Capacitatea reală de descurajare a Europei nu va fi judecată după cât cheltuiește pe apărare, ci după capacitatea forțelor sale de a lupta împreună în mod real, într-o criză reală. Aceasta este concluzia centrală a unui raport publicat de Institutul European de Studii de Securitate (EUISS), intitulat „Defending Europe, Deterring Russia: Resources, Readiness and Resolve”.
Conform Euractiv, raportul EUISS argumentează că descurajarea credibilă a Europei depinde nu de urmărirea unei soluții unice la nivel UE, ci de trecerea de la armate naționale care funcționează în paralel la „sisteme operaționale cu adevărat integrate”.
Cel mai facil drum este cel al unui NATO mai „europenizat”, dat fiind că alianța reprezintă deja cadrul consacrat prin care se organizează apărarea colectivă europeană. Autorii subliniază totuși că, pentru a genera o postură capabilă să înlocuiască rolul SUA, cooperarea militară multinațională trebuie aprofundată substanțial.
Potrivit Euractiv, EUISS avertizează „coordonarea incrementală nu mai este suficientă” și că națiunile europene trebuie să extindă deliberat cooperarea bilaterală și multilaterală pe întreg spectrul capabilităților militare, astfel încât interoperabilitatea să devină „condiția implicită, nu excepția”.
Cooperarea trebuie adaptată funcțional, subliniază Luigi Scazzieri, analist de politici al EUISS, citat de Euractiv: pentru active precum sistemele de avertizare timpurie aeriană, platformele de informații și sateliții, punerea în comun și acordurile de proprietate partajată sunt considerate cele mai eficiente opțiuni, dat fiind costul ridicat și utilitatea lor centralizată.
Sistemele de luptă de primă linie, artileria rachetată sau formațiunile blindate, sunt mai bine integrate prin logistică comună, antrenamente comune și planificare operațională coordonată, mai degrabă decât printr-o fuziune structurală completă.
Modele existente și obiectivul final
Conform Euractiv, Europa poate identifica deja exemple ale acestei tendințe: cooperarea navală belgiano-olandeză în achiziții, antrenamente și logistică, sau punerea în comun a transportului aerian și a realimentării în zbor prin Comandamentul European de Transport Aerian (EATC).
La nivelul cel mai ambițios, incorporarea forțelor mecanizate terestre olandeze în structurile germane și integrarea tot mai profundă a forțelor aeriene nordice ilustrează o convergență operațională mai avansată.
Un element esențial identificat de raport este consolidarea aranjamentelor europene de comandă, astfel încât acestea să poată planifica și conduce operațiuni cu mult mai puțin sprijin american.
Acest proces este deja în desfășurare, cele mai vizibile exemple fiind transferul responsabilităților de comandă către Italia, la Napoli, și către Regatul Unit, la Norfolk. Obiectivul final ar fi o alianță în care europenii asigură coloana vertebrală, SUA nemaifiind națiunea-cadru indispensabilă.
Cum ar lupta Rusia și de ce Europa nu trebuie să subestimeze amenințarea
Regimul Putin consideră că se află într-o luptă existențială, de lungă durată, cu „Occidentul colectiv”. Deși Rusia a pierdut până la 1,2 milioane de soldați uciși sau răniți în Ucraina, capacitatea sa de a-și regenera forțele nu trebuie subestimată, obiectivul declarat al Moscovei este de a crește efectivele armatei la 1,5 milioane de militari, o țintă ce probabil va fi atinsă la încheierea ostilităților din Ucraina.
Experiența din Ucraina a transformat doctrina militară rusă: Moscova prioritizează acum războiul de uzură în defavoarea „războiului-fulger”. Războiul modern rus este fundamental hibrid, combinând armele cinetice, artilerie, rachete cu sisteme de drone masive, război electronic, intimidare nucleară și război informațional, conform raportului EUISS.
Lacunele concrete, de la sateliți la materii prime
Raportul identifică, dincolo de progresele bugetare, lacune operaționale profunde. Deși Europa și-a crescut bugetele de apărare cu 40% din 2023, ajungând la producerea a aproape două milioane de obuze de 155mm anual în 2025, decalajele față de SUA rămân masive în domenii-cheie: țările europene operează în prezent doar 29 de sateliți principali de recunoaștere (ISR), comparativ cu 241 deținuți de Statele Unite.
O vulnerabilitate structurală majoră, adesea subdezbătută public, este dependența de China în privința materiilor prime critice. China controlează peste 70% din producția globală pentru 17 din cele 34 de materii prime esențiale desemnate de UE.
Motoarele dronelor, panourile electronice, comunicațiile prin satelit și radarele, componente fundamentale ale avioanelor de vânătoare și rachetelor, depind de elemente prelucrate în China, precum galiul, germaniul și cobaltul.
Aceasta oferă Beijingului arma restricțiilor de export împotriva producătorilor de armament europeni, la un moment în care reînarmarea Europei este ținută, practic, ostatică de lanțurile de aprovizionare chineze.
Infrastructura digitală, vulnerabilitatea invizibilă
Raportul abordează și o altă dimensiune rareori integrată în dezbaterea publică despre apărare făcând referire la dependența forțelor europene de infrastructura digitală americană. Forțele europene depind masiv de giganți tehnologici americani pentru suportul software al aeronavelor precum F-35, de constelații satelitare precum Starlink, de infrastructură cloud și de instrumente de decriptare a amenințărilor cibernetice.
Raportul EUISS subliniază că inovațiile din domeniul tehnologiei civile și al startup-urilor trebuie cuplate și integrate rapid în sectorul militar, urmând modelul adoptat în teatrul ucrainean, unde ciclurile de dezvoltare au fost reduse dramatic.
Energie și reziliență, descentralizarea ca armă strategică
O dimensiune mai puțin convențională a raportului vizează infrastructura energetică. Războiul din Ucraina a demonstrat că infrastructurile centralizate devin rapid ținte prioritare pentru rachete și drone. Peste 90% din necesarul de petrol al UE este importat, ceea ce oferă adversarilor posibilitatea de a afecta logistica civilă și militară. Spre deosebire de o centrală electrică mare, care poate fi anihilată de un singur atac, un sistem energetic distribuit prin eoliene, rețele solare comunitare creează reziliență prin mii de noduri de putere, mult mai greu de neutralizat simultan.
Apărarea totală și mobilizarea societății civile
Raportul EUISS extinde conceptul de apărare dincolo de militari, argumentând că populația, instituțiile civile și organizațiile voluntare reprezintă frontul intern al securității naționale.
Modelele nordice, în special cel suedez de apărare civilă și psihologică, și experiența ucraineană oferă lecții directe prin instruirea civililor, rețelele logistice comunitare independente de stat și educarea populației împotriva manipulărilor informaționale ce sunt componente esențiale ale unei apărări credibile.
Un exemplu concret oferit de raport este platforma „Delta” din Ucraina, care demonstrează cum guvernanța digitalizată și aplicațiile mobile de raportare utilizate de cetățeni pot eficientiza decisiv eforturile de pe câmpul de luptă.
Mijloacele există, voința politică rămâne testul
Autorii raportului, Steven Everts și Luigi Scazzieri, concluzionează că Europa deține mijloacele și resursele necesare pentru a se apăra. Provocările majore identificate sunt trei identificare prin susținerea nivelului ridicat al cheltuielilor militare pe termen lung, eficientizarea achizițiilor pentru sisteme mai flexibile și mai rapide.
Totodată, renunțarea la abordarea perfecționistă a sistemelor extrem de costisitoare în favoarea unor soluții „suficient de bune”, scalabile și îmbunătățite rapid, și depășirea fragmentării politice instituționale prin dezvoltarea unor mini-alianțe practice și integrarea Ucrainei în propriul ecosistem de apărare european.
Componenta nucleară comună franco-britanică, cu cele aproximativ 500 de focoase disponibile, este considerată esențială pentru a produce pagube inacceptabile Rusiei și pentru a asigura descurajarea strategică a Europei, dar numai printr-o cooperare aprofundată între Paris și Londra.
Eforturile Uniunii Europene, conchide raportul, trebuie să funcționeze nu doar pentru asigurarea dotării materiale, ci și pentru a semnala cu fermitate adversarului că Europa este dispusă și pregătită să suporte costurile apărării. Fără această hotărâre, de rezolvare, resursele și pregătirea operațională rămân insuficiente pentru o descurajare credibilă.
