„Esența descurajării este credibilitatea, iar credibilitatea nu mai poate fi asigurată doar prin forță militară. Ea trebuie susținută de putere financiară și economică la aceeași scară”, argumentează premierul canadian Mark Carney și premierul luxemburghez Luc Frieden, într-un articol semnat împreună în Financial Times.
Răspunsul pe care îl propun cei doi este fără precedent în istoria NATO: crearea unei Bănci pentru Apărare, Securitate și Reziliență (Defence, Security and Resilience Bank – DSRB).
De ce este nevoie de un instrument nou
Nevoia de finanțare suplimentară este, conform celor doi premieri, evidentă. Aliații NATO s-au angajat să crească substanțial bugetele de apărare, un efort care va necesita peste 850 de miliarde de euro în cheltuieli anuale suplimentare la nivelul alianței, în Europa și Canada. Această sumă, subliniază autorii, nu poate veni în detrimentul altor priorități de investiții interne.
Problema structurală pe care DSRB urmărește să o rezolve este o blocare de piață, regulamentele actuale limitează băncile comerciale la acordarea de împrumuturi de aproximativ 12 euro pentru fiecare euro de capital disponibil pentru apărare.
Prin arhitectura sa de garanții multilaterale, DSRB ar permite băncilor private să împrumute de mai mult de două ori această sumă, dublând efectiv capacitatea de mobilizare a capitalului privat pentru lanțurile de aprovizionare în domeniul apărării.
Cum ar funcționa modelul testat al instituțiilor multilaterale
Conform propunerii celor doi premieri, DSRB s-ar baza pe modelul deja consacrat al instituțiilor financiare multilaterale precum Banca Mondială sau Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).
Țările membre vor furniza atât capital plătit imediat la aderare, oferind lichiditate directă, cât și capital garantat, sub formă de garanții suverane esențiale pentru obținerea unui rating triplu A.
Un element tehnic relevant: capitalul lichid, contabilizat ca activ în bilanțul statelor, se înregistrează în cifrele datoriei publice, nu în cele ale deficitului anual. Și, important din perspectiva politicii de alianță, va conta și față de ținta NATO de cheltuieli pentru apărare de 5% din PIB.
DSRB va acorda împrumuturi exclusiv companiilor domiciliate în statele membre, inclusiv în lanțul de aprovizionare aferent, și va putea finanța direct statele membre. Mai mult, există o distincție esențială față de alte instituții financiare internaționale.
Astfel, DSRB va putea finanța categorii urgente de reînarmare, inclusiv sisteme de armament convențional, muniție și echipamente letale, categorii din care multe instituții financiare actuale sunt legal excluse.
IMM-urile și veriga slabă a lanțului de aprovizionare
O dimensiune adesea neglijată în dezbaterile despre reînarmare europeană este cea a întreprinderilor mici și mijlocii. Carney și Frieden identifică această problemă.
În acest fel, inginerii de precizie, startup-urile de drone și specialiștii în securitate cibernetică reprezintă componente esențiale ale lanțurilor de aprovizionare pentru apărare, dar se confruntă cu un eșec structural de piață dublate de regulile de administrare a capitalului ce împiedică accesul lor la finanțare la volumul necesar de la băncile private.
În momentul în care cererea crescută se întâlnește cu o ofertă limitată de capital, prețurile cresc subminând tocmai eforturile de reînarmare pe care guvernele le finanțează.
Prin emiterea de garanții de împrumut instituțiilor financiare private, DSRB urmărește să reducă riscul pentru sectorul privat și să mobilizeze cantități semnificative de capital adițional pentru întregul ecosistem al apărării.
Canada, Luxemburg și logica momentului fondator
Semnătura comună a premierilor canadian și luxemburghez nu este întâmplătoare. Ambele țări găzduiesc centre financiare majore cu expertiză în soluții transfrontaliere și beneficiază de rating suveran triplu A, condiție esențială pentru credibilitatea instrumentului propus.
Ambele sunt angajate față de multilateralism ca principiu de politică externă și, din perspective geografice și dimensionale diferite, au interesul ca NATO să funcționeze ca o alianță mai echilibrată, mai puțin dependentă de garanțiile americane.
Autorii se referă la summitul NATO de la Ankara din iulie, angajându-se să mobilizeze aliații în jurul unei bănci gata să opereze în 12 luni. Membrii fondatori, subliniază ei, vor putea modela guvernanța, normele și aranjamentele operaționale inițiale ale instituției, un avantaj politic și structural de primă importanță.
O altă față a aceleiași crize
Propunerea DSRB se înscrie într-un context mai larg pe care îl confirmă și alte evoluții recente. Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, a anunțat o revizuire a prezenței militare americane în Europa și a condiționat contribuțiile americane la NATO de îndeplinirea țintelor de cheltuieli pentru apărare de către aliați.
Raportul EUISS publicat în luna iunie argumenta că descurajarea credibilă a Europei depinde de trecerea de la armate naționale paralele la sisteme operaționale cu adevărat integrate, și că această tranziție necesită nu doar voință politică, ci și resurse financiare la o scară fără precedent.
Iar aceasta este, în esență, logica DSRB, nu un substitut pentru cheltuielile naționale de apărare, ci un multiplicator al lor. Un instrument care transformă garanțiile financiare în garanții de securitate și, cum concluzionează Carney și Frieden, finanțarea în descurajare.
