Un raport academic intitulat „Red Flags: Russian Oil Tradecraft in the Mediterranean Sea” – publicat în U.S. Naval Institute Proceedings în iunie 2024, identifică cu maximă acuratețe existența une zone în care se efectuează operațiuni de încărcare-descărcare navă-la-navă (STS, ship-to-ship) a petrolului rusesc, în largul coastei Constanței, la aproximativ 500 de metri în afara apelor teritoriale românești.
Dacă luăm în considerare coordonatele zonei STS (43.978°N, 28.973°E) rezultă că zona se întinde între 22,7 km distanță de țărmul românesc (500m de la limita apelor teritoriale de 22,2km) și aprox. 30-35 km. Zona este în interiorul zonei contigue românești, care se întinde până la 24 mile marine/44,4 km.
Zona este intens supravegheată de autoritățile navale române, civile și militare, deoarece în apropiere se află zăcămintele de gaz din Marea Neagră. Este, deci, puțin probabil ca existența zonei STS să fie o necunoscută pentru statul român.
Raport
Raportul îi are drept autori pe Giangiuseppe Pili, Alessio Armenzoni, Gary Kessler și se bazează pe date de la Lloyd’s List Intelligence, Windward și imagini satelitare ale Agenției Spațiale Europene, din perioada februarie 2023 – februarie 2024.
„Războiul din Ucraina și sancțiunile internaționale rezultate au afectat Rusia suficient de mult încât aceasta a fost nevoită să își schimbe politicile economice principale. Economia rusă a trecut de la o economie pe timp de pace la una pe timp de război și, prin urmare, produsul intern brut (PIB) al Rusiei a înregistrat o creștere de 5,5% în al treilea trimestru al anului 2023.
O componentă importantă a acestei redresări economice sunt veniturile din petrol și gaze. Lacunele sancțiunilor, împreună cu ingeniozitatea Rusiei, au ajutat națiunea să eludeze dreptul internațional și să mențină creșterea economică. Rusia a continuat să exporte petrol cu obstacole minime, iar aceste venituri sunt canalizate către complexul militar-industrial pentru a finanța conflictul din Ucraina.
Rusia a redirecționat fluxurile de petrol către națiuni precum China și India, iar acest petrol ajunge în cele din urmă în țările occidentale, după ce este rafinat. Având în vedere că prețul la râul Ural depășește plafonul de preț de 60 de dolari începând cu 11 iulie 2023, există o nevoie sporită de a evalua respectarea sancțiunilor.
Mass-media occidentale a relatat despre o așa-numită flotă din umbră, responsabilă de o serie de operațiuni dubioase pe mare și capabilă să transporte petrol sancționat. Transferurile de la navă la navă (STS) rămân un aspect semnificativ al contrabandei cu petrol rusesc, la fel ca alte operațiuni conduse de stat.
Operatorii de petroliere pot ascunde originea petrolului de la bord și pot evita inspecțiile sau respectarea sancțiunilor efectuând transbordări de petrol în larg. Prin urmare, nu există nicio responsabilitate, de exemplu, în caz de dezastru ecologic. Acestea sunt manevre tipice, deja identificate în trecut ca steaguri roșii. Unde există voință, există și cale, iar unde există o cale (maritimă), există ruși.
Mai multe locații adăpostite în apele internaționale au fost identificate ca ape puțin adânci unde este posibil ca petrolul rusesc să fie transferat în siguranță către alte nave: Ceuta (lângă Spania), Hurd’s Bank (lângă Malta) și Golful Laconia (lângă Grecia) sunt principalele centre de transbordare maritimă în Marea Mediterană, deși există și alte câteva situri în jurul Mediteranei și al emisferei estice. Evadarea sancțiunilor prin transferuri STS ilicite a fost documentată și în Venezuela, Iran și Coreea de Nord.
Constatările sugerează existența unui sit STS, anterior mai puțin cunoscut, legat de petrolul rusesc, în largul coastei Constanței, la aproximativ 500 de metri în afara apelor naționale românești.
HARTA ZONELOR DE PE GLOB UNDE AU LOC OPERAȚIUNI DE TRANSBORDARE A PETROLULUI RUSESC
Raportul vorbește de o așa-numita „Navă C”, o navă învechită, implicată în prezent în transportul de petrol rusesc. Petrolierul provenea de la un terminal petrolier din Rusia.
Detaliile traseului său dezvăluie mai multe anomalii, inclusiv faptul că aceasta zăbovește adesea în Marea Neagră, chiar în afara apelor teritoriale ale României.
Petrolierul este asigurat de o companie occidentală pentru o posibilă răspundere în caz de deversare de petrol.
În plus, nava este deținută de o entitate cu o singură navă, situată într-o clădire rezidențială dintr-o suburbie din Orientul Mijlociu și operată de o firmă care supraveghează alte șapte petroliere vechi.
Se crede că „nava” C a încărcat petrol atunci când amestecul Urals a fost tranzacționat de la 63 la 66 de dolari pe baril. Imaginile din satelit de la Sentinel-2 arată o posibilă transbordare STS între „nava C” și o altă navă – nava D – care este adesea observată în aceeași zonă.
Conform datelor AIS, pescajul navei C a scăzut, indicând faptul că este posibil ca aceasta să fi descărcat petrol. Este posibil ca petrolul să fi fost achiziționat sub limita maximă și să fi îndeplinit toate standardele și certificările necesare. În acest caz, transferul ar fi putut fi regulat – deși pot exista îndoieli, deoarece prețurile la Munții Ural au depășit pragul din iulie 2023.
ZONA DE TRANSBORDARE SHIP-TO-SHIP A PETROLULUI RUSESC DIN LARGUL COASTELOR ROMÂNIEI, PREZENTATĂ ÎNTR_UNA DIN IMAGINILE SENTINEL-2
Perimetre cu gaz
Revenind la zona STS (marcată pe harta de mai jos printr-un punct roșu), „Independent news” a estimat că aceasta (a cărei granițe estice este situată la aprox. 30-35 km de Constanța) se află în apropierea perimetrelor XIX Neptun Shallow, EX Luceafărul și XV Midia, care adăpostesc zăcăminte de gaz. Primul perimetru este operat/deținut de OMV Petrom, al doilea și al treilea de Black Sea Oil & Gas (BSOG). Ele sunt plasate în Zona Economică Exclusivă (ZEE) a României, care se întinde până la 200 mile marine/ 370,4 km de coastă.
Referitor la câmpurile de producție din perimetrul XV Midia, platforma Ana este situată la aproximativ 120 km în largul Mării Negre românești, iar zăcămintele Ana și Doina se află la 110 km est de Constanța. Gazul ajunge la țărm printr-o conductă de 121 km subacvatică plus 4,5 km terestră.
De asemenea, zona STS este de aproximativ cinci ori mai aproape de țărm decât perimetrul Neptun Deep. Perimetrul XIX Neptun Deep este situat la aproximativ 160 km de coasta României, în ape cu adâncimi între 100 și 1.000 m, acoperind o suprafață de aproximativ 7.500 km². Este poziționat mult mai spre larg și mai la sud-est, vecin cu perimetrele Trident și Est Rapsodia, spre granița maritimă cu Bulgaria.
Drepturile și obligațiile României în zona contiguă
Într-o investigație publicată sâmbătă, 15 august 2026, „Independent news” a scris că, între 1 februarie 2025 și 10 aprilie 2025, petrolierul Celine/Seal/Onyx (IMO: 9252400), care se afla la acel moment pe lista de sancțiuni a Statelor Unite ale Americii, a fost în derivă în zona contiguă (în afara apelor teritoriale) română și bulgară, în zona STS indicată de raportul academic sus-menționat. Informația a fost confirmată pentru „Independent news” de ministrul Apărării, Radu Miruță.
Portalul singaporez cu traseele navelor de pe întreg globul, Magicport.ai, susține însă că, pe 28 martie 2025, nava se afla în Portul Mangalia, de unde a plecat într-o direcție necunoscută, la ora 21.20.
Cel mai probabil „nava C”, menționată în raport, este diferită de petrolierul „Celine”, deoarece, în perioada în care a fost efectuat studiul academic (feb. 2023- feb. 2024), acesta se numea „Onyx”. Existența unei zone în care au loc operațiuni STS cu petrol rusesc, în largul coastelor românești, poate fi însă un indiciu că „Celine” efectua operațiuni similare, care au fost ignorate sau, mai grav, ascunse de autoritățile române.
„Independent news” a solicitat puncte de vedere tuturor instituțiilor care, potrivit legii, puteau lămuri situația petrolierului „Celine/Seal/Onyx”. MApN, Garda de Coastă și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF) nu au menționat în niciun moment, în răspunsurile pentru publicația noastră, existența unei zone de transbordare STS a petrolului rusesc în zona contiguă a României.
Citește și:
EXCLUSIV | Cum au ignorat autoritățile române petrolierul Celine/Seal/Onyx, deși nava era sub sancțiunile SUA împotriva Iranului și transporta țiței rusesc
Deși legislația internă și internațională permitea intervenția autorităților române pentru „prevenirea și sancționarea încălcărilor legilor vamale, fiscale, de imigrație și sanitare”, acestea nu au făcut absolut nimic. Atitudinea autorităților este discutabilă, având în vedere că în zona STS se derulau operațiuni ilegale, iar statul român trebuia să verifice dacă se săvârșesc infracțiuni, cum ar fi mascarea originii țițeiului.
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a confirmat, pentru „Independent news”, că autoritățile române aveau dreptul legal să verifice petrolierul Celine/Seal/Onyx (IMO: 9252400) „în anumite domenii limitate”.
Competența este strict limitată la patru categorii (vamal, fiscal, imigrație, sanitar) și doar pentru infracțiuni comise sau care urmau să fie comise pe teritoriul român sau în apele teritoriale.
Zona contiguă este o zonă maritimă aflată dincolo de marea teritorială a unui stat, unde acel stat poate exercita anumite controale pentru a preveni sau sancționa încălcări ale legilor sale.
Conform Convenției ONU asupra dreptului mării, zona contiguă se întinde până la 24 de mile marine de la liniile de bază ale coastei; include marea teritorială (care are până la 12 mile marine) plus încă 12 mile; iar statul nu are suveranitate deplină aici, dar poate controla aspecte legate de vamă, fiscalitate, imigrație, sănătate publică.
Legea 17 din 7 august 1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale şi al zonei contigue ale României, publicată în Monitorul Oficial nr. 99 din 9 august 1990, prevede că:
„Art. 6
Zona contigua a României este fîşia de mare adiacenta marii teritoriale care se întinde spre largul marii pînă la distanta de 24 mile marine, masurata de la liniile de baza stabilite în art. 1.
Art. 7
În zona sa contiguă, România exercita controlul pentru prevenirea şi reprimarea incalcarilor, pe teritoriul sau, a legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat.”
Articolul 33 din Convenția ONU asupra Dreptului Mării (UNCLOS – United Nations Convention on the Law of the Sea) stabilește exact aceleași competențe pentru zona contiguă: prevenirea și sancționarea încălcărilor legilor vamale, fiscale, de imigrație și sanitare.
Garda de Coastă este structura Inspectoratului General al Poliției de Frontieră (IGPF), din subordinea Ministerului Afacerilor Interne (MAI) care are atribuții privind supravegherea frontierei maritime a României; supravegherea mării teritoriale, zonei contigue și zonei economice exclusive din Marea Neagră; controlul trecerii frontierei în porturile maritime; prevenirea și combaterea contrabandei, migrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere; operarea Sistemului Integrat de Supraveghere Maritimă (SCOMAR).
Poziția MAE
„În zona contiguă a României navele sub pavilionul altor state beneficiază de libertatea de navigație și sunt supuse, ca regulă generală, jurisdicției statului de pavilion; România poate exercita jurisdicția asupra acestor nave doar în anumite domenii limitate, indicate în Convenția de la Montego Bay privind Dreptul Mării. Reglementările specifice privind zona contiguă sunt cuprinse în art. 33 al acestei Convenții”, precizează MAE în răspunsul pentru „Independent news”. (VEZI MAI SUS CONȚINUTUL ART. 33 DIN UNCLOS).
MAE mai confirmă că, în perioada 01.02.2025 – 10.04.2025, nava Celine/Seal/Onyx (IMO: 9252400) era supusă sancțiunilor unilaterale din partea SUA, dar precizează că acestea „nu au caracter obligatoriu pentru România, iar autoritățile române nu au responsabilități în legătură cu implementarea măsurilor restrictive adoptate de alte state.”
De menționat că UE a trecut petrolierul „Celine/Seal/Onyx” pe lista de sancțiuni abia în octombrie 2025.
„România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, se aliniază și aplică regimurile de măsuri restrictive adoptate de UE în raport cu Republica Islamică Iran. În prezent, acestea includ regimul privind proliferarea nucleară și activitățile nucleare ale Iranului, regimul privind încălcările grave ale drepturilor omului în Iran și regimul instituit ca urmare a sprijinului militar acordat de Iran Federației Ruse în războiul de agresiune împotriva Ucrainei, ulterior extins și în legătură cu sprijinul acordat unor grupări armate din Orientul Mijlociu și din regiunea Mării Roșii.
În acest context, România participă la aplicarea și respectarea măsurilor restrictive adoptate la nivelul Uniunii, inclusiv prin punerea în aplicare a înghețării fondurilor și resurselor economice, a interdicțiilor de călătorie și a altor măsuri prevăzute de actele juridice relevante”, a punctat MAE.
Practic, MAE susține că România nu era obligată legal să intervină. Art. 33 din UNCLOS spune explicit „coastal State may exercise the control”/ „România exercită controlul”. Nu este, deci, un verb imperativ. În plus, competența este strict limitată la patru categorii (vamal, fiscal, imigrație, sanitar) și doar pentru infracțiuni comise sau care urmau să fie comise pe teritoriul român sau în apele teritoriale. Nu se aplică tuturor navelor suspecte care traversează zona contiguă. O navă aflată în derivă, fără dovezi de contrabandă, evaziune fiscală, imigrație ilegală sau risc sanitar legat de România, nu declanșează automat acest drept.
În afara apelor teritoriale, o navă sub pavilion străin beneficiază, ca regulă, de libertate de navigație; abordarea/interceptarea ei de către alt stat, decât cel de pavilion, necesită un temei juridic specific (piraterie, sclavie, emisie radio neautorizată, navă fără naționalitate, sau un tratat explicit).
Dezvăluirile PRO TV
Informații despre astfel de operațiuni STS în largul coastelor românești au apărut public, în premieră, în emisiunea „România, te iubesc!”, de la PRO TV. Reportajul „Embargou cu scurgeri”, semnat de Cosmin Savu, despre transferurile STS din largul coastelor românești, a fost publicat online la 9 februarie 2026.
Reportajul a dezvăluit că două petroliere, Kolente și Ocean Aglaia, au fost monitorizate efectuând un posibil transfer STS la aproximativ 30 km de litoralul Constanței. Ambele aveau legături recente cu porturi rusești. Kolente se numise anterior PM Bradley și mai fusese identificat la operațiuni STS în 2025.
Autoritatea Navală Română a declarat că primise, din mai 2022, aproximativ 1.200 de notificări privind operațiuni STS. Directorul desemnat al Gărzii de Coastă, Alexandru Oae, a afirmat că navele nu fuseseră inspectate, deoarece notificaseră operațiunile conform MARPOL. Reportajul PRO TV a susținut că ANR și Garda de Coastă s-au limitat la verificarea notificărilor și nu au controlat fizic navele.
Anterior, PRO TV a abordat subiectul și în reportajul din 21 septembrie 2025, unde prezenta o întâlnire între nava turcească HavvAna și petrolierul rusesc Akar West; staționarea navelor la limita mării teritoriale și în zona contiguă; legăturile acestora cu transportul produselor petroliere din porturile rusești.
