Un raport oficial publicat de U.S. Government Accountability Office, instituția supremă de audit a Statelor Unite, scoate la iveală dimensiunea reală a expunerilor toxice din timpul serviciului militar.
În aprilie 2026, autoritățile americane estimau că aproximativ 3,2 milioane dintre cei 6,8 milioane de veterani evaluați începând din anul 2022 – aproape 48% – aveau consemnată cel puțin o posibilă expunere toxică militară.
Nu înseamnă că aproape jumătate dintre veteranii americani sunt bolnavi din cauza serviciului militar. Nu fiecare expunere a provocat automat o afecțiune.
Înseamnă însă că statul american recunoaște că expunerile toxice militare nu sunt cazuri izolate, invenții sau simple presupuneri ale unor veterani. Sunt o problemă medicală și socială de mari proporții, care trebuie identificată, documentată și tratată.
Americanii recunosc că evidențele oficiale pot fi incomplete
Departamentul Apărării și Department of Veterans Affairs (VA) au creat sistemul Individual Longitudinal Exposure Record – ILER.
În acest dosar individual sunt reunite informații despre locurile în care militarul a fost dislocat, unitățile în care a servit, bazele militare, monitorizările de mediu, factorii de risc cunoscuți și eventualele incidente de expunere.
Datele sunt folosite pentru luarea deciziilor medicale, supravegherea sănătății, cercetare și soluționarea cererilor de despăgubire. Din martie 2026, militarii activi își pot consulta și completa dosarele, iar, din octombrie 2026, veteranii vor avea posibilitatea să solicite eventuale corecturi.
Autoritățile americane recunosc deschis că evidențele istorice pot fi incomplete, dar răspunsul lor nu este negarea expunerii, cum se întâmplă în România, ci completarea și corectarea informațiilor.
În acest fel, statul își asumă responsabilitatea pentru oamenii pe care i-a trimis în război.
VA transformă evidența expunerii în sprijin concret
Department of Veterans Affairs – VA este instituția federală care oferă veteranilor servicii medicale, evaluări specializate, tratament, monitorizare și prestații pentru dizabilitățile legate de serviciul militar.
Prin PACT Act, accesul la servicii medicale și beneficii a fost extins pentru veteranii expuși la „burn pits” (gropi de ardere a deșeurilor), Agent Orange și alte substanțe toxice. Legea a adăugat peste 20 de afecțiuni prezumate ca fiind legate de anumite expuneri și a impus VA să ofere evaluări privind expunerile toxice veteranilor înscriși în sistemul său medical.
Pentru anumite afecțiuni și misiuni, veteranul american nu mai este obligat să demonstreze singur că boala a fost provocată de serviciul militar. Dacă militarul îndeplinește condițiile stabilite de lege, legătura este prezumată.
VA oferă evaluări gratuite pentru posibilele probleme de sănătate pe termen lung, îngrijiri medicale și indemnizații pentru dizabilitate. În anumite situații, și urmașii veteranilor pot beneficia de prestații.
Există programe și structuri specializate pentru:
- expuneri la burn pits și alte pericole aeropurtate;
- urmărirea veteranilor expuși la uraniu sărăcit;
- fragmente metalice rămase în organism;
- boli și leziuni asociate războaielor;
- evaluarea complexă a expunerilor militare;
- cercetarea efectelor pe termen lung.
VA are inclusiv un Airborne Hazards and Burn Pits Center of Excellence, un program de urmărire pentru expunerea la uraniu sărăcit și evaluări medicale de mediu pentru veteranii care au îngrijorări legate de expunerile din timpul serviciului.
Veteranii înscriși în sistemul medical al VA sunt reevaluați în privința expunerilor cel puțin o dată la cinci ani. Sunt întrebați despre „burn pits”, pulberi, fum, radiații, substanțe chimice și alte pericole întâlnite în timpul serviciului. Răspunsurile sunt introduse în dosarul medical și pot conduce către resurse clinice și evaluări suplimentare.
Militarii români au respirat același aer cu americanii
Militarii români au fost dislocați alături de militarii americani în Irak și Afganistan. Au locuit și au lucrat în aceleași baze și în aceleași medii operaționale.
Praful ridicat de vehicule, fumul arderilor, emisiile burn pits, particulele rezultate din explozii, incendiile, tehnica militară distrusă și solul contaminat au afectat și militarii din contingentele românești.
Cu toate acestea, după revenirea din misiune, militarii români se confruntă cu un tratament instituțional radical diferit.
În Statele Unite, expunerile sunt identificate, înregistrate și corelate cu sănătatea veteranului, și există programe medicale, prezumții legale și despăgubiri.
În România, MApN nu a explicat ce informații privind factorii de risc a primit de la națiunile-cadru și nu oferă veteranului un dosar individual al expunerilor sale.
Mai grav, atunci când un militar român se îmbolnăvește și solicită cercetarea unei posibile boli profesionale, lipsa documentelor ajunge să fie folosită chiar împotriva lui.
Veteranul trebuie să dovedească ceea ce statul trebuia să măsoare
În cazul veteranului Dragoș Nicolae Ghiță, fost militar român dislocat în anul 2006 la Ad Diwaniyah (Irak), și în perioada 2013–2014 la Qalat/Zabul și Kandahar (Afganistan), există investigații medicale și toxicologice relevante.
„Independent news” continuă să relateze despre evoluțiile cazului său. Subofițer al Direcției de Informații Militare (DIM), Ghiță a fost contaminat cu 44 de elemente chimice în Irak și Afganistan. El se luptă cu autoritățile române să recunoască oficial faptul că s-a îmbolnăvit din cauza expunerii la medii contaminate militar, inclusiv cu uraniu sărăcit.
O analiză nanotoxicologică efectuată direct asupra unei probe de măduvă osoasă a identificat particule anorganice exogene, micro- și nanometrice, biopersistente și nebiocompatibile, inclusiv aliaje și compoziții compatibile cu procese de combustie și explozie la temperaturi ridicate.
Analizele toxicologice au evidențiat, de asemenea, mai multe elemente chimice și metale în corpul său.
În loc ca aceste rezultate să conducă la o cercetare instituțională serioasă, procedura românească a fost blocată prin solicitarea unor dovezi privind factorii de risc din teatrele de operații.
Cu alte cuvinte, veteranului i se cere să demonstreze singur, după aproape douăzeci de ani, ce particule se aflau în aerul unei baze militare din Irak, ce substanțe existau în praful resuspendat și ce produse au rezultat din arderi și explozii.
Solicitarea autorităților este absurdă. Militarul nu avea obligația să măsoare aerul, să recolteze probe de sol sau să întocmească evaluări toxicologice în timpul misiunii.
Aceste obligații aparțineau structurilor militare, specialiștilor în sănătate ocupațională, autorităților și națiunilor care administrau bazele.
MApN folosește propria lipsă de informații pentru a bloca dosarele
Grav este că MApN nu își asumă nici măcar reconstruirea expunerilor atunci când apar boli severe și probe biologice obiective.
În loc să solicite informațiile disponibile de la partenerii internaționali, să coreleze rapoartele bazelor și să asigure o evaluare toxicologică și medico-legală competentă, sistemul românesc transferă întreaga povară asupra veteranului.
I se cere să dovedească existența documentelor pe care statul trebuia să le dețină, să demonstreze expunerea pe care instituțiile trebuiau să o monitorizeze, i se cere certitudinea cauzalității înainte ca procedura legală de cercetare să înceapă.
În Statele Unite, lipsa unei înregistrări poate duce la completarea dosarului.
În România, lipsa aceleiași înregistrări este folosită ca motiv pentru a respinge veteranul.
Oficial, România nu are niciun caz de militar îmbolnăvit în teatre
Câți militari români trimiși în Irak, Afganistan, Balcani și alte zone de conflict au fost expuși la medii toxice militare? Câți au fost evaluați după întoarcerea în țară? Câți au fost testați pentru metale toxice, particule inhalate, produse de combustie sau expuneri radiologice? Câți sunt monitorizați pe termen lung? Câte boli profesionale au fost semnalate, cercetate și recunoscute? Unde sunt aceste date?
Întrebări la care statul român nu a răspuns încă.
Militarii americani și români au locuit în aceleași baze și au respirat același aer, dar problema expunerilor toxice există statistic, medical și juridic numai în Statele Unite.
Dacă România nu are cazuri, nu înseamnă că militarii români nu au fost expuși, ci că statul român nu i-a căutat, nu i-a evaluat și nu le-a recunoscut bolile.
Ce trebuie să facă MApN
În mod normal, MApN ar trebui să precizeze public ce evidențe de mediu și de sănătate ocupațională deține pentru bazele în care au fost dislocați militarii români.
Să prezinte apoi ce documente a primit de la SUA, Polonia, NATO și celelalte națiuni-cadru și cum pot veteranii să își consulte propriul istoric al expunerilor.
Să creeze un dosar individual al expunerilor pentru fiecare militar trimis în teatrele de operații și să asigure evaluarea și monitorizarea medicală pe termen lung, accesul la specialiști și o procedură reală de cercetare a bolilor care pot avea legătură cu serviciul.
Și, cel mai important, să nu mai folosească propria lipsă de evidență pentru a bloca accesul veteranului la cercetarea bolii profesionale.
