Profesorul dr. Eugenio Polito predă arheologie clasică la Università degli studi di Cassino e del Lazio Meridionale, din 2012.
Prin natura preocupărilor sale, a studiat mai multe monumente și descoperiri arheologice legate de reprezentările în arta romană ale confruntărilor daco-romane de la începutul secolului al II-lea, printre care Columna și Forul lui Traian din Roma.
La finalul lunii iunie a susținut, la București, conferința „Armele dacilor- baza Columnei lui Traian și basorelierurile cu arme din Forul lui Traian”, organizată de Fundația Prietenii Muzeului de Istorie a României (PMIR), cu sprijinul Muzeului Național de Istorie a României și Muzeul Țăranului Român.
Licențiat în 1990 al Università degli studi di Cassino e del Lazio Meridionale din Florența, cu o lucrare de despre „Reliefuri cu reprezentări ale armelor în Italia romană”, apoi doctor „magna cum laudae” al Freie Universität din Berlin, cu o teză despre frizele cu arme antice, prof. dr. Eugenio Polito manifestă, în cercetările sale, un interes pentru arta greacă și romană, cu accent pe inconografia triumfală.
A acordat „Independent news” un interviu în exclusivitate.
Independent news: Profesore Polito, vizita din luna iunie a fost prima vizită sau în România?
Eugenio Polito: Categoric. A fost prima. A fost o mare șansă să vizitez România, pentru că știu că am fost în Bulgaria, de exemplu, am fost în alte țări, în Polonia și în Rusia, dar niciodată în România. Așa că a fost prima dată când am fost pe malul Mării Negre.
Care a fost scopul vizitei dumneavoastră în România?
Un bun prieten m-a contactat acum câțiva ani la Roma m-a întrebat despre ruinele din Roma. Ne-am întâlnit în Forum Romanum, ne-am plimbat, am discutat și, apoi, mi-a spus că ar trebui să vin la București și să țin o conferință despre istoria Imperiului Roman. Armele dacilor reprezentate la Roma, în special pe Columna lui Traian, reprezintă un subiect care nu a fost studiat temeinic până acum. Am fost foarte fericit când am fost invitat de Fundația Prietenii Muzeului de Istorie a României (FPMIR) să susțin o conferință chiar pe această temă la București. Îi felicit pe prietenii din Fundație pentru munca extraordinară pe care o fac pentru a stârni interesul față de colecțiile și piesele de mare valoare ale Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) și să ajute ca expozițiile permanente sau temporare ale Muzeului să devină mai accesibile și mai cunoscute pe plan local, național, dar și peste hotare. Am stat cinci – șase zile în România și plănuiesc să mă întorc pentru că îmi place țara.
Vizită la Adamclisi
Ați vizitat monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi? Cum a fost pentru dvs. să vedeți acele locuri?
Fascinant. Peisajul, Dobrogea are ceva care îmi amintește de părți din Italia, de nordul Apuliei. Monumentul este incredibil și, chiar dacă a fost reconstruit din motive politice, efectul asupra vizitatorului este mare, pentru că domină un peisaj larg, nu departe de Dunăre. Apoi există un muzeu în sat, unde poți vedea piesele originale din monumentul inițial, construit de romani. Totul este bine întreținut, Un pic singuratic, fără turiști, pentru că e greu să aduci oameni acolo…
Lipsa infrastructurii…
Da, dar monumentul merită un efort, merită să ajungi acolo, merită păstrat într-o stare bună. Monumentul, a fost restaurat recent, deci nu este abandonat.
De ce este acest monument important pentru istoria antică, pentru istoria comună a romanilor și dacilor?
Ei, bine, este unul dintre puținele monumente mari dedicate unor victorii ale romanilor de pe tot teritoriul Imperiului Roman. Alte exemple de astfel de monumente sunt cel ridicat de Pompei în Pirinei, la granița dintre Franța și Spania, în prima jumătate a secolului I î.Hr, sau monumentul ridicat de Augustus în sudul Franței, la Turbie, Tropaeum alpium. Acesta a fost, de asemenea, restaurat de francezi. Apoi este Tropaeum Traiani din România, o realizare impresionantă, un semn că această ultimă expansiune dincolo de Dunăre a fost foarte importantă pentru Imperiul Roman.
De aceea Traian a vrut să marcheze această prezență la nord de Dunăre într-un mod aparte. Este un punct de intersecție a triburilor de bastarnae germani și de daci. Un punct de reper cu o semnificație foarte puternică pentru ideea romană de imperiu. Prin bătălia dată la Adamclisi războiul s-a întors în favoarea romanilor, care au efectuat ultima mare cucerire a unui teritoriu, Dacia. Războaiele ulterioare ale romanilor au fost împotriva unor populații care au presat să intre în Imperiu.
Istorie daco-romană
În România, avem foarte multe dezbateri cu privire la rolul dacilor în istoria noastră, multe dintre ele ideologizate, politizate și, prin urmare, alterate. Aș vrea să vă întreb cât de importanți au fost dacii pentru Imperiul Roman în contextul istoric de atunci și, poate, din perspectivă geostrategică?
Trebuie să spunem mai întâi de toate că vorbim dintr-o perspectivă imperialistă. Dacă mă întrebați pe mine, din punctul de vedere al romanilor, Dacia era o țară foarte bogată, din punct de vedere agricol și al metalelor prețioase, aur, argint. Dacia a fost ultima mare pradă cucerită de romani. A fost, desigur, o problemă economică. Înainte de Traian, romanii nu au reușit să cucerească dincolo de marele fluviu, Dunărea. A încercat Domițian, fără succes, să extindă granițele Imperiului în această regiune, cu câteva decenii înainte. Traian a reușit pentru că era foarte bine organizat, avea o mașinărie de război perfectă. Columna lui Traian există pentru a ne arăta cum romanii s-au organizat fantastic pentru a cuceri Dacia. Pe acest teritoriu trăiau mai multe populații: dacii, aliații lor, sarmații, roxolanii, germanii bastarnae. Unii dintre ei au făcut înțelegeri cu romanii, pentru că au înțeles că nu există alternativă la puterea romană. În ciuda devastărilor romane, populația nu a fost exterminată ca în alte locuri, Dacia a devenit o adevărată provincie a Imperiului Roman, cu o cultură mixtă. Satele dacilor au devenit orașe romane. Sarmizegetusa e un exemplu. A fost un experiment imperialist. După cucerire a existat o dezvoltare a acestui teritoriu, a regiunii balcanice.
Statui de daci
Ați vorbit în conferința de la București despre armele dacilor reprezentate pe Columna lui Traian, unul dintre cele mai importante monumente ale istoriei noastre. O dovadă că suntem legați de civilizația romană, occidentală. În Italia sunt în prezent multe statui de daci, din materiale de calitate, scumpe. Cât de importanți erau dacii pentru romani? Sunt aceste statui dovezi ale importanței lor sau sunt simple gesturi de respect față de, știu eu, curajul lor?
Majoritatea statuilor de daci din Italia provin din Forumul lui Traian, chiar și cele din Florența, Napoli sau alte locuri din Italia. Așadar, ele aparțin unui proiect pictural și sculptural foarte specific. Forumul lui Traian are un strămoș, Forumul lui Augustus. În Forumul lui Augustus, în același loc unde au fost puse statuile dacice, găseai statui de femei din Grecia, copiate de pe Acropolele din Atena. Cariatidele. Augustus era la începutul Imperiului și nu a vrut să lase semne evidente de forță militară. În schimb, Traian a fost cel care a adus Imperiul la ultimele sale granițe. El a decis, sau arhitectul său, Apollodorus din Damasc a decis să pună aceste minunate statui de daci,foarte fine, făcute din materiale scumpe, marmură albă, roșie etc.
Foarte frumoase, într-adevăr. Am văzut una la Florența, în Giardini di Boboli.
Ceea ce impresionează, în comparație cu alte statui de barbari, este faptul că statuile de daci au un aer demn. Daci au o demnitate evidentă, în comparație cu barbarii din triburile celtice, de exemplu, care sunt reprezentați în genunchi.
Cum explicați asta?
Cred că are legătură cu rolul pe care dacii l-au jucat în construcția unui imperiu multicultural. Imperiul Roman. Un imperiu în care cel mai important lucru era ca triburile cucerite să respecte puterea romană. Un imperiu, însă, în care fiecare provincie avea posibilitatea de a se dezvolta în interiorul său, păstrându-și religia, respectând-o pe cea romană și onorând cultul împăraților.
Statuile dacilor din Forumul lui Traian ar fi trebuit să fie un model pentru toate triburile din Imperiu. Chiar dacă ești un dușman feroce al Romei, dacă dacă dacă ai luptat împotriva Romei, dar apoi faci o înțelegere cu Roma, poți face parte din Imperiu, poți să-ți păstrezi demnitatea. Nu a scris nimeni astfel de lucruri. Eu doar îmi imaginez cum ar fi putut fi. De ce sunt statuile astea acolo, de ce sunt atât de multe.
„Sica”, sabia dacilor
Pentru că sunteți un expert în arme, a existat un transfer de know how între daci și romani? Au preluat ceva romanii de la daci?
Cred că romanii au fost foarte impresionați în special de o armă, sica, sabia dacă, scurtă și curbată. Nu sunt sigur că au folosit-o cu adevărat, dar au învățat cum să lupte împotriva ei. Probabil o respectau, pentru că este reprezentată de multe ori pe Columna lui Traian. A fost o armă foarte eficientă, cu siguranță. Sica era cea mai periculoasă armă în uzul dacilor.
Nu cred că a existat un transfer de know how din acest spațiu, dar, probail, romanii au învățat câte ceva de la cavaleria roxolană dacă, descrisă pe Columna lui Traian. O cavalerie foarte grea, cu armuri care acopereau și picioarele, o cavalerie împrumutată și de daci.
Din perspectiva unui istoric care a vizitat România, țara noastră face suficient pentru promovarea și consolidarea relației cu Italia, a istoriei celor două țări?
În arheologie, de exemplu, îl avem pe regratatul Dinu Adameșteanu, marele arheolog român. Fiecare arheolog italian care s-a ocupat de sudul Italiei îl venerează pe Dinu Adameșteanu. A fost o personalitate extraordinară.
Trebuie să facem mai mult?
Da. Să faceți cunoscut ce reprezintă cu adevărat România. O țară cu o istorie impresionantă.
Mulțumesc pentru interviu.
A fost o plăcere.
