România intră într-o perioadă de șase luni care poate redefini relația sa militară cu Statele Unite și, implicit, arhitectura de securitate de pe Flancul Estic. Pentagonul a lansat oficial evaluarea prezenței militare americane în Europa, un proces care nu se limitează la inventarierea trupelor și bazelor, ci urmărește să stabilească în ce măsură fiecare aliat european este pregătit să preia responsabilitatea propriei apărări convenționale.
Procesul a fost anunțat de subsecretarul american al Apărării pentru politică, Elbridge Colby, principalul promotor al conceptului „NATO 3.0”. Potrivit oficialului american, evaluarea trebuie să asigure că Alianța se îndreaptă „rapid și ireversibil” către un model în care Europa își asumă responsabilitatea principală pentru apărarea sa convențională. Revizuirea poate conduce la o restructurare majoră a efectivelor, capabilităților și misiunilor americane de pe continent. (Sursa: Stars and Stripes)
Pentru România, momentul este cu atât mai important cu cât președintele Nicușor Dan a decis trimiterea în Statele Unite a unei delegații formate din consilierul prezidențial pentru securitate națională, Marius Lazurca, și șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad. Cei doi urmează să discute cu reprezentanți ai administrației Trump și ai Congresului despre incidentele provocate de dronele rusești și despre securitatea regiunii Mării Negre.
Generalul-maior în rezervă Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est al NATO, consideră foarte probabil ca delegația română să aibă discuții la Pentagon inclusiv cu Elbridge Colby. Vizita are loc exact în momentul în care Washingtonul începe să măsoare nu declarațiile politice ale aliaților, ci contribuția lor militară efectivă.
Mai mult decât alocări din PIB
Criteriile detaliate ale evaluării nu au fost publicate integral de Pentagon. În analiza generalului Dorin Toma (foto), auditul va urmări însă cel puțin patru dimensiuni operaționale: accesul forțelor americane la baze și în spațiul aerian, respectarea angajamentelor financiare, achiziția unor capabilități militare relevante și capacitatea industrială și societală de susținere a unui conflict prelungit.
Primul test privește libertatea de acțiune a Armatei americane. Pentagonul va analiza dacă acordurile bilaterale garantează accesul rapid la baze, porturi și aeroporturi, precum și drepturile de survol în situații de criză. Războiul cu Iranul a amplificat nemulțumirea Washingtonului față de aliații care au criticat operațiunile americane sau au restricționat folosirea bazelor și a spațiului lor aerian. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a legat explicit acest comportament de evaluarea prezenței militare din Europa. (Sursa: Reuters)
La acest capitol, România pornește cu un avantaj. Bucureștiul nu a impus restricții semnificative de acces sau de survol, iar în martie a aprobat staționarea unor avioane americane de realimentare și a unor echipamente de supraveghere și comunicații prin satelit pentru operațiunile legate de Iran. România găzduiește, de asemenea, sistemul antirachetă de la Deveselu și aproximativ 1.000 de militari americani, alături de alte câteva mii de militari NATO. (Sursa: Reuters)
Poziția geografică, baza de la Mihail Kogălniceanu, Deveselu, Portul Constanța și accesul la Marea Neagră păstrează România în categoria aliaților utili operațional. În plus, implicarea în coridorul energetic vertical sud–nord poate consolida rolul țării ca nod strategic între Marea Neagră și Europa Centrală, consideră gl. Toma.
Dar loialitatea politică și geografia nu mai sunt suficiente. Washingtonul a început deja să reducă anumite contribuții militare în Europa și cere aliaților să transforme avantajele geografice în capacitate proprie de apărare.
Promisiunile bugetare vor fi comparate cu execuția reală
Al doilea criteriu este ritmul creșterii cheltuielilor pentru apărare. La summitul de la Ankara, Aliații au reconfirmat obiectivul de a ajunge până în 2035 la cheltuieli totale de 5% din PIB: cel puțin 3,5% pentru apărarea propriu-zisă și până la 1,5% pentru infrastructură critică, mobilitate militară, securitate cibernetică și reziliență. (Sursa: Declarația summitului NATO de la Ankara)
Problema României nu este lipsa angajamentelor, ci diferența dintre alocările anunțate și banii cheltuiți efectiv. Deși Bucureștiul și-a asumat politic un nivel de cel puțin 2,5% din PIB, execuția efectivă a rămas în ultimii ani sub ambiția declarată.
„În cadrul acestui audit, Pentagonul probabil va taxa dur diferența dintre promisiunile politice și cheltuielile efective pentru apărare”, avertizează generalul Dorin Toma.
Washingtonul nu va urmări numai valoarea bugetului înscrisă în lege, ci contractele semnate, echipamentele livrate, muniția intrată în depozite și unitățile care au devenit efectiv operaționale. Altfel spus, banii anunțați, dar necheltuiți, nu vor putea fi prezentați drept o contribuție reală la apărarea Alianței.
Achizițiile blocate și golurile din apărarea antiaeriană
Al treilea test privește structura cheltuielilor și rezultatele programelor de înzestrare. SUA nu mai acceptă ca majorarea bugetelor militare europene să fie absorbită predominant de salarii, pensii și cheltuieli administrative. Accentul cade pe capabilități care pot fi folosite imediat într-un conflict de mare intensitate: apărare antiaeriană și antirachetă, sisteme antidronă, muniție, artilerie, logistică, comunicații și război electronic.
România este vulnerabilă tocmai în aceste domenii. Pătrunderile repetate ale dronelor rusești în spațiul aerian național au expus limitele sistemului de supraveghere și reacție. Delegația trimisă la Washington va trebui să explice nu doar ce ajutor solicită Bucureștiul, ci și ce măsuri concrete a adoptat pentru a elimina aceste vulnerabilități.
Generalul Dorin Toma atrage atenția și asupra întârzierilor unor programe majore. Potrivit acestuia, faza a treia a programului „Piranha 5” nu a fost contractată, iar relația dintre General Dynamics și Ministerul Apărării a fost marcată de un schimb dur de mesaje. România cumpără vehicule Piranha 5 în baza programului lansat în 2018, care prevedea livrarea și producția locală a până la 227 de blindate, într-un contract de peste un miliard de dolari.
Și programul pentru noul armament individual de infanterie, asociat companiei SIG Sauer, ar fi blocat. Dacă întârzierile continuă, avertizează generalul, există riscul ca militarii români să nu primească nici până în 2030 o armă individuală modernă.
Aceste exemple pot conta în evaluarea americană deoarece arată distanța dintre strategii și capacitatea administrației românești de a încheia și implementa contracte.
Industria de apărare, adevăratul test al „NATO 3.0”
Al patrulea criteriu este capacitatea industrială. Noul model promovat de Washington presupune că aliații europeni trebuie să poată susține un război convențional prelungit fără să depindă permanent de depozitele și liniile de producție americane.
Summitul de la Ankara a pus accentul pe creșterea producției de muniție, interceptori, drone și alte sisteme critice. NATO a anunțat achiziții noi de peste 50 de miliarde de dolari și extinderea capacității colective de producție.
România rămâne însă predominant un cumpărător, nu un producător important. Bucureștiul solicită constant o prezență aliată mai consistentă și garanții suplimentare pentru Marea Neagră, fără să fi demonstrat încă faptul că poate produce la scară relevantă muniție, drone, sisteme antidronă și componente militare.
Mesajul noii administrații americane este că Aliații trebuie să își cumpere și să își producă singuri o parte semnificativă a capabilităților defensive. Sprijinul SUA nu dispare, dar nu mai poate înlocui permanent investiția, industria și voința politică a statului aliat.
Portul Constanța și reziliența la atacurile hibride
Conceptul „NATO 3.0” include capacitatea statelor de a rezista atacurilor cibernetice, sabotajului, dezinformării și loviturilor asupra infrastructurii critice.
Pentru România, obiective precum Portul Constanța, rețelele energetice, nodurile feroviare și rutiere și infrastructura digitală au o valoare militară directă. Ele trebuie protejate, reparate și menținute în funcțiune inclusiv în condiții de război.
În această logică, cei 1,5% din PIB destinați securității în sens larg nu reprezintă o portiță contabilă, ci trebuie transformați în securitate cibernetică, infrastructură de transport cu utilitate militară, energie, protecție civilă și continuitatea instituțiilor statului.
Șase luni în care România trebuie să dovedească, nu doar să promită
România intră în audit cu câteva atuuri importante (poziția la Marea Neagră, accesul oferit armatei americane, Deveselu, Mihail Kogălniceanu, Portul Constanța și o orientare politică ferm pro-americană), dar și cu vulnerabilități importante (execuție bugetară sub promisiuni, programe de achiziții întârziate, apărare antidronă insuficientă și o industrie militară incapabilă încă să susțină un conflict de durată).
Statele Unite nu sunt interesate doar ca România să fie un aliat loial, ci unul capabil. Aceasta este esența evaluării care începe la Pentagon. De răspunsul la această întrebare poate depinde configurația viitoare a prezenței militare americane în România.
Delegația care merge la Washington trebuie să prezinte argumente convingătoare, dincolo de declarații de atașament față de parteneriatul strategic: calendare, contracte, capacități și garanții că Bucureștiul își va respecta, de această dată, angajamentele.
