Învățământul superior din economiile occidentale s-a extins în ultima jumătate de secol mai mult decât în toată istoria lui anterioară. Ar fi de așteptat ca înmulțirea exponențială a numărului de absolvenți să aducă un salt pe măsură în competențe și în valoarea produsă.
În loc de asta, tânărul cu diplomă care livrează mâncare sau conduce pe Uber a devenit o figură atât de obișnuită încât nu mai miră pe nimeni. Diploma valorează tot mai puțin. O bună parte dintre cei care o obțin sunt nemulțumiți de ce le oferă piața, iar meseriile de bază, de la instalații la construcții, rămân neacoperite și cer import de forță de muncă. Expansiunea și degradarea merg împreună, ceea ce pare straniu
Explicația obișnuită spune că prea mulți oameni fac facultatea, și pune vina pe tânărul care alege o specializare fără valoare de piață, ca și cum totul s-ar repara prin informare mai bună. Dar supraproducția de absolvenți este simptomul, nu cauza. Cauza este o distorsiune anterioară oricărei alegeri individuale: decizia de a face facultate a fost separată de costul ei.
Acolo unde cel care alege nu plătește, iar cel care plătește nu alege, dispare semnalul care ar orienta în mod normal alegerea, iar resursele se duc unde nu trebuie. Proporția tinerilor cu diplomă a crescut, în multe state, de la sub zece procente la peste patruzeci tocmai fiindcă acea distorsiune împinge an de an mai mulți oameni pe un drum al cărui cost nu îl simt.
