Japonia s-a angajat să investească până la 25 de miliarde de dolari în compania NuScale Power și alte proiecte SMR conduse de SUA, unul dintre cele mai mari angajamente internaționale de până acum față de tehnologia americană de reactoare modulare mici, scrie Yahoo Finance. Asta în timp ce proiectul reactoarelor modulare mici de la Doicești, pe care compania NuScale vrea să-l implementeze în România și care a fost prezentat ani la rând drept piatra de temelie a poziționării României „pe harta internațională a industriei nucleare”, a devenit, în ultima vreme, centrul unui conflict politic și economic.
Angajamentul japonez vizează construirea unui lanț de aprovizionare SMR în SUA și susținerea desfășurării globale a reactoarelor NuScale.
Acțiunile NuScale rămân volatile, Yahoo Finance notează că titlul a scăzut cu 39,4% de la începutul anului și cu 74,5% în ultimul an, fiind în continuare o companie care înregistrează pierderi și care nu este prognozată să devină profitabilă în următorii trei ani.
Dar tocmai în acest context de volatilitate financiară a companiei, angajamentul japonez de 25 de miliarde de dolari și achizițiile masive ale Goldman Sachs, Vanguard și BlackRock funcționează ca un vot de încredere instituțional pe termen lung în tehnologia SMR, exact tehnologia pe care România o pune, în prezent, sub semnul întrebării public, la cel mai înalt nivel guvernamental.
Investiție
Japonia s-a angajat să investească până la 25 de miliarde de dolari în NuScale Power și în alte proiecte de reactoare modulare mici conduse de SUA. Acordul se concentrează pe construirea unui lanț de aprovizionare SMR în SUA și pe sprijinirea implementării reactoarelor NuScale la nivel global.
Acesta marchează unul dintre cele mai mari angajamente internaționale față de tehnologia SMR a SUA de până în prezent.
NuScale Power (NYSE:SMR) se află la intersecția dintre energia nucleară și cererea tot mai mare de energie electrică, legată de inteligența artificială și centrele de date.
Angajamentul planificat al Japoniei de 25 de miliarde de dolari atrage o atenție sporită asupra acțiunilor. Acțiunile au închis recent la 9,89 dolari și au scăzut cu 39,4% de la începutul anului și cu 74,5% în ultimul an, în timp ce sunt încă în creștere cu 21,1% pe ultimii trei ani. Acest amestec de câștiguri pe termen lung și scăderi recente accentuate evidențiază modul în care sentimentul cu privire la NuScale s-a schimbat, pe măsură ce investitorii analizează riscurile tehnologice, politice și financiare.
Sprijinul Japoniei este semnificativ pentru NuScale, deoarece este legat direct de implementarea potențială a proiectelor și de dezvoltarea lanțului de aprovizionare, nu doar de capitalul principal. Pentru investitorii care urmăresc NYSE:SMR, o considerație- cheie este cât de repede se transformă acest sprijin în proiecte contractate, capacitate de producție și o vizibilitate mai clară a veniturilor în ecosistemul SMR.
Graficul prețului acțiunilor NYSE:SMR pe 1 an
Wall Street pariază pe NuScale, România ezită
În România, declarațiile premierului interimar Ilie Bolojan, care a pus în discuție publică fezabilitatea proiectului și a informat direct Ambasada SUA despre „probleme serioase”, au generat o dezbatere care merge mult dincolo de cifre tehnice, pune în discuție modul în care România tratează parteneri americani, exact în momentul în care aceiași parteneri își consolidează pozițiile financiare în proiect.
Conform Profit.ro, decizia finală de investiție a României a coincis cu o mișcare semnificativă a unor instituții financiare americane de prim rang către acțiunile NuScale, dezvoltatorul tehnologiei SMR listat la New York Stock Exchange.
Goldman Sachs a cumpărat 25.511.936 de acțiuni NuScale, reprezentând 9% din capitalul companiei, în valoare de peste 445 de milioane de dolari, devenind al doilea acționar ca mărime, după conglomeratul texan Fluor. Vanguard a ajuns să deține 5,49% din capital, iar BlackRock, 3,4%, cu o creștere de peste 70% a numărului de acțiuni deținute anterior.
Cumulat, cele trei instituții financiare deținute aproape 18% din capitalul NuScale, în valoare de peste 886 de milioane de dolari, instituții care, împreună, administrează active totale de aproximativ 27.000 de miliarde de dolari.
Decizia finală de investiție și ce prevede ea exact
Conform comunicatului oficial al Ministerului Energiei, Nuclearelectrica și Nova Power&Gas, acționarii SN Nuclearelectrica au aprobat pe 12 februarie 2026 decizia finală de investiție în proiectul SMR de la Doicești. Decizia marca, potrivit aceluiași comunicat, cel mai avansat demers la nivel european în dezvoltarea unui proiect cu reactoare modulare mici.
Proiectul vizează o capacitate instalată de 462 MW, folosind tehnologia americană NuScale, cu șase module de 77 MWe fiecare, amplasate pe locul fostei termocentrale pe cărbune de la Doicești, județul Dâmbovița.
Potrivit World Nuclear News, proiectul ar urma să creeze aproape 200 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă în construcție și 2.300 în producția și asamblarea componentelor, pe durata de viață de 60 de ani a instalației.
Decizia finală de investiție nu este, însă, un angajament necondiționat pentru toate cele șase module. Conform Profit.ro, condiția-cheie aprobată este ca România să plătească inițial un singur mini-reactor de 77 MW, restul de cinci fiind achiziționate doar după ce primul demonstrează că funcționează conform proiectării.
Documentul oficial analizat de Profit.ro arată că scenariul ales, denumit A1.3 permite o repartizare mai echilibrată a riscurilor, NuScale fiind obligată să ramburseze integral costurile celorlalte module dacă primul nu funcționează conform specificațiilor.
Data estimată pentru operarea comercială a primului modul este iulie 2033, iar pentru întreaga centrală, decembrie 2034, potrivit Profit.ro.
Critica lui Bolojan: „Aniște probleme pe care nu le putem nega”
În acest context, premierul interimar Ilie Bolojan a adoptat o poziție sceptică, declarând la B1 TV, conform Digi24, că structura responsabilă pentru eșecul aparent al proiectului este conducerea Nuclearelectrica, care nu s-a asigurat că investițiile au un rezultat viabil.
Bolojan a precizat că au fost investiți peste 240 de milioane de dolari, rezultatul fiind un teren, documentații și un studiu de fezabilitate care arată, în opinia sa, că proiectul ar necesita câteva miliarde de euro suplimentare, la un preț al energiei produse mai mare decât cel din piață.
Acțiunile lui Bolojan au vizat informarea directă a Ambasadei SUA. „Mie mi s-a părut responsabil că, dacă îți respecți partenerii, să-i informezi. Așa cum am făcut eu cu Ambasada Statelor Unite. Acest proiect are niște probleme, ar fi bine să-l analizăm cât se poate de atent”, a declarat Bolojan, citat de Digi24.
El a adăugat că, dacă un proiect cu probleme serioase de fezabilitate este pus pe agenda discuțiilor comune la nivel înalt fără a semnala aceste probleme, „înseamnă că nu-ți respecți partenerul”. Potrivit acestuia, Ambasada SUA „a luat act de aceste date”.
La Europa FM, conform Profit.ro și HotNews, Bolojan a oferit pentru prima dată o estimare publică a costului real al proiectului: 6-7 miliarde de dolari pentru cele 462 MW, o sumă, a precizat el, „destul de mare”.
Comparația dintre proiecte
El a comparat acest cost cu investițiile de la Cernavodă: retehnologizarea Unității 1 (700 MW), estimată la 1,9 miliarde de euro fără TVA, și extinderea cu Unitățile 3 și 4, estimată la circa 7 miliarde de euro pentru o capacitate mult mai mare. „Acest proiect pe nuclear, care e o sursă bună de energie pentru România în anii următori, e mai fezabil decât această investiție de tip nou”, a conchis premierul, citat de Profit.ro.
Câteva zile mai târziu, la o conferință de presă, Bolojan a nuanțat, dar nu a retractat poziția sa, după ce acțiunile Nuclearelectrica au scăzut la bursă în urma declarațiilor sale inițiale. Conform Agerpres, el a separat explicit trei planuri diferite care, în opinia sa, fuseseră „amestecate” în dezbaterea publică: parteneriatul strategic cu Statele Unite, transferul de tehnologie modernă către România, și proiectul tehnic propriu-zis de la Doicești.
„Nu se pune problema ca în domeniul parteneriatului cu Statele Unite sau în domeniul planului strategic să avem o energie ieftină în România, cineva nu susține acest lucru. (…) Acesta este un plan pe care eu personal și Partidul Național Liberal îl susținem”, a declarat Bolojan, conform Agerpres.
Dar, a insistat el, „al treilea plan, cel de care am discutat în mod real, nu-l putem nega. Este proiectul propriu-zis (…) el are niște probleme pe care nu le putem nega și timpul va confirma dacă ceea ce am spus este real sau nu”.
Reacția politică nu a întârziat, iar președintele PSD, Sorin Grindeanu, a acuzat că Bolojan, prin poziția sa, „încearcă să arunce în aer Parteneriatul strategic al României cu Statele Unite ale Americii”, potrivit Agerpres.
Cifrele care lipsesc din narațiunea oficială
Documentele consultate de Profit.ro și HotNews oferă o imagine mai detaliată decât cea prezentată public de oficiali. Studiile efectuate până acum pentru proiectul SMR au costat peste 200 de milioane de euro, urmând să mai fie cheltuite aproape 600 de milioane de euro doar pentru etapa pre-EPC, înainte de a ajunge la construcția propriu-zisă, potrivit documentelor Nuclearelectrica citate de HotNews.
Bugetul specific pentru etapa pre-EPC (etapa 3), cu durata estimată de 15 luni, este de aproximativ 600 de milioane de dolari, potrivit documentului oficial analizat de Profit.ro.
O estimare mai veche a Ministerului Energiei plasase necesarul investițional total la 4,9 miliarde de euro, cifră care, raportată la estimarea mai recentă a lui Bolojan de 6-7 miliarde de dolari, arată o creștere semnificativă a costurilor estimate pe parcursul derulării proiectului.
Documentul oficial analizat de Profit.ro confirmă, de altfel, riscurile pe care Bolojan le-a invocat public: există o situație de emanare de gaze naturale identificată în zona adiacentă amplasamentului (la Soceram), care necesită măsuri de prevenire, monitorizare și mitigare.
Misiunea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) din mai 2025 a confirmat că metodologia utilizată este conformă standardelor internaționale și că nu se aplică criterii de excludere, dar condiționat de implementarea rezultatelor studiilor suplimentare.
Episodul terenului: o tranzacție care merită mai multă atenție
Un detaliu rareori comentat public în acest scandal, dar relevant pentru evaluarea seriozității gestionării proiectului din partea părții române, este tranzacția cu terenul de la Doicești. Conform HotNews, firma privată Nova Power and Gas, partenerul de 50% al Nuclearelectrica în compania de proiect RoPower Nuclear a achiziționat terenul în 2021, cu câteva luni înainte de lansarea oficială a proiectului, pentru circa 5 milioane de euro.
În vara anului trecut, compania a vândut acest teren către RoPower Nuclear, compania de proiect pe care o deține împreună cu Nuclearelectrica pentru o sumă neconfirmată oficial, dar estimată de surse din Nuclearelectrica, sub protecția anonimatului, la peste 40 de milioane de euro.
Cu alte cuvinte, un teren achiziționat cu 5 milioane de euro a fost revândut, în interiorul aceluiași parteneriat, cu o valoare de opt ori mai mare, banii provenind în ultimă instanță din finanțarea asigurată de Nuclearelectrica, compania de stat care, potrivit HotNews, este cea care suportă efectiv sutele de milioane de euro investite până acum. Nova Power and Gas a rămas partener cu 50% în compania de proiect, chiar și după ce a lichidat acest activ în avantajul propriu.
Acest detaliu, confirmat parțial oficial merită o mențiune explicită în orice evaluare a responsabilității pentru banii investiți până acum, întrucât arată o tranzacție care a generat un profit privat substanțial dintr-un proiect finanțat în mare parte din resurse publice, înainte ca proiectul să producă vreun kilowatt de energie.
Exxon, Chevron și tiparul retragerilor din energia românească
România are, în ultimii ani, un istoric de tranzacții și retrageri ale unor mari companii energetice americane care merită menționat în context, chiar dacă nu identic cu situația de la Doicești.
ExxonMobil a fost partener inițial în dezvoltarea proiectului Neptun Deep din Marea Neagră, înainte de a-și vinde participația către Romgaz, iar Chevron s-a retras anterior din explorările de gaze de șist din România, după investiții semnificative care nu au mai fost continuate.
Aceste episoade, indiferent de motivațiile comerciale specifice fiecăruia, contribuie la o imagine cumulativă: aceea a unei piețe românești în care companii americane majore intră, investesc sume considerabile, și fie se retrag, fie se confruntă cu fricțiuni politice și instituționale care complică finalizarea proiectelor.
Diferența esențială în cazul Doicești este că retragerea, dacă se va produce, nu ar veni din partea investitorului american, ci ar fi rezultatul unei decizii sau ezitări românești, o inversare de roluri care, din perspectiva credibilității pe termen lung a României ca destinație pentru investiții strategice, ar putea fi mai dăunător decât retragerile anterioare ale Exxon sau Chevron, motivate de calcule comerciale și sociale proprii.
Evaluare generală
Argumentele lui Ilie Bolojan au o bază factuală: costul de 6-7 miliarde de dolari pentru 462 MW este, comparativ, considerabil mai mare pe megawatt decât extinderea de la Cernavodă; studiul de fezabilitate confirmă riscuri tehnice reale, inclusiv emanațiile de gaze identificate în zonă; iar prețul estimat al energiei produse, mai mare decât cel de piață, este o problemă structurală pe care niciun discurs optimist nu o poate dizolva prin simplă retorică.
Tehnologia SMR NuScale rămâne, la nivel global, una încă în faza de demonstrare comercială, niciun reactor VOYGR nu este în prezent funcțional la scară comercială nicăieri în lume, iar compania-mamă rămâne, conform Yahoo Finance, una care înregistrează pierderi semnificative.
Pe de altă parte, modul în care a fost comunicată critica, informarea directă a Ambasadei SUA, înaintea unei comunicări interne coerente cu Nuclearelectrica și cu partenerii din proiect, urmată de o cădere bursieră a companiei de stat, sugerează o problemă de execuție politică, nu neapărat de fond.
Există o diferență semnificativă între „acest proiect tehnic specific are riscuri financiare și tehnice reale, pe care le vom evalua transparent împreună cu partenerul nostru american” și declarații publice care, indiferent de intenție, au fost interpretate de actori politici și de piață ca un semnal de retragere a sprijinului român față de un proiect susținut activ de structuri ale guvernului SUA.
Investiții generale în proiect
Prin cadre de finanțare și inclusiv prin garanții de export de la Exim Bank (98 de milioane de dolari pentru servicii de pre-proiect) și scrisori de interes de la US International Development Finance Corporation (până la 1 miliard de dolari) și Exim Bank (până la 3 miliarde de dolari) pentru desfășurarea proiectului, conform World Nuclear News.
Parteneriatul strategic cu Statele Unite trebuie protejat și consolidat, independent de soarta specifică a proiectului Doicești, pentru că relația cu un aliat care a susținut deja proiectul prin garanții financiare guvernamentale și prin investiții instituționale majore (Goldman Sachs, Vanguard, BlackRock) are o valoare strategică pe termen lung incomparabil mai mare decât costul oricărui proiect individual.
Transferul de tehnologie și know-how nuclear către România rămâne un obiectiv legitim, indiferent de soarta acestui amplasament specific. Iar evaluarea tehnică și financiară a proiectului propriu-zis de la Doicești trebuie să rămână ce a fost de fapt de la început: o decizie de investiție condiționată, cu riscuri reale, care nu obligă România să cheltuiască miliarde dacă fezabilitatea nu se confirmă, exact structura pe care decizia finală de investiție a aprobat-o deja, prin scenariul A1.3, care protejează România de riscul financiar al modulelor 2-6.
