultimii ani, un plan menit să reducă dependența de China și să consolideze producția internă a blocului comunitar. Strategia, prezentată de Comisarul european pentru industrie și prosperitate economică, Stéphane Séjourné, introduce principiul „preferinței europene” în sectoarele strategice și limitează accesul companiilor chineze la finanțările publice ale UE.
Planul, cunoscut sub numele de Industrial Accelerator Act, face parte dintr-o strategie mai amplă de reindustrializare a Europei și de protejare a lanțurilor de aprovizionare într-un context global marcat de competiția economică cu China și Statele Unite.
Contextul apare în momentul unor pierderi industriale și competiție globală intensă
Inițiativa vine după o perioadă dificilă pentru industria europeană. Conform Euronews în ultimii ani, sectoare industriale cheie, în special cele cu consum mare de energie și industria auto, au pierdut aproximativ 200.000 de locuri de muncă în Europa. Proiecțiile indică faptul că până la 600.000de joburi ar putea dispărea în industria auto în acest deceniu, în mare parte din cauza concurenței puternice din partea producătorilor chinezi.
Companiile chineze au reușit să inunde piața europeană cu produse mai ieftine, în special în domenii precum tehnologiile verzi, vehiculele electrice și componentele industriale. În paralel, investițiile chineze în fabrici din Europa au fost criticate de oficialii europeni pentru faptul că generează puțină valoare adăugată locală, deoarece adesea folosesc tehnologie și forță de muncă importate.
În acest context, Comisia Europeană a decis să adopte o strategie mai protecționistă, inspirată parțial de politici similare din alte economii majore. Așa cum menționează The Guardian, Statele Unite aplică de ani buni programul „Buy American”, iar China promovează activ strategia „Made in China”.
Ce prevede strategia „Made in Europe”
Noua politică introduce reguli care favorizează producția realizată în interiorul Uniunii Europene atunci când sunt utilizate fonduri publice sau contracte guvernamentale.
Strategia vizează în special trei mari domenii industriale considerate esențiale pentru securitatea economică a Europei, și anume tehnologiile verzi și curate, industria auto și vehiculele electric și industriile cu consum energetic ridicat, precum aluminiul, oțelul și cimentul.
Pentru aceste sectoare vor fi introduse praguri minime de producție europeană. De exemplu, în cazul vehiculelor electrice, proiectele finanțate din fonduri publice ar trebui să respecte o proporție de aproximativ 70% conținut produs în Europa, cu anumite excepții pentru unele componente ale bateriilor. Pentru aluminiu și ciment, pragul propus este de 25% producție europeană.
Scopul declarat al acestor măsuri este direcționarea banilor publici către producția locală, consolidarea lanțurilor de aprovizionare și reducerea dependenței de importuri din afara blocului comunitar.
Excluderea Chinei din finanțările publice
Unul dintre cele mai sensibile elemente ale planului este faptul că accesul companiilor din anumite state la finanțările publice europene va fi limitat sau blocat dacă acele țări restricționează la rândul lor accesul companiilor europene pe propriile piețe.
În practică, această regulă afectează în mod direct China. Oficialii europeni consideră că Beijingul menține politici industriale foarte protecționiste și oferă subvenții masive companiilor sale, creând o competiție pe care Europa o consideră inechitabilă.
Strategia introduce și reguli mai stricte pentru investițiile străine directe în sectoare strategice precum bateriile, panourile solare, vehiculele electrice și materiile prime critice. Pentru investițiile de peste 100 de milioane de euro, proiectele vor trebui să respecte condiții suplimentare, inclusiv limitarea participației străine la sub 49%, crearea de locuri de muncă pentru lucrători europeni și transfer de tehnologie către parteneri din UE plus alocarea unei părți din venituri pentru cercetare și dezvoltare în Europa.
Aceste măsuri urmăresc să evite situațiile în care companiile străine deschid fabrici în Europa, dar păstrează controlul tehnologic și valoarea economică principală în afara Uniunii.
Obiectivul economic este reindustrializarea Europei
Comisia Europeană și-a stabilit un obiectiv ambițios, creșterea ponderii industriei în economia europeană la 20% din PIB până în 2035, față de aproximativ 14% în prezent.
Pentru a atinge această țintă, planul prevede folosirea unui instrument foarte puternic, bugetul anual de achiziții publice al Uniunii Europene, care depășește 2 trilioane de euro. Prin orientarea acestor contracte către producția europeană, Bruxellesul speră să stimuleze cererea pentru bunuri fabricate în UE și să revitalizeze sectoarele industriale aflate în declin.
Conform Reuters, inițiativa ar putea contribui și la menținerea sau crearea a aproximativ 150.000 de locuri de muncă în sectoarele tehnologice și industriale verzi, potrivit estimărilor preliminare.
Dezbateri și tensiuni în interiorul UE
Planul „Made in Europe” nu a fost adoptat fără controverse. Negocierile dintre statele membre și instituțiile europene au fost intense, iar unele guverne au exprimat îngrijorări privind impactul asupra investițiilor străine și relațiilor comerciale.
Țări din nordul și estul Europei au avertizat că regulile prea stricte privind conținutul local ar putea descuraja investițiile și ar putea afecta competitivitatea industriei europene. În același timp, Franța a susținut o abordare mai protecționistă, argumentând că Europa trebuie să își apere industriile în fața concurenței globale.
Un alt punct de dezbatere îl reprezintă definiția exactă a conceptului „Made in Europe”. Unele state membre, precum Germania, doresc ca produsele provenite din țări partenere apropiate, de exemplu cele cu acorduri comerciale cu UE, să poată beneficia de statutul de origine europeană în anumite situații.
Posibili parteneri și impactul asupra comerțului global
Deși strategia este concepută în primul rând pentru a limita dependența de China, planul nu exclude complet cooperarea cu alte economii. Statele care oferă acces reciproc la piețele lor publice ar putea beneficia de anumite excepții sau parteneriate industriale.
Financial Times menționează că printre potențialii parteneri se numără economii considerate „de încredere”, precum Regatul Unit, Japonia sau Canada, în timp ce statele cu politici industriale protecționiste ar putea fi excluse.
Cu toate acestea, există temeri că o politică industrială mai protecționistă ar putea provoca reacții de retorsiune din partea altor economii majore sau ar putea duce la creșterea costurilor pentru producătorii europeni care depind de lanțuri globale de aprovizionare.
Propunerea prezentată de Comisia Europeană nu este încă definitivă. Pentru a intra în vigoare, strategia trebuie să fie aprobată atât de Parlamentul European, cât și de Consiliul Uniunii Europene, unde sunt reprezentate statele membre.
Procesul legislativ ar putea dura luni sau chiar ani, iar negocierile sunt așteptate să fie complexe, deoarece interesele economice ale statelor membre diferă considerabil.
Inițiativa „Made in Europe” marchează o schimbare semnificativă în modul în care Uniunea Europeană își concepe politica industrială și comercială. După decenii în care piața unică și comerțul liber au fost pilonii principali ai strategiei economice europene, Bruxellesul adoptă acum o abordare mai strategică și mai orientată spre protejarea capacităților industriale interne.
Într-o economie globală tot mai competitivă și marcată de tensiuni geopolitice, Uniunea Europeană încearcă astfel să își consolideze autonomia economică și să își protejeze industriile-cheie. Rămâne însă de văzut dacă această strategie va reuși să revitalizeze producția europeană fără a genera noi tensiuni comerciale la nivel global.
