Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a lansat în dezbatere publică un proiect de Hotărâre de Guvern de modificare a HG nr. 189/2025, actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea ministerului.
Proiectul de modificare a HG nr. 189/2025 se află oficial în procedura de transparență decizională, conform Legii nr. 52/2003. MEDAT a anunțat o dezbatere publică în sistem hibrid, la sediul ministerului din Calea Victoriei nr. 152, pentru astăzi, 27 august 2026, ora 10:00.
I. Nelegalitate
A. Abateri constatate în legătură cu proiectul de hotărâre de guvern
1. Competența unui Guvern cu activitate limitată de a promova o reorganizare de o asemenea amploare
Proiectul este promovat într-o perioadă în care Guvernul își exercită atribuțiile în condiții speciale, ulterior încetării mandatului.
Potrivit art. 110 alin. (4) din Constituție și art. 37 alin. (3) din Codul administrativ, un Guvern al cărui mandat a încetat îndeplinește numai actele necesare administrării treburilor publice, fără a promova politici noi. Proiectul nu se limitează la o măsură administrativă punctuală, ci reconfigurează integral arhitectura ministerului: reduce numărul maxim de posturi cu 109 (de la 709 la 600), comasează și reorganizează structuri și creează direcții generale noi eterogene, rezultate prin comasarea unor părți ale structurilor de specialitate, redistribuie atribuții și reduce numărul funcțiilor de conducere.
Nota de fundamentare nu demonstrează în mod expres încadrarea acestei măsuri în categoria actelor strict necesare administrării curente și nici raportarea proporționalității reorganizării la limitele constituționale ale activității unui Guvern aflat în această situație.
Relevant sub aspect de prudență juridică: recent, o instanță a dispus suspendarea executării mai multor hotărâri adoptate de Guvern în aceleași condiții de mandat limitat, inclusiv a unei hotărâri de modificare a structurii organizatorice a unui alt minister.
2. Eludarea consultării publice obligatorii (Legea nr. 52/2003)
Proiectul a fost pus în transparență decizională cu invocarea derogării de la termenul obișnuit de consultare (art. 7 alin. 13), pe temeiul unei urgențe insuficient motivate în chiar textul proiectului sau al notei de fundamentare. Termenul de 10 zile calendaristice acordat a cuprins patru zile nelucrătoare, rezultând sub cinci zile lucrătoare efective de reacție pentru entitățile interesate – autorități cu competențe conexe (ex: ADR), operatori autorizați, organizații patronale și sindicale.
Ulterior, pentru organizarea unei dezbateri publice pe marginea proiectului, a fost acordat un termen de doar două zile calendaristice pentru depunerea de propuneri privind conținutul acesteia.
În plus, mecanismul anunțat pentru dezbatere prevede o plafonare numerică a vorbitorilor înscriși online și o limitare a locurilor din sală însoțită de un criteriu discreționar de precădere. În acest sens, au fost invocate art. 8-9 din Legea 52/2003, care reglementează regimul ședințelor publice ale organelor colegiale, nu art. 7, alin. 9-12, care reglementează dezbaterile publice pe marginea proiectelor de acte normative, care nu prevede o plafonare numerică a numărului de participanți.
3. Elemente esențiale ale organizării au fost delegate către ordinul ministrului, cu eliminarea garanțiilor actuale
Forma propusă conferă ministrului competența de a organiza direcții, servicii și compartimente și de a stabili numărul posturilor de conducere și de execuție aferente, inclusiv desființarea, înființarea sau reorganizarea acestor structuri. Diferența este esențială: ordinul ministrului nu ar mai avea exclusiv caracterul unui act de executare și detaliere a hotărârii de guvern, ci ar deveni actul prin care se determină efectiv o parte importantă a reorganizării.
Această soluție este necorelată cu art. 62 alin. (3)-(4) și art. 63 alin. (1)-(2) din Codul administrativ, potrivit cărora organizarea, organigrama și numărul de posturi ale ministerului se stabilesc prin hotărâre de guvern, iar ministrul pune în executare această organizare prin regulamentul propriu de organizare și funcționare, fără a o putea modifica.
Este de asemenea necorelată cu art. 108 alin. (2) din Constituție și cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora actele subsecvente unei hotărâri de guvern trebuie emise în limitele și potrivit normelor pe care le ordonă.
Anexa la proiect prezintă doar structurile de rang superior, în timp ce configurația organizatorică efectivă – direcții, servicii, compartimente, repartizarea celor 600 de posturi – urmează a fi stabilită ulterior, exclusiv prin ordin, ceea ce nu permite verificarea, la momentul adoptării, a corespondenței dintre vechea și noua structură.
4. Consecințe asupra carierei funcționarilor publici, insuficient reglementate la nivelul hotărârii de guvern
Deoarece stabilirea structurii detaliate și a statului de funcții este amânată pentru ordinul ministrului, situația concretă a fiecărei funcții publice de conducere sau de execuție (menținere, transformare, reducere) nu rezultă în mod suficient de clar și previzibil din actul normativ prin care se realizează reorganizarea.
Aceasta are relevanță directă pentru aplicarea art. 518-519 din Codul administrativ, care reglementează drepturile funcționarului public de conducere eliberat din funcție ca urmare a reorganizării (dreptul la o funcție similară, în ordinea de precădere, sau transformarea într-o funcție de execuție corespunzătoare).
În lipsa unei evidențieri clare, la nivel de hotărâre de guvern, a structurilor care se desființează și a celor care preiau atribuțiile lor, verificarea și aplicarea previzibilă a acestor garanții devin dificile.
5. Nedemonstrarea respectării plafonului legal al funcțiilor de conducere și a pragurilor minime de personal
Proiectul și nota de fundamentare nu demonstrează, la momentul adoptării, respectarea plafonului de 8% funcții de conducere din numărul total de posturi și a pragurilor minime de personal de execuție pentru înființarea unui serviciu, a unei direcții sau a unei direcții generale (potrivit art. 391 alin. (1) și (3) din Codul administrativ).
Verificarea este amânată explicit pentru etapa ulterioară de monitorizare a implementării, deci pentru un moment posterior adoptării.
6. Comasare eterogenă și concentrare a funcțiilor la un singur palier decizional
Cel puțin două dintre noile direcții generale grupează domenii de activitate eterogene (politică sectorială/ funcție de finanțare), cu efectul separării deciziei de alocare a resurselor de structura care gestionează autorizarea, evidența și controlul tehnic al capacităților dintr-un domeniu.
În domenii cu regim special, precum industria de apărare sau resursele minerale, unde legislația de ramură impune un flux integrat (avizare tehnică → finanțare → execuție → monitorizare), o asemenea separare creează riscul suprapunerii de competențe, al blocajelor procedurale și al diluării responsabilității unice, fără ca proiectul să indice un mecanism de coordonare, un gestionar unic de dosar sau o regulă de soluționare a divergențelor dintre cele două direcții generale rezultate.
În plus, este utilizată, la nivelul art. 3, sintagma „comerț”, distinctă din punct de vedere instituțional de „afaceri europene” și de „politică comercială”, fără o definire clară a raporturilor dintre acestea, deși domeniile corespund, la nivel european, unor paliere de competență diferite (piața internă, respectiv politica comercială comună, aceasta din urmă fiind o competență exclusivă a Uniunii Europene).
Potrivit notei de fundamentare, direcțiile rezultate au competențele unor structure suport si nu a unora de specialitate, eludând dispozițiile Codului administrativ. Mix-ul structurilor conduce la desființarea domeniilor de specialitate ale ministerului (industria de apărare, resurse minerale, politici industrial), omogenizarea personalului, crearea unei incapacități funcționale.
Cu excepția domeniului turism și digitalizare, sub pretențul competitivității, domeniile specifice domeniului economici sunt fragmentate, personalul fiind disipat în noile structuri create.
Structurile create stabilesc pârghiile utilizate într-un domeniu – elaborarea de politici și asigurarea finanțării ca fiind elementele de referință organizatorică, fapt fără precedent în administrația publică centrală. Astfel, absolut toate ministerele au structuri de specialitate si structuri suport.
7. Lipsa stabilirii atributiilor speciale aferente domeniilor de specialitate ale ministerului.
Noul art. 4 alin. (2) înlocuiește enumerarea exhaustivă a atribuțiilor practicată în prezent, ceea ce reduce previzibilitatea sferei de competență a ministerului.și complexitatea sa. În plus, mai multe atribuții nou introduse nu indică temeiul legal al acestora
B. Abateri constatate în legătură cu nota de fundamentare
1. Amânarea verificării plafonului legal de conducere și a pragurilor minime de personal
Nota de fundamentare nu demonstrează, la data elaborării proiectului, respectarea plafonului de 8% funcții de conducere și a pragurilor minime de personal de execuție pentru fiecare structură nou rezultată, amânând expres această verificare pentru etapa de monitorizare ulterioară adoptării hotărârii – deci pentru un moment în care structura va fi deja aprobată.
Suplimentar, proiectul propus eludează cadrul legal avut în vedere la emiterea sa, aplicarea OUG 7/2026 invocată nefiind un efect garantat al proiectului. Analiza urmează a se face, la nivelul ordonatorului.
2. Absența oricărei fundamentări care să demonstreze capacitatea noii structuri organizatorice de a răspunde necesității domeniilor stabilite în sarcina ministerului prin normă primară
Nota de fundamentare nu prezintă, pentru fiecare structură desființată, comasată sau reorganizată, o matrice de corespondență care să cuprindă cel puțin: atribuția legală exercitată în prezent, temeiul ei legal, structura care o exercită în prezent, structura care urmează să o preia, resursele/personalul necesar, circuitul decizional rezultat și măsura de continuitate pe perioada tranziției.
În lipsa unei asemenea matrice, afirmația generică potrivit căreia „atribuțiile legale ale ministerului se mențin” nu poate fi verificată punctual, mai ales acolo unde atribuțiile unei structuri actuale sunt împărțite între mai multe structuri nou create.
3. Lipsa unui studiu de impact privind îndeplinirea atribuțiilor rezultate din legislația organică
Pentru cel puțin un domeniu reglementat printr-o lege cu statut de lege organică, nota de fundamentare nu are la bază un studiu de impact privind modul în care noua structură va îndeplini atribuțiile obligatorii și nemijlocite prevăzute de acea lege și de actele subsecvente acesteia.
4. Afirmarea absenței impactului social, contrazisă de conținutul propriu al proiectului
Nota de fundamentare menționează, la capitolul privind impactul social, că proiectul „nu se referă la acest subiect”, deși prevede reducerea numărului maxim de posturi de la 709 la 600 (eliminarea a 109 posturi), reducerea corespunzătoare a funcțiilor de conducere și proceduri care pot conduce la examene între funcționari, acordarea preavizului și eliberarea din funcție.
Nota de fundamentare nu cuprinde numărul posturilor vacante eliminate, numărul posturilor ocupate afectate, numărul funcțiilor de conducere reduse și soluțiile avute în vedere pentru reîncadrarea personalului afectat.
5. Absența unei fundamentări individualizate pentru fiecare atribuție eliminată, comasată sau redistribuită
Motivarea reorganizării este declarativ bugetară și generală, fără o justificare individualizată, pentru fiecare atribuție vizată, raportată la standardul legal al „importanței, complexității și specificului competenței” (art. 62 alin. 4 din Codul administrativ), aplicabil deciziilor de organizare a compartimentelor unui minister.
6. Absența fundamentării cantitative a plafonului exact de 600 de posturi
Documentația nu prezintă în mod suficient: numărul posturilor ocupate și vacante avute în vedere, economia salarială aferentă fiecărei categorii de măsuri, numărul funcțiilor de conducere eliminate, economia efectivă estimată pentru
anul curent, costurile administrative ale reorganizării și metodologia prin care s-a stabilit exact cifra de 600 de posturi (și nu o altă valoare). Fără aceste date nu poate fi evaluat dacă aceeași economie bugetară ar putea fi obținută printr-o configurație organizatorică ce protejează mai bine funcțiile cu specific strategic.
7. Necorelarea și formularea ambiguă a termenelor tranzitorii
Nota de fundamentare și proiectul propriu-zis stabilesc, pe de o parte, un termen de minimum 30 de zile pentru aplicarea procedurilor de reorganizare și, pe de altă parte, un termen de 10 zile pentru aprobarea structurii organizatorice detaliate, a statului de funcții și a regulamentului de organizare și funcționare, fără a clarifica raportul dintre cele două termene. Altfel spus, cele 30 de zile ar trebui să curgă, eventual, de la finalizarea termenului de 10 zile.
8. Neutilizarea informațiilor pe care structurile de specialitate le-au comunicat/ le puteau comunica în calitate de avizatori ai proiectului
Este necesar a se indica dacă proiectul a fost avizat de structurile interesate în aplicarea sa.
9. Absența justificării proporționalității în raport cu limitele activității unui guvern cu mandat limitat
Nota de fundamentare nu cuprinde o secțiune care să justifice, distinct, necesitatea și proporționalitatea unei reorganizări de această amploare în contextul specific al exercitării atribuțiilor guvernamentale în perioada de mandat limitat, respectiv care element al reorganizării este indispensabil administrării curente a treburilor publice și care reprezintă, în schimb, o opțiune de reorganizare managerială ce ar reveni, în mod normal, unui Guvern cu mandat deplin.
II. Impactul asupra domeniilor de activitate
1. Industria națională de apărare
Organigrama propusă nu mai cuprinde o structură nominalizată distinct pentru industria națională de apărare, unele atribuții ale acesteia urmând a fi integrate într-o direcție generală cu portofoliu mult mai larg (economie competitivă, industrii și antreprenoriat), altele în structura privind finanțările, altele în structura privind politicile comerciale și o altă parte a acestor atribuții – infrastructura critică și probleme speciale, într-o altă structură.
Domeniul are însă un regim juridic special, derivat din Legea nr. 232/2016: autorizarea operatorilor economici pentru produse militare, sensibile și strategice, ținerea unui registru unic și a unui inventar al capacităților, obligații privind pregătirea economiei și a teritoriului pentru apărare, regimul informațiilor clasificate, aplicarea art. 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și participarea la instrumentele europene de cooperare industrială și de finanțare a apărării (inclusiv instrumentul SAFE, Fondul European de Apărare, grupurile NIAG și DIPB).
Principalul risc semnalat constă în separarea funcției de politică industrială sectorială de funcția de finanțare (transferată către o altă direcție generală), într-un domeniu în care alocarea resurselor depinde direct de inventarul capacităților, de regimul informațiilor clasificate și de prioritățile industriale, fără ca proiectul să indice titularul integrării datelor, caracterul avizului tehnic sau mecanismul de armonizare între cele două structuri rezultate.
Reducerea plafonului de posturi este aplicată fără o evaluare funcțională prealabilă specifică domeniului (raportată la numărul de operatori autorizați, volumul procedurilor de autorizare și reautorizare, obligațiile de certificare și control, sarcinile asociate programelor europene). Se semnalează, de asemenea, necesitatea, neclarificată de proiect, a analizei incidenței avizului Consiliului Suprem de Apărare a Țării (potrivit Legii nr. 415/2002).
Concluzia recurentă este că participarea la instrumentele europene de apărare presupune consolidarea, nu diluarea, expertizei de specialitate, în timp ce arhitectura propusă – dispariția structurii dedicate, integrarea într-un portofoliu generalist și separarea funcției de finanțare – nu este însoțită de o demonstrație concretă a modului în care va crește, și nu va scădea, capacitatea instituțională a statului de a autoriza, coordona, finanța, proteja și dezvolta acest domeniu strategic.
2. Resurse minerale (neenergetice)
Structura de specialitate responsabilă în prezent de domeniul resurselor minerale neenergetice ar urma să fie fragmentată în trei direcții generale distincte: una care ar prelua funcțiile de politică publică, strategie și avizare tehnică, și alta care ar prelua funcțiile de finanțare, monitorizare, control și decontare a programelor de închidere și ecologizare a minelor. A treia va asigura reprezentarea externă în domeniu.
Domeniul este reglementat printr-un set amplu de acte normative cu obligații directe și nemijlocite pentru minister (Legea minelor nr. 85/2003 – lege cu statut de lege organică –, Legea nr. 27/2018 privind Programul geologic național, seria de hotărâri de guvern privind conservarea și închiderea definitivă a minelor, Regulamentul (UE) 2024/1252 privind materiile prime critice), toate impunând un flux integrat: avizare tehnică → finanțare → execuție → monitorizare → raportare.
Fragmentarea acestui flux între direcții generale diferite este identificată drept sursă a mai multor riscuri: ruperea legăturii dintre avizarea tehnică și implementare, într-un domeniu în care procedurile sunt strict secvențiale; întârzieri și blocaje administrative; pierderea unui responsabil tehnic unic, deși legislația minieră impune un asemenea responsabil unic la nivelul ministerului; neconformitate cu calitatea de punct unic de contact impusă de reglementarea europeană privind materiile prime critice, care presupune o structură unică, nu două direcții diferite; imposibilitatea împărțirii coordonării Programului geologic național (Legea nr. 27/2018) între două
structuri; ruperea fluxurilor tehnice necesare implementării unor proiecte europene de cooperare teritorială aflate în derulare, având ca obiect remedierea efectelor activității miniere asupra comunităților și mediului.
Se adaugă riscul nerespectării obligațiilor asumate de România prin capitolul de mediu al Tratatului de aderare la Uniunea Europeană – cu implicații privind declanșarea unei proceduri de infringement – având în vedere volumul obligațiilor de reconstrucție ecologică nesoluționate (sute de mine închise, zeci de iazuri de decantare și halde miniere aflate încă sub monitorizare).
Nota de fundamentare a proiectului nu prezintă existența vreunui studiu de impact privind îndeplinirea atribuțiilor rezultate din legislația organică a domeniului, anterior elaborării proiectului – element relevant inclusiv pentru justificarea temeiniciei soluției de fragmentare adoptate.
3. Domeniul juridic
Structura juridică își menține, potrivit propunerii, denumirea și continuitatea raporturilor de muncă și de serviciu ale personalului, însă suferă o reatribuire funcțională parțială: componenta privind relația cu Parlamentul este reatribuită către zona de management instituțional (alături de resurse umane, comunicare și protecția datelor), iar rolul de sprijin juridic transversal este extins la atribuții nejuridice (redactarea proiectelor de acte normative, realizarea activității de arhivă a ministerului, eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor).
Dincolo de elementele de incompatibilitate – structura exercită controlul legal preventive asupra actelor elaborate de sine, și sub acest aspect, proiectul este unic la nivelul administrației publice centrale.
Așadar menținerea în sarcina aceleiași structuri atât a elaborării, cât și a avizării de legalitate a propriilor proiecte ridică o problemă de separare a funcțiilor, de natură să afecteze caracterul independent al avizului de legalitate. În fine, la fel ca la nivelul întregului minister, configurația internă concretă a direcției (număr de posturi, servicii, funcții de conducere) nu este fixată prin hotărârea de guvern, ci este lăsată integral în sarcina ordinului ministrului, ceea ce ridică aceleași rezerve structurale privind previzibilitatea și garanțiile de carieră discutate la secțiunea I.
4. Afaceri europene
Se semnalează o confuzie terminologică introdusă de proiect între „comerț”, „afaceri europene” și „politică comercială”, sintagme care, la nivel instituțional european, corespund unor paliere de competență distincte: componenta de afaceri europene corespunde interlocutorilor europeni responsabili de piața internă și de coordonarea în Consiliul UE pentru competitivitate, în timp ce politica comercială corespunde palierului responsabil chiar de politica comercială a Uniunii și de reprezentarea în formațiunea de Consiliu dedicată acestuia.
Comasarea celor două componente sub o titulatură unică, fără delimitarea expresă a atribuțiilor, este de natură să genereze confuzie asupra structurii care fundamentează poziția României, care participă la grupurile de lucru europene, care elaborează mandatele de negociere, care coordonează relația cu instituțiile europene competente și care reprezintă ministerul la Bruxelles.
Forma actuală a proiectului simplifică excesiv atribuțiile europene și internaționale ale ministerului și afectează capacitatea structurii de a-și îndeplini atribuțiile de notificare – pentru toate instituțiile, nu doar pentru MEDAT, a proiectelor ce conțin reglementări tehnice, potrivit dispozițiilor legale incidente.
6. Politici comerciale
Politica comercială comună reprezintă unul dintre domeniile transferate integral la nivelul Uniunii Europene, statele membre neputând stabili propriile taxe vamale sau acorduri comerciale cu state terțe. Comasarea structurii specializate în politici comerciale (organizare OMC, apărare comercială, participare la formațiunea de
Consiliu dedicată comerțului) într-o direcție generală cu titulatură largă, care reunește și componenta de afaceri europene și relații internaționale, este identificată ca risc de diluare a expertizei de specialitate necesare acestui domeniu, distinct sub aspectul cadrului legal aplicabil și al interlocutorilor instituționali europeni față de restul atribuțiilor comasate în aceeași structură.
7. Alte domenii afectate
Guvernanța corporativă și administrarea participațiilor statului
Reorganizarea vizează desființarea structurii dedicate în prezent administrării participațiilor statului, cu fragmentarea atribuțiilor acesteia între o structură de administrare și dezvoltare a patrimoniului și un serviciu distinct de guvernanță corporativă. Sunt necesar a fi semnalate riscuri privind separarea artificială a celor două componente (patrimoniu, respectiv guvernanță corporativă a societăților cu capital de stat), precum și absența unei metodologii publicate care să reglementeze modul concret de transfer al atribuțiilor, al dosarelor și al personalului către noile structuri. Ținând cont de separarea artificială a structurilor, se vor înregistra cu certitudine aspecte de disfuncționalitate.
Infrastructura calității (standardizare, acreditare, metrologie)
Proiectul necesită avizul/ consultarea RENAR, ASRO.
