Cazul directorului SPP, generalul Lucian Pahonțu, acuzat că și-a plagiat lucrarea de doctorat (Recorder) și că încearcă să-și pună la adăpost titlul de doctor (PressOne), este abia la început. Cazurile directorului SIE, Gabriel Vlase, al fostului premier gl. Nicolae Ciucă și al fostului ministru de Interne, Lucian Bode, ne dau o serie de indicii cum poate evolua și, de ce nu, cum se poate termina. „Independent news” a făcut o analiză referitoare la cele patru cazuri.
Pe 2 septembrie 2026, Recorder a publicat un articol potrivit căruia cel puțin 30% din teza de doctorat a generalului Lucian Pahonțu, directorul Serviciului de Protecție și Pază (SPP), este preluată din alte surse fără citare corectă. Mai precis: 52 de pagini, 761 de rânduri. Printre sursele copiate se află Regulamentul Trupelor de Securitate din 1976, pe care teza nu îl menționează în bibliografie.
O săptămână mai târziu, pe 9 septembrie, gl. Pahonțu a dat în judecată Ministerul Educației și Cercetării (MEC). Acțiunea a fost înregistrată la Curtea de Apel București pe 10 septembrie, în aceeași zi în care Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAp) a confirmat că a început să-i verifice teza.
Șeful SPP s-a adresat instanței cu solicitarea să constate legalitatea Ordinului ministrului Educației nr. 4741 din 25 august 2003, prin care a primit titlul de doctor, și să i se recunoască dreptul de a beneficia în continuare de efectele lui, în ciuda faptului că nimeni nu i-a contestat, până acum, acest ordin.
Strategia nu este aplicată în premieră. În patru ani, la ea au recurs fostul premier Nicolae Ciucă, în 2022, fostul ministru de Interne Lucian Bode, în 2023, și directorul Serviciului de Informații Externe (SIE), Gabriel Vlase, în 2025.
Patru cazuri, un singur tipar
Generalii Nicolae Ciucă și Lucian Pahonțu și-au susținut doctoratele la aceeași instituție, actuala Universitate Națională de Apărare (UNAp), în același an, 2003. Gabriel Vlase și l-a luat în 2010, la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”. Lucian Bode și-a susținut teza la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, sub îndrumarea profesorului Adrian Ivan, care, potrivit PressOne, conducea Academia de Informații a SRI în momentul scandalului.
PressOne a arătat, în ianuarie 2022, că cel puțin 42, din cele 138 de pagini, ale tezei lui Nicolae Ciucă conțin text plagiat. Ulterior, publicația a scris că circa 18,5% din teza lui Lucian Bode conține text copiat din alte lucrări, fără atribuirea sursei.
„Newsweek România”, în 2018, și „PressOne”, în 2024, au arătat că teza de doctorat a lui Gabriel Vlase conține cel puțin 66 de pagini preluate, în mare parte din lucrarea fostului ministru al Apărării Sorin Frunzăverde. „Recorder” a publicat, după cum spuneam, în septembrie 2026, analiza tezei lui Lucian Pahonțu.
Toți patru s-au îndreptat împotriva instituției care îi putea verifica sau care le acordase titlul. Ciucă, Vlase și Pahonțu au chemat în judecată Ministerul Educației la Curtea de Apel București. Bode a atacat Universitatea Babeș-Bolyai și Consiliul Național de Etică, în patru procese civile, la Tribunalul Sălaj, la Tribunalul București, la Curtea de Apel Cluj și la Curtea de Apel București.
Niciunul nu a încercat să demonstreze în instanță că teza lui este originală. Toți au atacat procedura. Gl. Nicolae Ciucă a cerut suspendarea și apoi anularea sesizărilor de plagiat depuse la CNATDCU.
Lucian Bode a contestat competența comisiilor care îi analizau lucrarea.
Gabriel Vlase a cerut „verificarea de către instanță a procedurii administrative a titlului de doctor”, deși a recunoscut public, într-o declarație citată de G4Media: „Într-adevăr, cu acest plagiat, dacă asta spune legea… unde e o eroare, să fie o eroare. Fără intenție rea”.
Gl. Lucian Pahonțu cere instanței să constate că ordinul din 2003 este legal și susține că teza nu poate fi evaluată după norme adoptate ulterior.
Momentul ales
Un alt pattern este acela al momentului în care cei patru au ales să depună acțiunile în instanță. Lucian Bode a deschis primul proces pe 5 ianuarie 2023, cu patru zile înainte ca UBB să-i constate plagiatul. Nicolae Ciucă a mers în instanță pe 23 februarie 2022, în plică procedură la CNATDCU. Gabriel Vlase a dat în judecată Ministerul Educației și Cercetării (MEC) în februarie 2025, după ce Comisia de etică a Academiei de Informații „Mihai Viteazul” clasase cazul. Pahonțu a depus acțiunea în ziua în care UNAp a anunțat verificarea tezei.
Trei din cele patru procese se judecă la Curtea de Apel București, instanța competentă pentru astfel de litigii.
Ce se obține: timp, blocaj și un scut juridic
Pe 27 ianuarie 2022, la nouă zile după ce PressOne publicase dovezile de plagiat, Parchetul General a înregistrat un dosar penal pentru încălcarea drepturilor de autor. Sesizarea venea de la o persoană a cărei identitate nu a fost făcută publică.
În aceeași zi, actualul Procuror General Adjunct, Marius Voineag, la acea vreme șef de secție interimar în PÎCCJ, a repartizat cauza unui procuror aflat aproape de pensie, Dragoș Cojocariu, care a început urmărirea penală tot atunci.
Pe 1 februarie 2022, procurorii au ridicat de la UNAp toate documentele originale ale doctoratului. Pe 24 februarie au ridicat și copiile trimise la CNATDCU.
Fapta era prescrisă din 2008. Dosarul a fost clasat abia pe 15 martie 2023, după mai bine de un an, timp în care nici universitatea, nici CNATDCU nu au mai avut pe ce să lucreze.
Marius Voineag a negat că ar fi blocat dosarul și a spus că repartizarea s-a făcut conform regulamentului. În 2023 a fost numit procuror – șef al DNA, la propunerea ministrului Justiției Cătălin Predoiu, din guvernul condus de Nicolae Ciucă.
În paralel, pe 23 februarie 2022, Nicolae Ciucă a dat în judecată Ministerul Educației. Pe 1 martie, judecătoarea Ionela Tudor – celebră pentru fraza „M-a sunat Lia, mă duc să vorbesc”, de la Curtea de Apel București, a suspendat efectele celor trei sesizări de plagiat, invocând, printre altele, nevoia de „stabilitate în conducerea executivă a statului”. Motivarea a fost redactată după mai bine de patru luni. Ionela Tudor a fost, ulterior, avansată: post definitiv la Curtea de Apel București, șefă de secție, apoi vicepreședintă a Curții.
Pe 21 iunie 2022, judecătorul Marius Iosif, fost director al Administrației Naționale a Penitenciarelor, numit în 2007 de ministrul liberal Tudor Chiuariu, a anulat sesizările. G4Media.ro a documentat indicii că dosarul i-ar fi fost direcționat prin metoda „coperta”, Curtea a vorbit de o eroare tehnică. Judecătorul Marius Iosif s-a pensionat la circa o lună și jumătate după soluție.
O decizie a Curții Constituționale din iunie 2022 a lăsat CNATDCU fără posibilitatea de a mai analiza teze intrate în circuitul civil. Rezultatul final: teza lui Ciucă nu a primit niciodată un verdict oficial.
În octombrie 2023, Înalta Curte a desființat soluția lui ca nelegală, dar Nicolae Ciucă nu mai era premier.
Precedentul Vlase
Cazul cel mai apropiat de cel al gl. Lucian Pahonțu este cel al directorului SIE, Gabriel Vlase.
Comisia de Etică a Academiei de Informații „Mihai Viteazul” a clasat de două ori acuzațiile de plagiat privind teza lui Gabriel Vlase, cel mai recent pe 23 decembrie 2024. A invocat faptul că, după deciziile Curții Constituționale, nu poate analiza pe fond o teză intrată deja în circuitul civil. Deși nimeni nu îi mai verifica teza, pe 20 februarie 2025, Vlase a dat în judecată Ministerul Educației la Curtea de Apel București, cerând „verificarea de către instanță a procedurii administrative a titlului de doctor”.
Pe 13 noiembrie 2025, instanța i-a admis cererea de a sesiza Curtea Constituțională cu privire la patru prevederi din Legea învățământului superior nr. 199/2023: art. 171 alin. 2 și 4 și art. 172 alin. 8 și 9.
Aceste prevederi reglementează sesizarea comisiilor de etică și obligația rectorului sau a ministrului de a cere în instanță anularea diplomelor obținute prin plagiat. Ministerul se opusese sesizării. După admiterea ei, procesul a fost suspendat.
Despre ce a urmat a scris G4Media.ro în august 2026: deși avea dreptul, Ministerul Educației nu a declarat recurs împotriva suspendării. Ministerul a transmis că „a depus toate diligențele privind asigurarea apărărilor în instanță”. Potrivit G4Media, dosarul ajunsese la Curtea Constituțională pe 23 decembrie 2025 și era în faza de raport. Până la data documentării acestui articol, nu am identificat o decizie a CCR în această cauză.
Miza mai presus cazul Vlase
Dacă CCR ar declara neconstituționale prevederile contestate, efectul s-ar aplica tuturor: și lui Pahonțu, și oricărui alt titular de doctorat suspectat de plagiat. Dacă, în schimb, procesul rămâne suspendat, Vlase câștigă timp, fără ca vreo instituție să-i verifice teza.
Pentru Pahonțu, scenariul Vlase ar arăta astfel: o excepție de neconstituționalitate ridicată în dosarul de la Curtea de Apel București, suspendarea procesului până la decizia CCR și un Minister al Educației care nu atacă suspendarea.
În paralel, argumentul din cererea lui, că teza nu poate fi evaluată după norme adoptate după 2003, poate fi invocat și în fața Comisiei de Etică a UNAp. Comisia are termen legal de 45 de zile de la sesizare, adică în jurul datei de 25 octombrie 2026. Deocamdată, dosarul lui Pahonțu nu are fixat nici măcar primul termen.
Avocatul Gabriel Turcu, specializat în proprietate intelectuală, a declarat pentru PressOne că acțiunea lui Pahonțu este inadmisibilă: „Instanța de contencios administrativ nu este un organ de certificare sau de validare abstractă a actelor administrative”.
Primul test va fi, așadar, dacă Ministerul Educației va cere respingerea ei ca inadmisibilă. Al doilea: dacă, spre deosebire de cazul Vlase, va folosi toate căile de atac.
Diferențe
Nu toate cazurile au avut același deznodământ. Lucian Bode a deschis patru procese civile împotriva UBB și a Consiliului Național de Etică. Potrivit Emiliei Șercan, citată de G4Media, a pierdut cel puțin trei dintre ele. Verdictul Comisiei de Etică a UBB, din 9 ianuarie 2023, potrivit căruia teza este „profund viciată”, a rămas în picioare. Iar în cazul lui Bode, dosarul penal a funcționat invers: a fost deschis la plângerea asociației VeDem Just, împotriva ministrului, pentru fals în declarații.
Concluzia celor patru cazuri este că procesul, în sine, nu garantează nimic. Ce aduce sigur este timpul. Iar timpul, combinat cu o componentă penală care ține documentele la Parchet sau cu o sesizare la Curtea Constituțională care suspendă judecata, poate transforma o verificare academică de 45 de zile într-o procedură care nu se mai încheie.
