Lia Savonea. Alex Florența. Marius Voineag. Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție. Procurorul General. Procurorul-șef al DNA. Trei piloni foarte importanți ai sistemului de justiție din România, care, prin deciziile lor, au limitat posibilitatea ca judecătorii europeni să clarifice dacă interpretarea românească a prescripției respectă dreptul Uniunii Europene.
Consecința: mulți inculpați, care ar fi trebuit să înfunde pușcăria, au beneficiat de clemență în instanțe, pentru că Înalta Curte de Casație și Justiție le-a impus judecătorilor o interpretare favorabilă celor pe care-i judecau.
În zona de influență asociată Liei Savonea, cauzele au fost strămutate, iar unele sesizări deja adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) au fost anulate. Ulterior, ÎCCJ a impus reguli obligatorii fără clarificarea prealabilă a CJUE.
Sub conducerea lui Marius Voineag, DNA a retras o cale de atac într-un dosar exact în intervalul în care instanța analiza o solicitarea de sesizare a CJUE, făcând imposibil acest demers.
În mandatul lui Alexandru Florența, Parchetul General nu a depus observații direct la CJUE și nu a participat la ședința din Lin II, deși era parte în proces.
Din fericire, grupul instituțional organizat Savonea- Florența – Voineag a pierdut. Din fericire. Manevrele lor nu au reușit să împiedice Hotărârea pronunțată de Marea Cameră a CJUE pe 16 iulie 2026, una din cele mai severe evaluări făcute vreodată justiției din România.
„Independent news” vă propune o trecere în revistă a deciziilor tripletei de la vârful Justiției, menite a evita interpretarea CJUE asupra prescripției.
În cauza Lin II – C-280/25, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), nu numai că și-a încălcat obligația de a sesiza instanța europeană înainte de a adopta două decizii obligatorii privind prescripția, dar a contribuit direct la instaurarea unei situații de insecuritate juridică.
Paragraful 234 al hotărârii este relevant:
„Rezultă că, prin adoptarea Deciziilor nr. 37/2024 și nr. 16/2024 fără a sesiza în prealabil Curtea cu o cerere de decizie preliminară, ÎCCJ nu numai că și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 267 TFUE, dar a și participat la instaurarea unei situații lipsite de securitate juridică, impunând celorlalte instanțe române, cu încălcarea dreptului Uniunii, să adopte o interpretare a dreptului lor național vădit incompatibilă cu cerințele care decurg din Hotărârea Lin.”
O formulare rar întâlnită în jurisprudența Curții de la Luxemburg, care denotă gravitatea situației. CJUE nu constată o banală diferență de interpretare, ci afirmă explicit că instanța supremă din România a încălcat dreptul Uniunii și a obligat celelalte instanțe să urmeze o interpretare „vădit incompatibilă” cu hotărârea europeană anterioară.
Decizia CJUE în cauza Lin II – C-280/25
Rețeta Savonea: strămutarea cauzei și anularea sesizării
Marea bătălie pentru a ține CJUE departe de marile dosare din România, majoritatea de corupție, a început în ianuarie 2019.
Lia Savonea, președinta Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) la acea vreme, și conducerea Inspecției Judiciare (IJ) au solicitat strămutarea unor procese în care Forumul Judecătorilor din România ceruse sesizarea CJUE.
Asociația magistraților voia ca instanța europeană să stabilească dacă modificările aduse legilor justiției și numirea conducerii interimare a Inspecției Judiciare prin ordonanță de urgență respectau obligațiile asumate de România prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV).
Motivul invocat pentru strămutare era că judecătorii instanțelor respective semnaseră petiții împotriva modificărilor promovate de coaliția PSD – ALDE și, prin urmare, nu ar fi fost imparțiali. Surse judiciare citate atunci de presă au susținut că scopul real era evitarea sesizării CJUE.
Metoda a reapărut ulterior în litigiile privind prescripția.
În februarie 2023, Curtea de Apel Brașov a decis să sesizeze CJUE într-un dosar de corupție al fostului președinte al Consiliului Județean Brașov, Aristotel Căncescu. Instanța voia să afle dacă poate lăsa neaplicate deciziile CCR și interpretarea ÎCCJ care scurtaseră masiv termenele de prescripție.
Înalta Curte a strămutat însă dosarul, iar noul complet a anulat dispoziția de sesizare a instanței europene. Din completul ÎCCJ care a luat această hotărâre a făcut parte, potrivit informațiilor publicate de G4Media, judecătoarea Luminița Criștiu-Ninu, o magistrată apropiată de Lia Savonea, care condusese interimar Curtea de Apel București în perioada în care Savonea era membră a CSM.
Din punct de vedere procedural, hotărârile au aparținut completurilor care le-au pronunțat. Din punct de vedere instituțional, însă, o instanță decisese că are nevoie de interpretarea CJUE, dosarul a fost mutat, iar noua instanță a anulat trimiterea la Luxemburg.
Înalta Curte a stabilit reguli obligatorii fără să întrebe CJUE
Miza sesizării instanței europene era uriașă. În 2018 și 2022, Curtea Constituțională a invalidat succesiv dispoziția care reglementa întreruperea prescripției. Înalta Curte a stabilit apoi, în 2022, că efectele acestei situații juridice puteau fi aplicate retroactiv, în baza principiului legii penale mai favorabile.
Consecința a fost închiderea unui număr foarte mare de dosare, inclusiv cauze de corupție, evaziune fiscală și fraude care afectau interesele financiare ale Uniunii Europene.
În cauza Lin I, CJUE stabilise încă din iulie 2023 că instanțele naționale trebuie să înlăture interpretările care generează un risc sistemic de impunitate pentru fraudele grave împotriva intereselor financiare ale Uniunii.
Înalta Curte a adoptat însă ulterior Deciziile nr. 16/2024 și nr. 37/2024, obligatorii pentru instanțele din România, fără să ceară mai întâi CJUE să clarifice aparentul conflict dintre dreptul european și interpretarea națională.
Acest comportament este sancționat acum în paragraful 234 al hotărârii Lin II. Potrivit CJUE, Înalta Curte avea obligația, ca instanță de ultim grad, să formuleze o întrebare preliminară în loc să impună întregului sistem judiciar propria interpretare.
Lia Savonea nu era încă președinta ÎCCJ la momentul adoptării celor două decizii din 2024. Ea a fost însă una dintre cele mai puternice susținătoare ale tezei potrivit căreia deciziile CCR și standardul național al legii penale mai favorabile trebuie aplicate chiar și atunci când intră în coliziune cu obligațiile europene. În hotărâri pronunțate alături de judecătoarea Adriana Ispas, Savonea a argumentat în favoarea acestei interpretări extinse a prescripției.
Ajunsă la conducerea instanței supreme, Savonea a apărat public abordarea ÎCCJ inclusiv după verdictul Lin II. Instanța supremă a transmis că ar fi aplicat „întotdeauna cu bună-credință dreptul european” și că și-ar fi fundamentat soluțiile pe protecția drepturilor fundamentale.
Explicația intră însă în coliziune directă cu formularea CJUE: interpretarea impusă de ÎCCJ a fost „vădit incompatibilă” cu dreptul Uniunii.
Rețeta Voineag: DNA a retras recursul înainte ca instanța să poată sesiza CJUE
Direcția Națională Anticorupție (DNA), pe vremea când era condusă de Marius Voineag, actual procuror general adjunct, a blocat și ea procesul de sesizare a CJUE.
Într-un dosar judecat în recurs la ÎCCJ, completul a pus în discuția părților posibilitatea sesizării CJUE cu o întrebare privind prescripția. DNA, parte în proces și autoare a recursului, trebuia să transmită un punct de vedere.
În interiorul termenului acordat, DNA nu a trimis opinia solicitată, ci și-a retras recursul. Dosarul a rămas astfel fără obiect, iar completul Înaltei Curți nu a mai putut trimite întrebarea la Luxemburg.
Întrebat în martie 2026, de procurorul CSM, Claudiu Sandu, de ce a fost retrasă calea de atac, șeful DNA, Marius Voineag, a pus decizia pe seama Secției Judiciare a instituției, invocând „autonomia specifică” a acesteia.
Explicația sa a fost contrazisă câteva zile mai târziu chiar de șefa Secției Judiciare, Marinela Mincă. Audiată în fața aceleiași secții a CSM, aceasta a arătat că decizia de retragere a recursurilor aparține procurorului-șef al DNA și a indicat baza legală care îi conferă această atribuție lui Marius Voineag.
Nu era prima controversă de acest tip din mandatul lui Voineag. În iulie 2023, cu doar câteva zile înainte ca CJUE să pronunțe hotărârea Lin I, procurorii de ședință ai DNA au primit o notă prin care li se cerea să solicite încetarea proceselor afectate de deciziile CCR, să nu mai exercite căi de atac și să renunțe la cele deja formulate.
Documentul era semnat de șefa de atunci a Secției Judiciare, Irina Cornelia Munteanu, pusă în funcție în mandatul lui Voineag. Șeful DNA s-a delimitat public și atunci, afirmând că nota reprezenta opinia conducerii Secției Judiciare. Documentul preciza însă că transmitea poziția „conducerii DNA”.
În ambele episoade, rezultatul concret a fost același: procurorilor li s-a cerut să renunțe la instrumentele procesuale prin care dosarele ar mai fi putut fi salvate sau prin care CJUE ar fi putut fi sesizată.
Rețeta Florența: Parchetul General, absent din procedura Lin II
În cazul lui Alex Florența, blocajul a luat forma unui „non-combat” pe vremea când ocupa poziția de Procuror General.
Parchetul General era parte în procesul național din care s-a născut cauza Lin II. După sesizarea CJUE, putea să depună observații scrise direct la Luxemburg și să participe la ședința din 7 octombrie 2025.
Concluziile avocatului general al CJUE arată însă că numai Guvernul României și Comisia Europeană au depus observații scrise și au participat la ședință. Parchetul General nu apare între participanții la procedură.
Întrebat explicit în fața Secției pentru procurori a CSM dacă a transmis punctul de vedere cerut direct de CJUE, Alex Florența a răspuns de două ori afirmativ: „Da, a fost trimis. A fost trimis.”
Ulterior, Parchetul General a explicat că documentul nu fusese transmis CJUE, ci Ministerului Justiției, la solicitarea Agentului Guvernamental. Mai mult, în observațiile depuse de Guvern la Luxemburg nu apare nicio referire la poziția Parchetului General.
Cu alte cuvinte, PICCJ nu și-a susținut oficial punctul de vedere în fața CJUE, deși era parte în proces și deși hotărârea urma să influențeze mii de cauze penale. Instituția nu s-a prezentat nici la ședința de la Luxemburg pentru a apăra interpretarea favorabilă combaterii impunității.
În cazul lui Florența nu se poate vorbi despre blocarea formală a sesizării – cauza ajunsese deja la CJUE. Absența Ministerului Public a slăbit reprezentarea interesului public chiar în cea mai importantă procedură europeană referitoare la efectele prescripției.
„ÎCCJ a încălcat dreptul Uniunii”
Într-un final, demersul Parchetului Curții de Apel Oradea și decizia instanței de a sesiza CJUE au spart acest blocaj. Într-un dosar de evaziune fiscală instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procurorii au susținut necesitatea clarificării conflictului dintre jurisprudența ÎCCJ privind prescripția și dreptul UE. Instanța care judeca dosarul a dispus sesizarea CJUE, deoarece numai instanța de judecată, nu parchetul, poate formula o cerere de decizie preliminară în baza articolului 267 TFUE.
Hotărârea Lin II a înlăturat ambiguitatea pe care Înalta Curte a întreținut-o după verdictul din 2023. CJUE a stabilit că exista un risc sistemic de impunitate și că instanțele române nu puteau fi obligate să urmeze o interpretare națională incompatibilă cu obligațiile europene.
Mai grav pentru prestigiul justiției române este verdictul instituțional: Înalta Curte nu a fost prezentată drept o instanță care a comis o simplă eroare, ci drept o autoritate care „a participat la instaurarea” insecurității juridice și a încălcat articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Consecințele pot fi dintre cele mai serioase. Cooperarea judiciară europeană se bazează pe principiul încrederii reciproce dintre instanțele statelor membre. Mandatele europene de arestare, recunoașterea hotărârilor și cooperarea penală presupun că fiecare sistem judiciar respectă dreptul Uniunii și mecanismul întrebărilor preliminare.
Rămâne de văzut dacă cineva va încerca să repare efectele. Procurorul General are la dispoziție căi extraordinare de atac în condițiile prevăzute de lege. Problema este că instituția, condusă până recent de Alex Florența, a ales să nu participe efectiv la procedura europeană care putea clarifica problema.
Întrebarea este: cum va proceda noul Procuror General, Cristina Chiriac?
